Browsing "Older Posts"

Prăjitură inteligentă cu cacao

Încă de când am încercat prăjitura inteligentă cu vanilie mi-am dorit să încerc și versiunea cu cacao sau cu ciocolată. S-a întâmplat destul de repede așa că astăzi vă prezint prăjitura inteligentă cu cacao. Acum, după ce le-am încercat pe amândouă preferata mea și a familiei mele rămâne cea cu vanilie. Asta nu înseamnă că cea cu cacao sau cu ciocolată e de neglijat, mai ales dacă o combini cu frișcă naturală și fructe așa cum am făcut eu. Cea cu vanilie e mai cremoasă, mai aromată, mai pe gustul meu. S-ar putea ca multora dintre voi să vă placă varianta cu cacao, mai ales dacă nu sunteți adeptul prăjiturilor dulci sau foarte dulci. Pentru această variantă a faimoasei prăjituri se poate folosi ori doar cacao în compoziție ori cacao și ciocolată. Eu am ales versiunea mai simplă, cu cacao, mult mai accesibilă și cu mult mai puține ingrediente. 

Timp de pregătire: 20 de minute
Timp de coacere: 60 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente pentru o tavă de 20x30:

4 ouă
150 g de zahăr
1 lingură de apă 
125 g de unt topit
65 g de făină
55 g de cacao amară
4 ouă
1 lingură de extract de vanilie (sau semințe de vanilie, zahăr vanilat)
500 ml de lapte călduț
1 linguriță de zeamă de lămâie
sare

Pentru decor:

250 ml de smântână pentru frișcă
250 g de căpșuni
cacao

Mod de pregătire:

Cuptorul se preîncălzește la 160 de grade, iar untul se topește și se lasă să se răcorească. Se separă ouăle care trebuie să fie la temperatura camerei, iar gălbenușurile se mixează cu zahărul până se deschid la culoare și se topește zahărul. Se adaugă apa și extractul de vanilie și se mixează în continuare. Se adaugă untul topit și apoi făina cernută împreună cu cacaua. Se mixează până sunt încorporate bine toate ingredientele. Se adaugă și laptele călduț și se mai mixează compoziția pentru 1 minut. Albușurile se mixează spumă cu un praf de sare și zeama de lămâie. Se încorporează albușurile cu o spatulă și se toarnă compoziția rezultată (care e foarte lichidă) într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Se coace pentru 50-60 de minute la temperatura indicată și se lasă apoi să se răcească bine în tavă. Se acoperă cu folie de plastic și se dă la rece pentru 1-2 ore. 
Se scoate din tavă după ce s-a răcit bine, se porționează, se decorează cu frișcă naturală și căpșuni. Se poate decora doar cu zahăr pudră și cacao. 




Spor la treabă!
5 octombrie 2015

Macarons (bezea italiană)

Ieri am avut două motive mari de bucurie, primul motiv e că au trecut trei ani de la primele mele postări pe blog și al doilea e că am reușit să fac macarons. Mai mult m-am bucurat de reușita acestor minuni dulci decât că am împlinit 3 ani de blog. Blogul acesta m-a ajuta să cresc enorm, m-a ambiționat, mi-a dat aripi și prin intermediul lui mi-am descoperit marea pasiune: patiseria. 
Lăsând aceste aspecte personale la o parte aș vrea să vă vorbesc puțin despre macarons și despre încercările la care m-au supus. I-am făcut de 3 ori cu bezea franțuzească și de fiecare dată mi s-au lăsat și cu greu reușeam să-i desprind de pe hârtia de copt. Îmi puneam prea multe semne de întrebare, ce am greșit? Nici acum nu știu. Poate fi bezeaua, macaronage-ul sau cuptorul. După ce le-am încercat după metoda italiană mi-au ieșit din prima, așa cum vedeți în poze. Acum îmi dau seamă că cea mai mare importanță o are bezeaua. La metoda italiană lucrurile sunt mai precise pentru că folosind un termometru mixezi bezeaua exact cât trebuie, la fel și siropul, îl lași pe foc exact cât trebuie. 
Am ținut cont de toate detaliile expuse de Pierre Herme în cartea lui Macarons, adică am lăsat albușurile câteva zile la rece, am cernut migdalele cu zahărul pudră cumpărat și i-am lăsat să se se usuce la temperatura camerei. La partea cu coacerea în cuptor a trebuit să mă descurc de una singură pentru că deși am termometru de cuptor temperatura nu rămâne stabilă, prima tură i-am rumenit puțin mai mult, iar la a doua tură am scăzut temperatura. Oricum am stat cu ochii pe ei și fiind albi se observa imediat dacă își schimbau culoarea. Deși mi-am cumpărat foi de silicon pe care le-am folosit la una din experiențele mele cu macarons de data aceasta nu le-am mai folosit și nu cred că o să le mai folosesc vreodată. Se pot desena foarte ușor niște cerculețe pe hârtia de copt care vă ajută să îi faceți egali.
Nu știu dacă sfaturile mele vă ajută foarte mult, nu sunt expertă în macarons, dar dacă vă aflați la prima încercare vă recomand să vă luați un termometru digital și să-i faceți după metoda italiană. Eu zic că o să vă reușească deși mare majoriatate zic că cea mai sigură metodă e cea franțuzeasă. Nu vă speriați de siropul de zahăr, de termometru, de măsurători. Habar nu am dacă a doua oară o să-mi mai reușească, dar am de gând să-i mai încerc și cu alte gusturi, culori, etc.

