Browsing "Older Posts"

Tort Opera

De ziua tatălui meu am pregătit un tort Opera. Nu e tocmai simplu de făcut, m-am ocupat cam toată ziua de el, dar până la urmă am scos-o la capăt. E prima dată când îl fac așa că vă rog să-mi iertați stângăcia și imperfecțiunile. Am ales să-i dau o formă rotundă deși acest desert are o formă dreptunghiulară și este compus din 3 straturi de blat. Am păstrat toate caracteristicile acestui desert, blaturile joconde umplute cu cremă de unt, ganache de ciocolată, aromă de cafea și lichior, iar la final o glazură consistentă de ciocolată. Fie că vorbim de prăjitură Opera sau tort Opera, acest invenție franțuzească m-a cucerit. Eu sunt o mare iubitoare de torturi cu ciocolată, dar parcă anul acesta aș fi vrut să fac și altceva. Până la urmă tot un tort cu ciocolată am ales, la fel ca și anul trecut când am făcut un tort Amandină. Și tatălui meu îi plac torturile cu ciocolată așa că nu aveam cum să dau greș. Pentru rețetă m-am inspirat de aici, e foarte bine explicată rețeta și sunt și câteva filmulețe bine realizate. Nu pot să indic timpii de preparare cu exactitate în condițiile în care aveți nevoie cam de o zi întreagă să vă ocupați de acest tort, mai ales dacă vreți să-l mâncați seara. Cel mai mult durează răcirea straturile de cremă de unt și ciocolată. Restul nu e așa de complicat. 

Timp total de pregătire: 3-4 ore
Timp de răcire: 2-3 ore 
Grad de dificultate: avansat

Ingrediente pentru blaturile joconde:

5 ouă
125 g de migdale
125 g de zahăr pudră cumpărat
35 g de făină
25 g de unt topit
4 albușuri
1 praf de sare

Pentru ganache:

200 g de ciocolată neagră (71%cacao am folosit eu)
125 de smântână pentru frișcă
50 g de unt

Pentru crema de unt:

8 gălbenușuri
250 g de zahăr
250 g de unt
2 linguri de cafea instant

Pentru glazură:

80 g de apă
240 g de zahăr
80 g de cacao amară
160 g de smântână pentru frișcă
12 g de gelatină

Pentru siropul de zahăr:

100 g de zahăr
200 g de apă
3 linguri de amaretto (am folosit eu)

Pentru decorațiunea din ciocolată:

150 g de ciocolată neagră
1 bucată de celofan cu bule pentru ambalat

În plus: 50 g de ciocolată neagră topită pentru uns prima foaie de blat

Mod de pregătire:

Eu am pregătit prima dată ganache-ul de ciocolată pentru a se răcori la temperatura camerei. Are nevoie de ceva timp pentru a se răcori bine, înainte de a-l folosi și la frigider nu e recomandat să-l ținem pentru această rețetă.
Așadar se încălzește smântâna pentru frișcă până ajunge în punctul de fierbere. Se toarnă apoi peste ciocolată ruptă bucăți. Se amestecă până se topește toată ciocolata. La final se încorporează untul moale și se amestecă până se topește. Se dă ciocolata deoparte. 
Pentru pregătirea blaturilor se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Ouăle întregi se mixează spumă cu amestecul de migdale și zahăr pudră, iar albușurile se mixează separat cu un praf de sare. Se încorporează apoi făina cernută peste amestecul de ouă și migdale. Se adaugă și untul topit și la final se încorporează albușurile. În rețeta originală se specifică folosirea de unt clarificat, eu am pus unt normal și a fost ok. 
Se tapetează o tavă de copt cu hârtie de copt și se desenează cercuri de 18-20 de cm maxim. Se pune compoziția exact în centrul cercului fără a depăși marginile acestuia. O puteți pune și cu lingura, sau cu ajutorul unui poș, nivelând bine suprafața. Se introduc în cuptor și se coc pentru 10 minute. Se scot, se lasă să se răcească pe foaia de copt și se pregătește a doua tavă după același model. Eu am copt 4 astfel de blaturi. Chiar dacă mi-a mai rămas compoziție m-am oprit la 4 blaturi. 
Se lasă să să răcească bine  pe hârtia de copt în timp ce pregătim restul componentelor. 
Pentru crema de unt se face un sirop din zahăr și puțină apă. Eu am pus cam 60 de ml de apă. Se lasă să fiarbă până ajunge la 121 de grade. E indicat să aveți un termometru aici. Gălbenușurile se mixează și se adaugă pe rând siropul de zahăr. Chiar dacă s-au transformat deja în spumă, se mixează până se răcoresc bine, cam 3-4 minute. Pentru aroma de cafea se dizolvă cafeaua în puțină apă și se adaugă peste gălbenușuri. Se încorporează la final untul moale tăiat cubulețe și se mai mixează până compoziția se întărește. Dacă vi se întâmplă să nu se întărească suficient dați-o câteva zeci de minute la rece până o folosiți. Oricum crema de unt se păstrează la rece pentru că nu trebuie să fie moale atunci când o folosim. 
În timp ce crema de unt e la rece se topește 100 g de ciocolată neagră și se unge un blat cu aceasta. Se dă la rece să se întărească ciocolata.Se pregătește siropul pentru însiroparea blaturilor. Zahărul se pune pe foc împreună cu zahărul, se lasă să se topească și se oprește înainte de da în clocot. Se aromatizează cu amaretto, cointreau sau grand marnier. Eu am folosit amaretto pentru că din acesta aveam în casă.
Se scoate primul blat uns cu cicolată de la rece și se însiropează, se așază un strat de cremă de unt. Se acoperă cu folie alimentară și se nivelează cu ajutorul unui sucitor. Se dă la rece pentru 30 de minute. E recomandat să montați tortul pe o suprafață dreaptă, eu am folosit o bucată de ardezie. După ce s-a întărit crema de unt se îndepărtează folia și se așază un strat de ganache de ciocolată. Se pune al doilea blat deasupra, se însiropează și se unge cu alt strat de cremă, se acoperă din nou cu folie alimentară și se dă la rece pentru încă 30 de minute. Se procedează la fel și cu al treilea blat după modelul primelor două. 
Așezați ultimul blat și îmbrăcați tot tortul în crema de unt rămasă. Dați-l la rece pentru încă 30 de minute. Între timp puteți pregăti glazura de ciocolată. 
Se pune apa la încălzit împreună cu zahărul. Când începe să fiarbă se adaugă cacaua și se amestecă. Gelatina se pune la înmuiat în apă rece și se adaugă apoi(scursă de apă) peste siropul de apă și cacao. Se amestecă să se topească și se oprește focul. Se transferă glazura în alt vas și se adaugă smântâna pentru frișcă. Se încorporează bine și se lasă să se răcească glazura până ajunge la 20-25 de grade, dar se poate folosi și la maxim 30 de grade. O puteți da la rece pentru a grăbi procesul de răcire sau o puneți într-un bol cu apă rece amestecând din când în când să se răcească. 
Se pune tortul într-un inel de patiserie și se toarnă glazura deasupra. Dacă nu aveți acest inel încercați să puneți glazura doar deasupra, nu și pe margini și nu ”umblați” la ea cu cuțitul, lingura sau orice altceva până se întărește. Glazura e multă, nu e chiar necesar să o folosiți pe toată. Dați tortul din nou la rece.

Pentru pregătirea bordurii de ciocolată se topește ciocolata pe baie de aburi și se întinde pe bucata de celofan așezată drept pe masă sau pe o hârtie de copt ca să nu murdăriți masa. Măsurați înainte bucata de celofan pe tort ca să vă ajungă la fix. Nu am mai făcut poze pentru că era deja foarte târziu și bordura aceasta am făcut-o în mare grabă. Lăsați-o puțin să se răcească și apoi o aplicați pe tort. Dați tortul la rece să se întărească bordura și când s-a întărit desprindeți ușor celofanul. 
Decorați tortul după bunul plac, ideal ar fi să folosiți niște ciocolată albă pentru contrast, fie să realizați niște decorațiuni din ciocolată, fie să scrieți ceva pe tort, ”opera” de exemplu. Pentru explicații mai clare uitați-vă și pe site-ul indicat de mine. 



