Browsing "Older Posts"

Focaccia cu ton și cașcaval

Dacă ar fi după mine aș găti numai dulce, dar cum nu putem trăi doar cu dulciuri trebuie să ne conformăm nevoilor organismului nostru. Focaccia aceasta am pregătit-o pentru ai mei ca o gustare rapidă. Se pregătește foarte rapid dacă omitem timpul de dospire al aluatului. Oricum, în timp ce aluatul stă la dospit, noi ne putem ocupa de alte cele prin casă. O altă variantă de focaccia găsiți și aici. De data aceasta am încercat să o umplu și am făcut-o mult mai subțire. Puteți folosi orice cașcaval sau orice fel de brânză vă place. Puteți suplimenta chiar și cantitatea de ton indicată în rețetă. Eu am folosit ton în suc propriu, dar puteți folosi o conservă de ton în ulei de măsline. Eu consum tonul în suc propriu fără adaos de grăsimi pentru că e mai sănătos și mult mai slab caloric. Apoi putem adăuga noi cât ulei de măsline vrem, după bunul plac.

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de dospire: 120 de minute
Timp de coacere: 20 de minute
Timp total de pregătire: 160 de minute
Grad de dificultate ușor

Ingrediente:

300 g de făină pentru pâine (manitoba sau 650)
200 ml de apă călduță
12 g de drojdie proaspătă
70 ml de ulei de măsline
1/4 linguriță de zahăr
sare fină și sare grunjoasă

160 g de ton în conservă
150 g de cașcaval
1/4 linguriță de cimbru

Mod de pregătire:

În mod normal când facem pâine sau alte derivate din pâine avem nevoie de o făină bogată în gluten. Făina albă super rafinată nu e indicată pentru pâine, chiar dacă de cele mai multe ori am folosit-o și eu pentru astfel de rețete. Acum folosesc manitoba, dar voi dacă nu o găsiți folosiți făina 650 sau făina 0 în Italia. 
Se adaugă 150 g de făină în vasul mixerului, mașinii de pâine, etc. Se amestecă apa călduță cu 20 ml de ulei de măsline, 1/2 linguriță de sare fină și 1/4 linguriță de zahăr. Se adaugă peste făină și se începe frământarea aluatului. După ce aluatul capătă un aspect omogen (dar lichid) se adaugă drojdia sfărâmată (nu dizolvată). Se frământă în continuare pentru 3 minute și se adaugă la final și restul de făină  (150 g). Se transferă aluatul pe masa de lucru unsă cu făină, i se dă o formă rotundă și se pune într-un bol uns cu 25 ml de ulei de măsline. Se acoperă cu foile alimentară și se lasă la crescut în cuptorul stins cu lumina aprinsă pentru o oră, o oră și jumătate. Acest aluat e recomandat să îl frământați cu ajutorul unui mixer sau robot mai puternic de bucătărie pentru că e foarte moale. 
După ce și-a dublat volumul se transferă pe masa de lucru și se împarte în două. Se așază prima bucată de aluat într-o tavă rotundă cu ajutorul mâinilor. Aveți grijă ca aluatul să aibă ulei suficient. Se adaugă apoi tonul din conservă scurs de apă sau de ulei, cașcavalul tăiat cubulețe și cimbrul uscat sau proaspăt. Se acoperă apoi cu a doua foaie de aluat și se lasă din nou la crescut pentru minim 30 de minute, acoperit cu folie alimentară. Eu nu am folosit sucitorul pentru a întinde aluat, ci l-am întins cu mâinile. 
Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade, iar după cele 30 de minute de dospire se înțeapă focaccia cu o furculiță. Se unge cu uleiul de măsline rămas și se presară sare grunjoasă deasupra. Eu am folosit sare de Himalaya. 
Se coace pentru 20-25 de minute sau până când se rumenește la suprafață. Se servește caldă, dar e bună și doua zi!


Spor la treabă!
9 noiembrie 2015

Chocolate crinkles

Sunt absolut minunați acești biscuiți cu ciocolată! Sunt cei mai ciocolătoși biscuiți încercați de mine până la momentul actual. Sunt moi, ca un fursec, și se păstrează moi chiar și după mai multe zile. Sunt în ton cu sărbătorile de iarnă, dar nu știu de ce anume pentru că se pot mânca tot restul anului. Poate datorită faptului că sunt îmbrăcați într-un strat considerabil de zahăr pudră alb ca neaua ne face să ne gândim la sărbătorile de iarnă. Partea frumoasă la acești biscuiți e că se crapă frumos în timpul coacerii, creând un minunat contrast cu zahărul pudră. Eu am folosit ciocolată cu 50 %cacao, dar puteți folosi o ciocolată cu un conținut mai mare de cacao, astfel gustul de ciocolată va fi mult mai pronunțat. Compoziția trebuie pregătită cu o seară înainte pentru că trebuie să stea la rece. Nu săriți peste acest aspect. Cu cât stă mai mult la rece cu atât mai bine.