Ingrediente pentru 25-30 de macarons:

55 g de albuș
150 g de făină de migdale
150 g de zahăr pudră cumpărat

55 g de albuș
32 g de apă potabilă
150 g de zahăr tos

Mod de pregătire:

Eu am înjumătățit cantitățile indicate de Pierre Herme pentru 72 de macarons și am făcut fix 25 de macarons chiar dacă îmi mai rămăsese compoziție pentru 2-3 macarons. 
Un aspect foarte important e să cântăriți exact albușul și să-l puneți în două boluri pe care le acoperiți cu folie de plastic, o înțepați din loc în loc cu cuțitul și le dați la rece. Cică astfel își pierd din elasticitate. E recomandat să le lăsați la frigider de la 2-3 zile până la o săptămână. Eu le-am lăsat două zile. 
În ziua în care vă apucați de macarons scoateți albușurile la temperatura camerei și pregătiți hârtia de copt. Desenați niște cerculețe pe aceasta, cam de 3-4 cm cu distanță între ele. Eu am făcut 25 de cerculețe pe hârtia de copt. Întoarceți hârtia de copt pentru că astfel vor rămâne urme de creion pe macarons. Se fixează apoi ulterior hârtia de copt cu compoziție de macarons.
Făina de migdale se amestecă cu zahărul pudră cumpărat și se cerne o dată. Dacă nu aveți făină de migdale, cumpărați migdale fără coajă pe care le măcinați fin.
În momentul în care cerneți făina de migdale o să observați că vă rămâne făină mai mare. Eu am măcinat-o încă o dată până am reușit să o trec prin sită. Alții zic să o adaugi așa, dar eu am remăcinat-o ca să fie toată fină. 
Se adaugă peste făina cernută cu zahărul pudră cele 55  g de albuș, dar fără să amestecați. Le adăugați pur și simplu deasupra. Dacă folosiți colorant acum e momentul să-l adăugați, în sensul că-l amestecați întâi cu albușurile și apoi îl adăugați peste făina de migdale fără să amestecați, repet.
Următorul pas e să faceți siropul de zahăr. Apa împreună cu zahărul se pun pe foc, iar când siropul ajunge la 115 grade se începe mixarea albușurilor. După ce siropul  ajuns la 118 grade, se ia de pe foc și se adaugă în fir subțire siropul de zahăr continuând mixarea. Se mixează  până când bezeaua ajunge la 50 de grade. 
Se adaugă apoi jumătate din cantitatea de bezea peste făina de migdale și albușuri și se amestecă cu o spatulă. Se adaugă și cealaltă jumătate și se amestecă până când compoziția capătă un aspect lucios și curge de pe spatulă. 
Se pune apoi jumătate din compoziție într-un poș, se scoate aerul din poș și se formează cercuri rotunde, ținând poșul perpendicular. Nu depășiți linia cercurilor desenate, e recomandat să mai lăsați puțin spațiu pentru că se mai întinde compoziția. Se bate puțin tava de masă pentru a scoate aerul din compoziție. Se lasă apoi se se odihnească la temperatura camerei pentru minim 30 de minute. Eu le-am lăsat o oră pentru că după 30 de minute încă se mai lipea compoziția de deget și nu trebuie să se lipească. Între timp preîncălziți cuptorul la 130-140 de grade. 
Dacă nu aveți două tăvi de aceeași dimensiune, coaceți macarons pe rând, dar realizați-i pe toți, fără să așteptați să se coacă ceilalți. O parte îi așezați în tava de copt și o parte îi puneți pe o suprafață dreaptă, chiar pe masă, lipind capetele hârtiei de copt cu puțină bandă adezivă pentru a sta perfect dreaptă. După ce s-a copt prima tură, clătiți tava cu apă rece și așezați a doua tură de macarons. 