Spor la treabă!
19 septembrie 2015

Plăcintă americană cu dovleac

De ce plăcintă americană cu dovleac și nu plăcintă românească cu dovleac? Pentru că plăcinta americană e făcută cu aluat de tartă, conține piure de dovleac și lapte condensat, multe arome și uneori zahăr brun. Plăcinta românească cu dovleac e în viziunea mea astfel : aluat pufos, plămădit cu drojdie, dovleac ras în interior și în privința formei nu e o regulă generală. Poate fi făcută precum poalele-n brâu sau precum plăcinta cu mere, într-o tavă dreptunghiulară în care se întinde o foaie de aluat, se pune compoziția și se așază apoi a doua foaie de aluat. Eu așa văd plăcinta românească cu dovleac. Voi cum o preferați? Desigur se poate face și cu aluat fraged cam în modul acesta, cum am făcut-o eu acum ceva timp. Eu personal prefer mai mult variantele românești, pentru că dovleacul se simte mai bine și culoarea e și mai frumoasă. Varianta americană nu mi-a displăcut, dar trebuie avut grijă cât zahăr punem pentru că alăturarea de dovleac și lapte condensat e și așa destul de dulce. Pentru rețeta aceasta eu am ținut cont oarecum de sfaturile găsite pe blogul kissthecook. Prima dată când am încercat plăcinta aceasta dintr-o carte de bucate nu a ieșit deloc cum mă așteptam. Am folosit zahăr brun, iar culoarea frumoasă a dovleacului lipsea cu desăvârșire, astfel că am renunțat zahărul brun și la alte ingrediente care mai erau trecute acolo și am ales versiunea mai simplă. 

Timp de pregătire: 40 de minute
Timp de coacere: 60 de minute
Timp de răcire: 30 de minute
Timp total de pregătire: 130 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru aluat:

250 g de făină
125 g de zahăr
135 g de unt rece
1 ou
1 gălbenuș
sare

Pentru compoziție:

500 g de piure de dovleac
1 cutie de lapte condensat îndulcit
100 g de zahăr
3 ouă
1 linguriță rasă de scorțișoară
1/2 linguriță de ghimbir măcinat
1/2 linguriță de nucșoară

În plus: 400 g de smântână sau de frișcă bătută

Mod de pregătire:

Ar fi bine ca piureul să-l aveți pregătit de dinainte, dacă nu, în timp de aluatul se odihnește în frigider puteți fierbe dovleacul și îl sfărâmați ulterior cu blenderul sau cu presa pentru cartofi.
Aluatul l-am pregătit la mixer, în sensul că am adăugat toate ingredientele în vasul mixerului (untul tăiat cubulețe) și l-am lăsat să acționeze până s-a format o compoziție moale și omogenă. Am înfoliat aluatul și l-am dat la rece. Dacă îl pregătiți la mână frământați pentru început făina cu zahărul, sarea și untul până devine sfărâmicios, iar la final încorporați ouăle. 
Pentru a pregăti compoziția, se mixează ouăle întregi cu zahărul, se adaugă laptele condensat și se încorporează la final piureul de dovleac. Se adaugă condimentele și se amestecă bine. Puteți realiza această compoziție la mână amestecând piureul de dovleac cu zahărul, ouăle, mirodeniile și laptele condensat la final.
Se scoate aluatul de la rece, se întinde într-o tavă rotundă (20-22 cm) unsă cu unt și se înțeapă cu furculița. Se toarnă compoziția în tavă și se dă la cuptor, preîncălzit în prealabil la 180 de grade. Se coace pentru o oră, o oră și zece minute. Se lasă să se răcească și apoi se poate servi călduță cu smântână sau frișcă naturală neîndulcită. 