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de răcire a compoziție : 12 ore
Timp de coacere: 10-12 minute

Ingrediente pentru 30 de biscuiți:

195 g de făină
1/4 sare
1/2 linguriță de praf de copt
56 g de unt
230 g de ciocolată neagră (50% am folosit eu)
100 g de zahăr tos
2 ouă
2 linguri de extract de vanilie


100 g de zahăr pudră

Mod de pregătire:

Ouăle se mixează cu zahărul tos pentru 3-5 minute. Între timp se topește ciocolata împreună cu untul la bain-marie, iar făina se cerne împreună cu sarea și praful de copt. Se adaugă extractul de vanilie peste gălbenușuri, apoi se încorporează ciocolata topită și răcorită. Se mixează în continuare la o viteză mai mică și se încorporează și făina cernută. 
Compoziția se toarnă într-un bol, se acoperă cu folie de plastic și se dă le rece peste noapte. A doua zi se pune zahărul pudră într-o farfurie. Se preîncălzește și cuptorul la 160 de grade. Se formează bile de de 2-3 cm și se trec prin zahărul pudră acoperindu-le în totalitate. Se pun într-o tavă și se coc apoi la 160 de grade pentru 10-12 minute maxim. Eu le-am ținut cam 12 minute, dar după 10 minute le puteți verifica. Oricum ele trebuie să rămână moi, nu să se întărească. 
Se lasă să se răcească bine și se pot consuma. Se păstrează într-o cutie pentru biscuiți sau într-un borcan cu capac așa ca al meu.




Spor la treabă!
7 noiembrie 2015

Rețetă simplă de turtă dulce glazurată

Inițial am vrut să intitulez postarea ”cea mai simplă rețetă de turtă dulce”, dar m-am răzgândit. E vorba într-adevăr de o rețetă simplă, am ajuns la această rețetă după ce am încercat și alte variante. Căutam pe internet o rețetă de turtă dulce glazurată exact ca cea mâncată în copilărie. După cum știți pe internet circulă aceleași rețete de turtă dulce. Pe mine mă interesa una simplă care să nu necesite fierberea unui sirop din apă și zahăr. Căutam ceva super simplu și rapid. Pe urmă mi-am amintit că aveam o cărticică în care era trecută o rețetă de turtă dulce după modelul aluatului pentru tartă. Procedeul e același doar că se folosește zahăr brun în loc de zahăr normal și se adaugă condimente și bicarbonat de sodiu întocmai ca la turta dulce. Ce e turta dulce de fapt? Este un produs de cofetărie ce poate lua forma de biscuiți sau prăjitură. Condimentele de bază sunt ghimbirul, scorțișoara și nucșoara. Desigur, lista de condimente e mult mai lungă. Trebuie să conțină miere de albine, melasă sau un sirop de apă și zahăr caramelizat. Procedeul de realizarea diferă, eu l-am ales pe cel mai simplu, după părerea mea. Am pus pe rând toate ingredientele în mixerul de bucătărie și el a făcut toată treaba. Nu am ținut deloc aluatul la rece, ci am purces imediat la treabă. Ce a ieșit, vedeți și în poze. O turtă dulce glazurată, parfumată și moale. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere: 10 minute
Timp de răcire: 60 de minute
Timp total de pregătire: 100 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente: 

350 g de făină
1 linguriță rasă de bicarbonat de sodiu
1 linguriță cu vârf de condimente pentru turtă dulce
125 g de unt rece
130 g de zahăr brun (eu am folosit muscovado)
2 linguri miere de albine
1 ou

Pentru glazură:

2 albușuri
200 g de zahăr pudră
4 linguri de apă fierbinte

Mod de pregătire:

Cuptorul se preîncălzește la 180 de grade. Puteți realiza aluatul și la mână. Făina se cerne împreună cu bicarbonatul de sodiu. Se adaugă condimentele pe care eu le-am realizat în casă. Am amestecat scorțișoară cu ghimbir, nucșoară, cuișoare și cardamon, toate măcinate. Realizați un amestec din toate acestea, dar de regulă scorțișoara trebuie să fie într-o cantitate mai mare decât restul. Puneți o lingură de scorțișoară și câte o linguriță din celelalte. Puteți renunța la unul din ingrediente, dar nu renunțați la scorțișoară și ghimbir. Cu cât sunt mai multe condimente care merg împreună cu atât turta dulce va fi mai aromată. 
Se adaugă untul rece tăiat cubulețe peste făină și se frământă sau se mixează până când compoziția capătă un aspect nisipos. Se adaugă zahărul brun, care cu cât e mai brun și mai de bună calitate cu atât mai bine. Tocmai de aceea eu am folosit muscovado. La final se adaugă mierea de albine și oul bătut puțin. Se frământă până când aluatul capătă un aspect omogen și care se poate modela ușor. 
Se așază hârtie de copt într-o tavă și se modelează biluțe de turtă dulce de 20-25 de g maxim. Se aplatizează ușor cu mâna. Încercați să le faceți egale pentru că astfel se vor coace toate la fel.
Se coc pentru 10-12 minute maxim, în funcție de cuptor. Eu le-am scos după 10 minute pentru că erau deja rumenite dedesubt. Se crapă puțin la suprafață, dar nu vă preocupați de acest aspect.
Se lasă să se răcească pe un grătar și se pregătește glazura. Albușurile se mixează cu zahărul pudră. Se adaugă apoi lingurile apă fierbinte și glazura e gata. 
Se scufundă fiecare turtă în glazură și se scot pe un grătar să se scurgă. Eu le-am glazurat de două ori pentru că la prima tură nu se vedeau frumos. După ce s-au scurs bine le puteți glazura a doua oară. Pentru a grăbi uscarea glazurii le puteți transfera într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și le dați câteva minute la cuptor, dar nu cu cuptorul aprins. Îl preîncălziți bine apoi îl opriți și dați turtele să se usuce. Le verificați atent și după ce s-a uscat glazura le scoateți din cuptor. Nu e obligatoriu să le uscați așa, le puteți lăsa pur și simplu la temperatura camerei, dar partea bună e că atunci când le dați la cuptor să se usuce ele se încălzesc și se înmoaie. Sunt mult mai bune! Cu greu te abții să nu le înfuleci pe toate. În cazul în care nu vă ajunge glazura să le glazurați de două ori mai faceți puțină glazură din 100 g de zahăr, un albuș și 2 linguri de apă. 



Spor la treabă!
5 noiembrie 2015

Mini torturi cu pastă de zahăr

Săptămâna trecută ne-am jucat cu pasta de zahăr la cursurile de patiserie. Am realizat un tort acoperit cu pastă de zahăr, făcută chiar de noi în cadrul cursurilor. Nu pot să vă arăt poza pentru că am ajuns cu tortul cam șifonat acasă din cauza transportului. Pe lângă tortul realizat m-am întors și cu un blat de tort care era în plus. L-am luat acasă și am încercat să fac niște mini torturi îmbrăcate în pastă de zahăr. La interior am folosit o cremă chantilly de fistic și niște coacăze roșii. De data aceasta pasta nu e făcută de mine, dar promit că o să public și rețeta de pastă de zahăr pe care am învățat-o la cursuri. Se vede că sunt cam stângace când e vorba de pasta de zahăr. Îi admir pe cei care fac artă din așa ceva. Eu încă nu reușesc să îmbrac perfect un tort în pastă de zahăr, darămite să mai fac și nu știu ce decorațiuni. Trandafirii i-am pregătit de dinainte cu câteva zile bune. Am lucrat împreună cu soțul meu la ei. Nu e o treabă foarte complicată, dar dacă o faci pentru prima dată s-ar putea ca lucrurile să nu ți se pară chiar așa de simple. În fine, despre pasta de zahăr s-ar putea spune multe, cert este că ai nevoie de mult exercițiu și multă practică pentru a lucra cu ea. E o ramură a patiseriei-cofetăriei care vizual aduce multe satisfacții. Nu cred că mi-aș dori să fac doar torturi cu pastă de zahăr, dar aș vrea să știu măcar lucrurile elementare în privința decorării acestor torturi. La exterior ne putem juca la infinit, cât ne duce imaginația, pe când la interior trebuie să fim mai limitați. Nu ne putem juca cu fel de fel de texturi, pentru că în linii mari, blaturile umplute cu cremă trebuie să susțină o anumită greutate, cea a pastei de zahăr și a decorațiunilor. Cert este că mi-aș dori să învăț cât mai multe lucruri despre această ”artă”. 