Introduceți tava cu macarons în cuptor și coaceți-le pentru 12 minute. Deschideți ușa cuptorului de două ori, după primele 8 minute și după 10 minute. La minutul 8 piciorușul trebuie să fie format deja. Eu le-am scos din cuptor după 11 minute. E foarte important să stați cu ochii pe ele pentru a nu-și schimba culoarea. La prima tură le-am copt la 150 de grade și le-am rumenit prea tare. Așadar setați temperatura mai joasă ca să reușiți să le coaceți 12 minute fără să le ardeți. Nu mai zic că în cartea lui Herme, se precizează încălzirea cuptorului la 180 de grade pentru că în funcție e cuptor temperatura în interior variază între 165 și 190. Eu am termometru în interiorul cuptorului și mă gândeam cum să le coc la 180 de grade când la 150 erau deja aproape arse după 10 minute. Bine. chiar el precizează să coacem macarons în funcție de cuptorul nostru.
După ce s-au copt, se lasă să se răcească bine pe hârtia de copt și apoi se desprind. Eu i-am umplut cu dulce de leche, adică dulceață de lapte cumpărată. Dacă nu găsiți să o cumpărați vedeți aici cum o puteți pregăti dintr-o conservă de lapte condensat. 
Se păstrează la rece acoperiți. Sunt mult mai buni după ce stau puțin la rece. Mă bucur că am reușit să fac niște macarons acceptabili pentru că perfecțiunea e greu de atins în cazul lor. În momentul în care i-am umplut era deja noapte așa că poza a ieșit ușor diferită de celelalte. Felicitări sincere celor care au reușit să deslușească toate misterele ce țin de macarons. Aveți toată aprecierea mea! Cei care nu au reușit (printre aceștia mă număr și eu) au toate șansele atât timp cât pasiunea învinge teama



Spor la treabă!
2 octombrie 2015

Rețete cu dovleac


M-am gândit să vă vin în ajutor și să adun într-o singură postare câteva rețete cu dovleac. Fiindcă e toamnă și fiindcă îmi place dovleacul atât de mult am realizat acest colaj cu rețete una și una, tare dragi sufletului meu. Dacă vă aflați în căutarea de rețete cu dovleac aici găsiți de la supe cremă și risotto până la brioșe, cupckaes și cozonac. Aveți de unde alege și vă rog să vă bucurați de bogățiile toamnei și de aroma dovleacului, iar dacă nu vă place atât de mult dovleacul, mai dați-i o șansă. O să vă cucerească la un moment dat!




2. Risotto cu dovleac


3.  Brioșe cu dovleac




















Spor la treabă!
30 septembrie 2015

Prăjitură inteligentă

Fie că se numește inteligentă, deșteaptă, magică această prăjitură nu trebuie subestimată și nici luată în râs. E foarte bună! Într-un timp era foarte la modă, dar nu i-am dat importanță. De curând am zărit-o în paginile unei reviste și am zis că trebuie să o pregătesc și eu într-o zi. Într-adevăr e inteligentă pentru că straturile se aleg singure în timpul coacerii. Servită rece e și mai bună, gustul mă trimite cu gândul la crema de zahăr ars. Trebuie să încerc și varianta cu ciocolată ca să am pe urmă un termen de comparație între cele două gusturi: vanilie și ciocolată. Rețeta e simplă, timpul de răcire e mai îndelungat, dar merită așteptarea, vă asigur. 