Spor la treabă!
18 septembrie 2015

Risotto cu dovleac

Îmi place dovleacul și cred că v-ați dat seama și din postările mele de pe facebook. În perioada aceasta încerc să profit cât mai mult de această bogăție a toamnei. Îmi plac în mod special rețetele dulci cu dovleac, dar nu refuz nicio supă cremă de dovleac sau o porție de risotto bun și aromat. E simplu să pregătiți un risotto cu dovleac, iar în cazul în care nu l-ați încercat până acum vă garantez că o să vă cucerească pe deplin. În mod normal risotto e cremos, dar dovleacul îl face și mai cremos, în plus îi conferă și un gust aparte. Pe mine m-a cucerit de la prima înghițitură așa că m-am gândit să vă dau și vouă rețeta, poate vă hotărâți să-l încercați.

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

300 g de orez carnaroli
130 g de dovleac crud
250 g de piure de dolveac
1 ceapă mică
2 linguri de ulei de măsline
750 ml de supă de legume
1/2 pahar de vin alb
30 g de unt
50 g de parmezan ras (sau grana padano, pecorino)
sare, piper

Mod de pregătire:

Eu am avut pregătit deja piureul de dovleac așa că nu am mai pierdut timp cu fierberea și pasarea acestuia. Pe cel crud l-am tocat cubulețe și ceapa am tăiat-o mărunt. Apoi am trecut la pregătirea risotto-ului. Așadar se încălzește uleiul de măsline și se adaugă ceapa, se lasă să se înmoaie și se adaugă apoi dovleacul tăiat cubulețe și piureul de dovleac. Se amestecă, se adaugă orezul și se lasă câteva minute pe foc înainte de a adăuga vinul. După ce se pune și vinul se lasă să scadă lichidul rezultat și se adaugă pe rând supa de legume încălzită. În momentul în care scade lichidul, se mai adaugă un polonic de supă și se amestecă. După ce ați adăugat toată supa, se oprește focul și se adaugă untul și parmezanul ras. Se adaugă sare și piper după gust și risotto e gata. Se servește cu parmezan ras deasupra și cu un pahar de vin alb alături. 



Spor la treabă!
16 septembrie 2015

Mozzarella in carozza

Așa de mult îmi plac frigănelele sau pâinea cu ou a noastră așa că nu avea cum să nu îmi placă și mozzarella in carozza, care de fapt sunt niște frigănele cu mozzarella. Partea cu adevărat interesantă e că brânza aceasta se topește atât de frumos în interior, iar atunci când tai frigănelele nu poți rezista să nu le înfuleci rapid. Îți fac o poftă de numa-numa! Acest fel de mâncare a fost inventat în Napoli (unde altundeva?!) ca și alternativă la mozzarella care le rămânea tot timpul napoletanilor. Se poate face atât cu mozzarella de bivoliță cât și cu cea din lapte de vacă. Se poate adăuga o felie de prosciutto în interior sau câteva anșoa. De data aceasta am făcut varianta clasică, dar data viitoare o să încerc ceva mai bogat în arome și calorii :) . Rețeta e simplă așa că pentru o gustare rapidă sau pentru un prânz și mai rapid puteți pregăti mozzarella in carozza.

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 10 minute
Timp total de pregătire: 30 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

400 g de mozzarella (de bivoliță am folosit eu)
100 ml de lapte
16 felii de pâine toast
3 ouă
sare, piper
1 cană de făină albă
ulei pentru prăjit

Mod de pregătire:

Se îndepărtează marginile închise de la feliile de păine, iar brânza se taie felii nu foarte subțiri. Ouăle se bat cu sare, piper și lapte. Se pune uleiul la încins și în timp ce se încălzește se pune o felie de mozzarella între două felii de pâine. Se trec feliile prin făină și apoi prin ou. Eu le-am trecut de două ori prin făină și de două ori prin ou. Dacă procedați ca mine o să aveți nevoie de mai multe ouă și mai multă făină. Se frig apoi în uleiul încins și se scot pe o hârtie absorbantă. Se servesc cât sunt calde cu o salată de roșii alături. 