Timp de pregătire: 120 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Timp de răcire: 90 de minute
Timp total de pregătire: 240 minute
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru 4 mini torturi:

4 ouă
125 g de făină
100 g de zahăr
3 g de praf de copt

Pentru crema chantilly de fistic:

250 g de smântână pentru frișcă
35 g de zahăr pudră
20 g de pastă de fistic

125 g de coacăze roșii

Pentru siropul de zahăr:

150 ml de apă
50 g de zahăr
1 lingură de extract de vanilie (sau whiskey)

Pentru crema de unt:

150 g de unt moale
125 g de zahăr pudră
1 lingură de lapte călduț

Pentru decor:

500 g de pastă de zahăr

Mod de pregătire:

După cum vă ziceam blatul l-am avut deja pregătit de la cursuri. Al meu era mai mare, eu am făcut mai multe tortulețe, dar vouă v-am dat cantitățile pentru un blat de tort de 22 de cm din care realizați 4 mini torturi. 
Așadar cuptorul se preîncălzește la 170 de grade. Se mixează ouăle întregi cu zahărul pentru 15-17 de minute până rezultă o cremă spumoasă și deschisă la culoare. În funcție de culoarea gălbenușurilor voastre crema o să fie mai închisă sau mai deschisă, la fel și blatul. Se cerne făina împreună cu praful de copt și se încorporează cu o spatulă compoziției de ouă. Puteți adăuga și ceva arome precum vanilie, semințe de vanilie, etc. Se unge o tavă de 22 cm cu unt și se tapetează cu făină. Se pune compoziția în tavă și se dă la cuptor. Se coace pentru 30 de minute până când trece testul scobitorii.
Se lasă apoi să se răcească bine de tot. Puteți realiza un tort normal dacă nu aveți forme pentru mini torturi. Îl tăiați în două și-l umpleți cu crema. Realizați un sirop din apa cu zahărul puse pe foc până când se topește zahărul. Se aromatizează cu extractul de vanilie sau cu whiskey (în cazul meu). Se lasă să se răcească.  Cât se răcește siropul puteți pregăti crema chantilly care nu e altceva decât frișcă bătută cu zahăr pudră în care am adăugat pastă de fistic pentru o aromă subtilă de fistic. Dacă nu aveți această pastă puteți face o cremă chantilly aromatizată cu lămâie de exemplu. Pasta de fistic e destul de greu de făcut în casă, dar dacă aveți un robot performant s-ar putea să vă reușească.
Cu ajutorul unor forme de mini torturi decupați tortul și tăiați apoi mini blaturile în două. Aveți grijă să fie egale. Așezați primul blat și însiropați-l cu siropul răcit. Se pune apoi frișca, câteva coacăze roșii și al doilea blat deasupra. Însiropați ușor și al doilea blat. Dați tortulețele la rece pentru 30 de minute minim. 
Pregătiți între timp crema de unt. Așadar untul moale se mixează cu zahărul pudră. Când începe să se transforme în cremă se adaugă lingura de lapte încălzită. Mixați în continuare până obțineți o cremă moale și spumoasă.
Scoateți mini torturile din forme și îmbrăcați-le în crema de unt. S-ar putea să vi se pară o muncă destul de migăloasă, dar nu disperați. Încercați să le faceți cât mai drepte. În mod normal se folosește mult mai multă cremă până sunt îmbrăcate perfect. Se dau din nou la rece până când crema de unt se întărește. 
Acum urmează partea cea mai distractivă, a îmbrăcării în pastă de zahăr. Dacă nu vreți să le îmbrăcați în pastă de zahăr puteți realiza mai multă cremă de unt cu cu care decorați tortulețele și așezați apoi câteva coacăze roșii deasupra. Combinația alb roșu o să fie grozavă!
Așadar pentru îmbrăcarea unui tort în pastă de zahăr aceasta trebuie să aibă dimensiunea de 3-4 mm și să fie perfect întinsă, fără neregularități. Dacă e subțire se rupe și nu o să puteți îmbrăca tortul. Cu ajutorul unui smoother reușiți să-l îmbrăcați și să-l nivelați mai bine pentru că altfel pot rămâne urme de degete. Se taie marginile în exces și se trece la etapa decorării. După cum v-am zis trandafirii îi aveam deja, am făcut doar niște frunzulițe și am decorat baza cu fâșii din pastă de zahăr sau biluțe din pastă de zahăr albă și verde. Pentru a lipi decorațiunile vă puteți folosi de puțină apă cu zahăr sau lipici special pentru pasta de zahăr dacă aveți.
Aceasta este ideea mea, dacă vă place găsiți suficiente filmulețe pe youtube în care vedeți cum se realizează trandafirii, niște frunzulițe, etc. 