Spor la treabă!
14 septembrie 2015

Crostini cu gorgonzola și smochine

Smochinele sunt fructele mele preferate. Le ador în toate formele și toate dimensiunile. Îmi place să le consum ca atare sau în fel de fel de combinații. Pentru astăzi am ales gorgonzola, nuci și miere de albine pentru a le pune în valoare. Această combinație o puteți încerca între mese, ca și gustare, înainte de masă sau de ce nu la micul dejun așa cum am făcut eu astăzi. În loc de gorgonzola puteți alege brânza de capră, ricotta sau mascarpone. Puteți adăuga și prosciutto în această combinație. Eu am avut niște smochine mai mititele așa că au mers perfect ca și crostini. Dacă aveți smochine mai mari le puteți pune la cuptor cu brânză de capră și prosciutto. Combinațiile sunt multe și delicioase. 

Timp de pregătire: 20 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

1 baghetă
8 smochine
200 g de gorgonzola cu mascarpone
miez de nucă
miere de albine

Mod de pregătire:

Se încinge o tigaie cu grill sau antiaderentă și se rumenesc puțin feliile de pâine. Le puteți pune și la cuptor, dar e mai rapid așa. Se ung apoi cu gorgonzola și se așază deasupra smochinele și miezul de nucă. Se stropesc cu miere de albine și asta e tot. Se servesc imediat, dar se pot păstra și la rece. Cât poate fi de simplu! Profitați cât mai găsiți smochine! Dacă nu ați încercat până acum smochinele în astfel de combinații, vă îndemn să o faceți. Smochinele merită să fie puse mult mai mult în valoare. 


Spor la treabă!
11 septembrie 2015

Tiramisu Pavlova Cake

După prima mea experiență cu Pavlova, reușită de altfel, am decis să fac din nou Pavlova. De această dată am ales o pavlova cu gust de tiramisu, care se mai numește și Tiramilova. Drăguță denumire, nu?! De data aceasta bezeaua mi-a ieșit mai bine decât data trecută din punctul meu de vedere. Am copt-o la o temperatură mai mare și chiar dacă mi s-a crăpat, a rămas crescută și frumoasă. Când se coace la temperatură joasă, bezeaua se umflă și apoi se lasă, nu mai arată chiar atât de bine. Așadar vă recomand să o coaceți la 120-150 de grade maxim pentru un timp mai scurt decât la 90-100 de grade pentru 2 ore, 2 ore și jumătate. Mi-a plăcut tare mult, chiar aduce foarte mult cu tiramisu, iar iubitorii acestui desert o vor adora. 

Timp de pregătire: 20 de minute
Timp de coacere: 90 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru bezea:

4 albușuri
200 g de zahăr
1 praf de sare
1 linguriță de oțet din vin
1 linguriță cu vârf de amidon
1 linguriță rasă de cacao

Pentru cremă:

250 g de mascarpone
250 ml de smântână pentru frișcă
1 cafea espresso mică

În plus: cacao și ciocolată pentru decor

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 120 de grade. Albușurile trebuie să fie la temperatura camerei. Se mixează cu un praf de sare și în momentul în care s-a format spuma se adaugă treptat zahărul. După ce s-au montat bine albușurile cu zahărul se adaugă oțetul, amidonul și cacaua cernută, dar pe rând, nu toate o dată. 
Se pune bezeaua într-o tavă de copt, formând două cercuri egale de 20 de cm. Se introduce în cuptor și se coace pentru 90 de minute. Se oprește apoi cuptorul, se lasă să se răcorească în cuptor pentru 15 minute și apoi cu ușa întredeschisă pentru 2 ore. 
După ce s-au răcit bine, se poate pregăti crema. Smântâna se mixează, iar brânza mascarpone se mixează separat cu cafeaua. Se încorporează apoi frișca și crema e gata. Se umple bezeaua cu această cremă, se așază un strat și deasupra. Se decorează cu cacauă și ciocolată rasă. Se servește imediat sau se păstrează la rece acoperită. 





Spor la treabă!
9 septembrie 2015

Papanași fierți

Îmi plac mai mult papanașii fierți decât cei prăjiți. Sunt mai ușor de pregătit și conțin și mai puține calorii, nu-i așa?! După ce am făcut am făcut alivenci și gomboți a venit rândul pesmeților fierți să ocupe un loc în categoria rețetelor românești sau mai puțin românești. Fiecare dintre noi are câte o rețetă care îi amintește de copilărie, de bunici, de tradiții. Eu nu am crescut cu papanași, alivenci sau gomboți, dar bunica mea îmi făcea cele mai bune gogoși cu brânză, cele mai bune plăcinte și cei mai buni cozonaci. E bine să prețuim rețetele moștenite de la cei dragi, e bine să ținem la tradițiile culinare și să le ducem mai departe. Am făcut papanașii fierți tot cu urdă românească, la fel ca și alivencile. În mod normal se folosește brânză dulce de vaci, dar mie îmi place și urda pentru că le dă un gust deosebit, diferit. 

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de fierbere: 30 de minute
Timp total de pregătire: 90 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

700 g de urdă
3 ouă
250 g de griș
1 praf de sare
4 linguri de zahăr
10 linguri pline de făină

50 g de unt
100 g de pesmet

Mod de pregătire:

Eu am făcut mulți papanași, vă recomand să înjumătăți cantitățile. Am pus și zahăr în compoziție, chiar dacă în mod normal nu se pune. Așadar, urda se amestecă cu zahărul, sarea, ouăle și grișul. Se adaugă pe rând făina și se amestecă. Dacă mai trebuie făină, mai puteți adăuga. În mod normal făina se adaugă la ochi, cât cuprinde, până când compoziția se poate modela și nu se lipește de mâini. Dacă folosiți alt gen de brânză de vaci, cred că o să folosiți mult mai puțină făină. Urda e mai moale și în combinație cu zahărul e și mai moale, așa că a trebuit să folosesc mai multă făină. 
Se modelează papanașii și se pun pe o farfurie. Între timp se pune apa la fiert, cu puțină sare. În momentul în care fierbe, se pun papanașii. Se dă focul mai mic și se lasă să fiarbă până se ridică la suprafață. Se scot cu ajutorul unei strecurători pe o farfurie. 
Se rumenește pesmetul în untul topit și se trec papanașii prin acesta. Se servesc calzi cu smântână, dulceață sau doar cu zahăr pudră și pesmet prăjit. 




Spor la treabă!
7 septembrie 2015

Victoria Sponge Cake

Victoria Sponge Cake este tortul ideal pentru a fi servit alături de o ceașcă de ceai. Este un tort ce și-a luat denumirea de la regina Victoria, care era cunoscută pentru faptul că la ceaiul de după-amiază savura o felie de tort. Se mai numește și Victoria Sandwich pentru că e realizat din două blaturi suprapuse, ”unse” cu dulceață de căpșuni și frișcă naturală, întocmai ca un sandviș. Nu e un tort pretențios, nu e un tort de la care să ai așteptări mari, dar e un tort pentru zilele acelea când avem nevoie de ceva dulce și rapid. În mod normal deasupra se pudrează abundent cu zahăr, nu se unge cu nimic, dar mie îmi rămăsese frișcă și am adăugat-o și deasupra. În mod normal se folosește dulceață de căpșuni și frișcă, dar puteți face un sos delicios de căpșuni și îl puteți umple și cu cremă de unt. Puteți adăuga multe căpșuni, dar aveți grijă să nu-l faceți prea dulce. Varianta cu cremă de unt plus dulceață mi se pare totuși prea dulce pentru gustul meu. Rețeta am preluat-o de la Paul Hollywood, ca și acest genoise pe care l-am făcut recent. 