Spor la treabă!
3 noiembrie 2015

Clătite cu speck și cașcaval

Prefer în mod cert clătitele dulci în detrimentul celor sărate. Acum că le-am încercat pe acestea cu speck și cașcaval cred că o să acord mai multe șanse clătitelor sărate. Sunt foarte versatile, permit o mulțime de combinații, pot fi transformate într-un sandviș apetisant sau pot fi umplute cu carne, legume, brânzeturi și date la cuptor. Orice varianta ați prefera ne pot scoate rapid din impas când vrem să pregătim masa. Unora dintre voi poate o să li se pară migăloasă coacerea clătitelor, dar vă asigur că nu e așa, mai ales că nu trebuie să faceți un teanc mare de clătite. Sunt suficiente maxim 10 clătite pentru a pregăti o masă delicioasă. Puteți înlocui speckul din această rețetă cu jambon, prosciutto, bacon, etc. Puteți folosi orice fel de cașcaval vă place, eu am folosit fontina, o brânză italiană foarte gustoasă care se topește și se folosește foarte des la sandvișuri și la rețetele care o cer. Rețineți că trebuie să folosiți felii subțiri de cașcaval pentru că se topesc mai ușor. 

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Timp total de pregătire: 90 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru 7-8 clătite:

2 ouă
300 ml de lapte
150 g de făină
40 g de unt
sare

Pentru umplutură:

100 g de speck
150-200 g de cașcaval feliat
frunze de salată

În plus: unt pentru prăjit

Mod de pregătire:

Pentru pregătirea clătitelor se bat ouăle cu puțină sare și lapte. Se adaugă în ploaie făina și se omogenizează bine compoziția. La final se adaugă untul topit. În mod normal compoziția de clătite se lasă 30 de minute la frigider înainte de a le coace. Dacă nu vă grăbiți nu săriți peste acest pas.
Se încinge o tigaie și se pune puțin unt, cam un vârf de cuțit. Se pune un polonic din compoziția de clătite și se coc. La fiecare clătită adăugați câte puțin unt. 
Se așează apoi pe fiecare clătită câte o felie de speck și una-două de cașcaval. Se așază o frunză de salată deasupra și se împăturesc. Eu am folosit un amestec de salată gata tăiată și spălată. 
Se așază într-o tavă, se pune câte o felie de cașcaval deasupra fiecărei clătite, puțin unt și se dau la cuptor pentru 5-10 minute maxim până se topește brânza sau cașcavalul. Se servesc calde!





Spor la treabă!
1 noiembrie 2015

Turte cu gorgonzola și struguri

Făcea bunica mea niște turte cu gorgonzola și struguri de numa-numa! :)) Glumesc, desigur! Ce știau bunicii noștri de gorgonzola, brie, cheddar, camembert și alte minuni din astea. Un lucru e clar însă: turtele bunicii coapte direct pe plită erau cele mai bune. Noi ne-am mai modernizat, le coacem în tigăi antiaderente și le umplem cu fel de fel de nebunii. E bine însă să regăsim gustul turtelor de odinioară măcar pe jumătate, dacă nu în întregime. 
Nu mai făcusem niște turte în tigaie cam de la ultima rețetă de turte cu telemea și mărar. Ieri însă voiam să fac ceva cu aluat dospit, dar ceva care să nu îmi ia foarte mult timp. Această combinația am mai încercat-o cu lipii. Deci, dacă nu aveți timp și chef să plămădiți un aluat, luați două lipii pe care le ungeți cu gorgonzola, adăugați niște boabe de struguri în interior și coaceți-le în tigaie pe ambele părți. De fapt trebuie doar să le încălziți ușor cât să se topească brânza din interior. E mult mai simplu și mai rapid. Eu mai apelez din când în când la această variantă. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de dospire: 60 de minute
Timp de coacere: 5 minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru 10 turte:

500 g de făină
10 g de sare
25 g de drojdie proaspătă
30 g de unt moale
310 g de apă călduță

250 g de gorgonzola
boabe de struguri

Mod de pregătire:

Pentru început se face un aluat care se lasă la dospit. Așadar făina se pune în vasul mixerului, mașinii de frământat, etc. Se adaugă sarea și drojdia dizolvată în puțină apă călduță. Se începe frământarea ingredientelor adăugând pe rând și restul de apă călduță. Când aluatul începe să se lege se adaugă untul moale tăiat cubulețe. Se încorporează bine untul și apoi se transferă aluatul într-un vas. Se acoperă cu folie alimentară și se lasă să dospească în cuptorul stins cu lumina aprinsă. Se lasă acolo pentru că e un loc ferit de curent și temperatura e în jur de 30 de grade, o temperatură propice dospirii. Aluatul e moale, dar nu vă preocupați pentru că o să-l lucrați ulterior cu puțină făină. 
Între timp se spală strugurii, se usucă și se scot sâmburii. Se taie în jumătate sau în sferturi dacă sunt prea mari. Nu pot indica cu precizie câte boabe de struguri am folosit, cred că vreo 10-15 boabe mari.
Se transferă aluatul dospit pe masa de lucru unsă cu făină. Se lucrează puțin și împarte în 10 bucăți egale. Se întinde fiecare bucată cu sucitorul, se pune puțină brânză gorgonzola în mijloc și câteva boabe de struguri. Se împăturesc ca un săculeț și se aplatizează cu sucitorul. Se coc apoi într-o tigaie în care adugați puțin ulei la fiecare turtă. Din când în când trebuie să mai curățați tiagaia cu un șervețel de hârtie. În timpul coacerii turtele se umflă, dar apoi se lasă. Nu vă preocupați dacă vi se mai întâmplă să vi se spargă și să curgă brânza. Curățați tigaia bine înainte de adăuga următoarea plăcintă. 
Se servesc calde, cred că se știe deja. Sunt minunate, brânza se topește în interior, iar în combinație cu strugurii sunt irezistibil de bune.



Spor la treabă!
29 octombrie 2015

Prăjitură cu fasole și ciocolată

Dacă aveți cartea Sandei Marin ați găsit cu siguranță această rețetă în paginile ei. Ea o denumește Tort de fasole. Mi s-a părut prea mult să-i spun tort așa că i-am zis prăjitură cu fasole și ciocolată. Pare ciudat să folosești fasolea în deserturi, dar vă asigur că e un ingredient care merge foarte bine în rețetele dulci, nu doar sărate. În deserturile vegane ați întâlnit-o cu siguranță în lista de ingrediente. Prăjitura aceasta nu conține făină, doar o lingură de pesmet. Nu conține în mare decât piure de fasole, ouă, puțin unt și zahăr. Glazura de ciocolată o scoate însă din anonimat, transformă o banală prăjitură cu fasole (care mai sună și ciudat) într-un desert rafinat. Eu am încercat să-i dau o înfățișare mai drăguță și am caramelizat și nișe fasole pentru a o folosi ca decor. Gustul e rafinat, prăjitura e umedă, aromată, iar consumată la temperatura camerei, înainte ca ciocolata să se întărească, e sublimă. Eu am folosit o conservă de fasole, așa că nu mi-am mai bătut capul să fierb fasolea, să o răcesc, etc. Nu am căutat o fasole anume, ci am folosit o conservă pe care o aveam în dulap. Am transformat-o în piure și restul a fost floare la ureche. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere: 35-40 de minute
Timp de răcire: 30 de minute
Timp total de pregătire: 90 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru o tavă de 18 cm:

250 g de fasole fiartă (sau o conservă de fasole)
4 ouă
200 g de zahăr
50 g de unt moale
1 lingură de cacao
1 lingură de cafea concentrată
1 lingură de pesmet
1 linguriță de extract de vanilie (sau rom)

În plus: 100 g de ciocolată neagră 

Mod de preparare:

Dacă folosiți fasole fiartă o scurgeți bine de apă și o pasați la robot sau cu blenderul. La fel se procedează și cu cea din conservă. Se scurge bine de apă, se clătește și se pasează. Se mixează apoi fasolea cu gălbenușurile adăugate pe rând și zahărul. Se adaugă și untul moale pisat puțin cu furculița până devine ca o cremă. Se adaugă la final cacaua, pesmetul, cafeaua și extractul de vanilie. Albușurile se mixează spumă cu un praf de sare și se încorporează compoziție cu mișcări de jos în sus, la mână. Rezultă o compoziție moale, curgătoare, dar nu vă faceți probleme, se leagă la copt.
Se tapetează o formo rotundă cu unt și cacao și se pune compoziția. Se coace în cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru 35-40 de minute. Se lasă să se răcească bine în tavă apoi se scoate pe un grătar. După ce s-a răcit de tot se glazurează cu ciocolata neagră topită pe baie de aburi.
Pentru glazurarea boabelor de fasole, eu am pus câteva boabe de fasole într-o tigaie încinsă, am adăugat apoi zahăr din ochi și puțină apă rece.  După ce a scăzut lichidul și s-a format caramelul le-am pus să se răcească pe hârtie de copt. Am luat câteva boabe întregi cu care am decorat prăjitura. Nu e obligatoriu să faceți ca mine, a fost o improvizație de moment. Cu ciocolata care s-a prelins de pe tort am improvizat niște decorațiuni întinzând-o pe hârtia de copt. Am făcut-o sul și apoi am dat-o la rece să se întărească. Au rezultat niște așchii cu care am decorat prăjitura. 
Vă recomand cu căldură să încercați această prăjiturică, o să vă placă, vă asigur. Păstrată la rece își păstrează textura umedă și plăcută, doar că se întărește glazura de ciocolată și nu mai e așa decadentă ca la început. Mi-a plăcut teribil să o fotografiez, se vede, nu?




Spor la treabă!
27 octombrie 2015

Aluatul foietaj și o plăcintă cu brânză de vaci

Realizarea unui aluat foietaj nu e atât de grea pe cât pare. E simplu să cumpărăm aluatul din magazin și să sărim așadar peste jumătate de zi de muncă. La fel făceam și eu, realizarea foietajului mi se părea o muncă destul de lungă și de grea. De curând m-am înscris la niște cursuri de patiserie. Unele lucruri explicate în timpul cursurilor le știam deja, iar unele sunt noi pentru mine. Așa a fost și cu aluatul foietaj, unele le știam, iar altele le-am învățat acolo. Rețetele pentru foietaj sunt multe, aluatul de bază se poate face doar cu apă, făina, sare sau se poate adăuga vin, gălbenușuri, unt. Nu încercați varianta rapidă de foietaj pentru că aceea nu vă oferă rezultatele dorite și nu săriți peste etapele importante realizării lui. Puteți face o cantitate mai mare pe care o congelați și o folosiți când aveți nevoie. Aluatul și untul pe care îl folosiți ulterior pentru a-l împături trebuie să fie reci, iar masa de lucru trebuie să fie unsă în permanență cu făină. Aluatul nu trebuie să se lipească de masă pentru că astfel untul iese din interior. Se poate realiza și cu margarină, dar nu vă recomand, cel cu unt nu se compară cu aluatul făcut cu margarină. Așa îl puteți cumpăra gata făcut. Cu cât aluatul e împăturit de mai multe ori și are mai multe straturi cu atât mai mult se umflă și crește în timpul coacerii. Aici ne referim în special, la cornulețe, rulouri, floricele, trandafiri, etc. Datorită faptului că aluatul foietaj nu conține zahăr, sau conține foarte puțin, în momentul coacerii se poate carameliza cu zahăr tos. În ultimele minute de coacere se poate presăra zahăr tos deasupra rețetelor dulci precum ștrudele cu mere sau floricele, trandafiri și se mai țin câteva minute la cuptor la temperaturi mai mari până când zahărul se caramelizează. Acest procedeu nu e obligatoriu, dar dacă realizăm de exemplu palmieri sau moriști din aluat foietaj e bine să le caramelizăm. Se pot face o multitudine de rețete cu foietaj așa că depinde de fiecare cum și la ce anume îl folosește. Eu am făcut niște cornulețe cu rahat și o plăcintă cu brânză de vaci. Clasic și bun! S-ar mai putea spune multe despre acest aluat, dar o să vă dau rețeta pe care am folosit-o eu. 

Timp total de preparare: 5-6 ore
Grad de dificultate: avansat

Ingrediente: 

500 g de făină 00
75 g de unt moale (la temperatura camerei)
5 g de sare
5 g de zahăr
250 ml de apă rece

500 g de unt 

Mod de pregătire:

Am scris că nivelul de dificultate e avansat pentru că și mie prima încercare mi s-a părut foarte grea, cu cât îl faceți de mai multe ori, gradul de dificultate scade. În mod normal untul care se pune în mijloc se amestecă cu făină, astfel se creează un al doilea aluat care se ține la rece pentru o oră. Eu am folosit untul ca atare, rece de la frigider. 
Pentru realizarea aluatului de bază se pune făina împreună cu untul moale tăiat cubulețe în vasul robotului sau mixerului de bucătărie. Se adaugă pe rând apa rece, iar zahărul și sarea se dizolvă în puțină apă rece și se adaugă la urmă. Se lasă robotul să acționeze pentru 7-10 minute la o viteză medie. Rezultă un aluat moale și lipicios care se înfoliază și se dă la rece pentru 1 oră.
După o oră se pune pe masa de lucru unsă cu făină și se întinde într-o foaie dreptunghiulară de 1 cm. Untul se scoate de la rece, și se îmbracă în folie de copt. Pachetele mele de unt erau groase și de aceea le-am tăiat în două, dacă aveți două pachete de unt normale așeazați-le unul lângă altul fără a le mai tăia. Cu ajutorul sucitorului se aplatizează untul la o dimensiune de 2-3 cm, lovindu-l ușor. 
Se așază untul în mijlocul foii de aluat și se împăturește aluatul lipind bine marginile. Cu masa de lucru unsă în permanență cu făină, se întinde aluatul cu sucitorul. Adăugați din când în când făina pe aluat pentru a nu se lipi de sucitor. Se întinde foia tot la grosimea de 1 cm și se împăturește prima dată în două pornind de la marginile înguste și apoi încă o dată ca și cum ați închide o carte. Trebuie să rezulte 4 straturi. Se îmbracă aluatul în folie alimentară și se dă la rece pentru 1 oră. 