Timp de pregătire: 15 minute
Timp de coacere: 25 de minute
Timp de răcire: 60 de minute
Timp total de pregătire: 100 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru blat:

230 g de unt gras
230 g de zahăr
230 g de făină
4 ouă
4 lingurițe de praf de copt
un praf de sare

Pentru cremă:

250 ml de smântână pentru frișcă
300 g de dulceață de căpșuni

căpșuni pentru decor

Mod de pregătire:

Chiar dacă în care scria că se amestecă toate ingredientele la un loc, eu le-am amestecat treptat. Cuptorul se preîncălzește la 180 de grade. Se pregătesc două tăvi de 18 cm-20 de cm care se ung cu unt și se așază hârtie de copt doar la bază. 
Untul moale se mixează cu un praf de sare. Se adaugă treptat zahărul și apoi ouăle, unul câte unul. Făina se amestecă cu praful de copt și se cerne pentru a nu rămâne cocoloașe de praf de copt în compoziție. Se încorporează apoi făina amestecului de unt și ouă. Se adaugă puțin câte puțin, se încorporează bine la mână și apoi se toarnă compoziția în tăvile pregătite. Se coc blaturile la 180 de grade pentru 25 de minute. În mod normal când blatul se desprinde ușor de pe pereții vasului înseamnă că e gata. Se lasă blaurile să se răcorească în tavă, iar apoi se scot pe un grătar la răcit. 
Smântâna se mixează, fără a adăuga zahăr în ea. Se unge primul blat cu dulceață de căpșuni, se distribuie frișca deasupra și se așază apoi al doilea blat pe care îl ungeți și pe acesta cu dulceață și distribuiți frișca rămasă. Se decorează cu căpșuni și se dă la rece. 
Cam aceasta ar fi toată treaba cu acest tort.Dacă vrețisă folosiți frișcă și dulceață doar la interior trebuie să înjumătățiți cantitățile sau să adăugați maxim 150 ml de frișcă și 100 de g de dulceață.  În cazul în care vă mirați de culoare galbenă a blaturilor mele să știți că e de la ouă. 




Spor la treabă!
4 septembrie 2015

Revista Mămica de azi (septembrie 2015)

Dragii mei, a apărut revista Mămica de azi. Luna aceasta o să găsiți în paginile revistei 4 rețete de tarte dulci. Mie îmi place tare mult această colaborarea mai ales că e vorba de o revistă dedicată mămicilor. Toate mămicile vor să-și hrănească sănătos copilașii și ce poate fi mai sănătos decât un desert pregătit în casă. O să găsiți multe rețete dulci în paginile acestei reviste pentru că eu le ador și îmi place să le pregătesc. O să găsiți și câteva rețete sărate pentru că nu putem trăi numai cu dulce, nu-i așa?! Rețetele din revista de luna aceasta le găsiți și pe blogul meu la secțiunea Tarte.  Lecturare plăcută!