Procedați în aceeași manieră pentru încă de trei ori, lăsând aluatul pentru o oră la rece între repetări. După aceea îl puteți folosi la ce vreți voi. Dacă îl folosiți a a doua zi îl puteți lăsa o noapte la rece. Dacă nu, îl întindeți într-o foaie dreptunghiulară și-l înveliți în foaie de copt exact ca cel cumpărat și-l congelați. 
După cum vă spuneam eu am făcut o plăcintă cu brânză, niște cornulețe, iar restul l-am congelat. Mi-a ieșit destul de mult aluat, dacă vreți să faceți mai puțin și să-l lucrați mai ușor înjumătăți cantitățile indicate de mine.
Pentru plăcinta cu brânză am folosit aceleași cantități de la rulourile cu brânză de vaci, doar că am renunțat la făină de data aceasta. Dacă rezultă prea moale compoziția puteți adăuga totuși o lingură de făină.
Se pune hârtie de copt într-o tavă dreptunghiulară și se așază prima foaie de aluat. Se pune compoziția de brânză de vaci deasupra și a doua foaie de aluat. Se înțeapă cu furculița din loc în loc și se unge cu gălbenuș de ou. Se coace pentru 35-40 de minute la 180 de grade. Se lasă să se răcorească, iar apoi se porționează, se presară zahăr pudră deasupra și se servește. Se poate păstra și la rece. 
Îmi pare rău că nu am poze, dar plăcinta am făcut-o când era noapte deja. Oricum e o plăcintă clasică, foarte simplă. 


Spor la treabă!
24 octombrie 2015

Bruschete cu ou poșat și trufe albe

Vă povesteam zilele trecute pe facebook că am fost la sărbătoarea trufelor, aici în Italia. După ce am mâncat bine mi-am cumpărat o mică trufă albă ca și amintire. Desigur, nu am păstrat-o pentru mult timp pentru că ajunsă acasă am zis să ”încropesc” ceva rapid cu parfum de trufe. Așa am ajuns să pregătesc niște bruschete cu ou poșat. Despre trufe nu o să vă povestesc prea multe lucruri pentru că se găsesc destule informații pe internet. Dacă anul trecut am gătit cu trufe negre, anul acesta am folosit trufa albă. De regulă trufele se folosesc la risotto-uri și paste sau adăugate ca ”tocco finale” cum zic italienii. Se poate face unt aromatizat cu trufe, brânză cu trufe, ulei de trufe sau diferite sosuri pe bază de trufe. Trufele albe deși sunt cam de 5 ori mai scumpe decât cele negre își merită banii. Nu se compară cu cele negre, au un parfum mai pregnant și dau mâncărurile o savoare mai specială. Mă bucur că locuiesc în Italia și că pot lua parte la sărbătorile lor regionale, că mă pot înfrupta din bunătățile lor cu tradiție.  

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 10 minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente pentru 2 persoane:

2 felii de pâine tip ciabatta 
2 ouă
1 trufă mică de 5-10 grame
25 g de unt moale
sare, piper
2 l de apă
1 lingură de oțet

Mod de pregătire:

Se pun cei 2 litri de apă la fiert împreună cu puțină sare și o lingură de oțet. Jumătate de trufă am tăiat-o feliuțe subțiri și restul am dat-o pe răzătoare. Am amestecat-o cu untul moale astfel am improvizat un unt aromat cu trufe. Când apa începe să fiarbă se adaugă primul ou. Se lasă să fiarbă cam 3-4 minute și se scoate apoi cu o spumuieră pe o farfurie. Se curăță bine resturile de ou din apă și se adaugă cu grijă și al doilea ou. Rupeți oul cât mai aproape de apă pentru a evita spargerea gălbenușului. Îl puteți pune într-un bol înainte și apoi îl adăugați cu grijă în apa care începe să fiarbă. Nu e greu să faceți un ochi românesc în apă pe care noi îl numim pretențios ou poșat. 
Feliie de pâine se coc pe un grătar și se ung apoi cu untul aromatizat. Se așază deasupra oul și feliuțele de trufe. Se servesc calde. Puteți prăji mai multă pâine pe care o înmuiați în oul moale, unsă în prealabil cu puțin unt. 


Spor la treabă!
21 octombrie 2015