Vă mulțumesc!
3 septembrie 2015

Pavlova cu căpșuni

În mod normal această postare ar fi trebuit făcută pe la începutul verii pentru că pavlova cu căpșuni e o rețetă de vară, dar dacă mie mi s-a pus acum pata pe pavlova, ce să fac?! Am încercat de multe ori să fac bezele, torturi cu bezea și nu mi-a ieșit. Chiar și cu pavlova aceasta am dat greș prima dată și a doua zi am refăcut-o. Nu m-am lăsat până nu i-am dat de cap. Nu știu dacă e cea mai reușită bezea, nici nu știu prea multe despre bezele, dar măcar e pe aproape. Cel puțin e crocantă la exterior și moale la interior, așa cum trebuie să fie. Acum după ce i-am dat de cap o să mai fac. Când am gustat din ea mă gândeam la ce am ratat până acum. Pavlova e un desert demențial! Eu nu sunt amatoare de bezele, cel puțin cele tari nu-mi plac deloc, dar cu pavlova e altfel. Bezeaua dulce se completează de minune cu crema neîndulcită și fructele proaspete. Și eu nu am fost deloc zgârcită cu crema și fructele. Recunosc că mi-a fost tare frică de acest desert și îmi invidiam colegii bloggeri când postau câte o rețetă de pavlova. În ultimele zile am luat toată blogosfera culinară la puricat în căutarea de trucuri și sfaturi pentru reușita acestui desert minunat. Din experiența mea și din ce am citit cel mai mult contează cuptorul, să aibă termometru, să fie electric și să fie setat la o temperatură joasă. Eu mi-am dorit o bezea închisă la culoare, am vrut să rămână albă și frumoasă. În prima încercare mi-a fost așa de frică să nu se înnegrească așa că după o oră am închis cuptorul. Desigur, era nefăcută, așa că am aruncat-o. A doua zi am pregătit alta și de data aceasta am lăsat-o 2 ore și jumătate până s-a întărit la exterior și se desprindea ușor de pe hârtia de copt. Dacă și vouă vă e frică de bezele, dar vreți totuși să vă învingeți teama, încercați o dată, de două ori, până reușiți. Dacă sunteți în categoria celor care bezelele vi se par floare la ureche, atunci aveți felicitările mele sincere. 

Timp de pregătire: 20 de minute
Timp de coacere: 2 ore și 30 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru bezea:

3 albușuri
150 g de zahăr fin
1 linguriță de oțet din vin
1 linguriță de amidon
1 praf de sare

Pentru cremă:

450 g de crème fraîche (sau smântână pentru frișcă)
1/2 păstaie de vanilie
500 g de căpșuni
zahăr pudră

Mod de pregătire:

Înainte de toate se preîncălzește cuptorul la 100 de grade (treapta 2 din 11 la mine). Mulți zic că ouăle trebuie să fie la temperatura camerei și vasul mixerului trebuie curățat cu zeamă de lămâie. Așa am făcut și eu, și cel mai important e ca albușurile să nu aibă resturi de gălbenuș prin ele. 
Albușurile se mixează prima dată cu puțină sare (cât luați cu două degete). Când începe să facă spumă se adaugă treptat zahărul, care e de preferat să fie măcinat cât mai fin. Se mixează bine după fiecare lingură de zahăr adăugat. Toată treaba ar trebui să dureze cam 10 minute. Se adaugă la final oțetul, se mixează în continuare și amidonul. Se mai mixează câteva zeci de secunde și bezeaua e gata. Trebuie să fie tare și lucioasă. Se pune hârtie de copt într-o tavă și se așază bezeaua în centru. Se modelează așa neglijent și se face o adâncitură la mijloc. Se introduce tava în cuptor și se coace pentru 2 ore și jumătate la 100 de grade. După prima oră puteți deschide ușor cuptorul să vedeți cum se prezintă bezeaua, dar e gata în momentul în care e tare la exterior și se desprinde ușor de pe hârtia de copt. Asta înseamnă că e coaptă și dedesubt. După cele două ore și jumătate, se stinge cuptorul, se lasă încă 15 minute așa, iar apoi se lasă să se răcească tot în cuptor cu ușa întredeschisă. 
Pentru cremă eu am amestecat crème fraîche cu semințele de la 1/2 păstaie de vanilie. Am așezat bezeaua pe un platou cu picior, am pus crema deasupra și la final căpșunile. Am adăugat și puțin zahăr pudră deasupra și asta a fost tot. Se consumă imediat, nu cred că mai e nevoie să o păstrați la rece pentru că nu o să aveți ce. În cazul în care vreți să o dați la rece, se recomandă să o acoperiți cu ceva, un capac de sticlă pentru prăjituri, de preferință. Puteți folosi în loc de crème fraîche smântână pentru frișcă pe care o mixați. 
Căpșunile au fost tare gustoase, dulci și sunt produse aici în Italia. Chiar dacă nu ne mai aflăm în sezonul lor, acestea chiar au fost foarte bune, iar despre pavlova ce să mai zic?! Ce am pierdut până acum, asta pot zice! 




Spor la treabă!
2 septembrie 2015