Timp de pregătire: 20 de minute
Timp de coacere: 60 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente pentru o tavă de 20x30:

4 ouă 
150 g de zahăr
1 lingură de apă
125 g de unt topit
120 g de făină
1/2 baton de vanilie (sau extract de vanilie, zahăr vanilat)
500 g de lapte călduț
1 lingură de suc de lămâie
sare

Mod de pregătire:

Ouăle trebuie să fie la temperatura camerei, untul topit și răcit, laptele călduț, nu direct din frigider. Se preîncălzește cuptorul la 160 de grade. Ouăle se separă și gălbenușurile se mixează cu zahărul, apa și zahărul vanilat sau semințele de vanilie. Se adaugă apoi untul topit puțin câte puțin continuând mixarea ingredientelor. Făina se cerne și se adaugă și ea treptat. La final se adaugă laptele călduț. Albușurile se mixează spumă cu un praf de sare și zeama de lămâie. Se încorporează apoi cu o spatulă compoziției de gălbenușuri. Se toarnă compoziția rezultată într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Se coace la 160 de grade pentru 50-60 de minute. Eu am ținut-o 50 de minute. Nu vă faceți probleme dacă se umflă în timpul coacerii. După ce se răcește se lasă. Timpul de răcire e de 2-3 ore în tavă înainte de a o scoate. Se dă apoi la rece pentru câteva ore, dar eu am sărit peste aspectul acesta și am tăiat-o când era la temperatura camerei. Se pudrează cu zahăr și se porționează.


Spor la treabă!
29 septembrie 2015

Chec marmorat cu cacao

Nu am mai făcut un chec de foarte mult timp. Stau și mă gândesc de ce a trecut atât de mult timp de la ultimul meu chec. Printre primele mele rețete de pe blog se află și un chec chec simplu pe care îl făceam foarte des într-un timp. Asta se întâmpla acum mulți ani când nu știam să fac prea multe în bucătărie. Nu ar trebui să subestimăm checurile pentru că sunt versatile și ne scot repede din încurcătură atunci când pofta de ceva dulce e mare. Pentru diminețile în care vrem ceva dulce lângă ceașca de ceai sau de cafea o felie de chec e alegerea potrivită.

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 50 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

200 g de unt moale 
200 g de zahăr 
1 lingură de extract de vanilie (esență de vanilie)
3 ouă
250 g de făină
3 lingurițe rase de praf de copt
40 ml de lapte
2 lingurițe de cacao

Mod de pregătire: 

Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Untul moale se mixează cu 180 g de zahăr și esența de vanilie. Se adaugă pe rând ouăle. Făina se amestecă cu praful de copt și se cerne. Se încorporează apoi amestecului de unt și ouă. Se adaugă și două linguri de lapte, se încorporează bine și se toarnă 2/3 din compoziție într-o tavă de chec tapetată cu hârtie de copt.  Compoziția rămasă se amestecă cu cacaua cernută, restul de zahăr (20 g) și laptele rămas. Se toarnă această compoziție cu cacao peste cealaltă și se amestecă cu mișcări circulate pentru a obține un efect marmorat. Se coace pentru 45-50 de minute și se lasă apoi să se răcorească în tavă. Se scoate pe un grătar la răcit și se presară zahăr pudră deasupra. 


Spor la treabă!
26 septembrie 2015

Paste de casă cu dovleac

Tortelli di zucca reprezintă un tip de paste foarte cunoscut și apreciat în provincia Mantova. În tradiția mantovană ei se pregătesc cu amaretti și mostarda. Eu am ales să-i pregătesc de data aceasta simpli și am adăugat în compoziție și făină integrală. Iubesc pastele de casă, dar tot dulciurile rămân pe primul loc. Pastele sunt a doua mea pasiune, după patiserie. Din când în când îi răsfăț pe ai meu cu paste de casă. Am mai făcut paste umplute, doar că le-am umplut cu ricotta și spanac. Le puteți vedea aici. Nu se fac greu, doar că e destul de migăloasă întreaga operațiune. La final, o să vă dați seama că merită cu prisosință efortul depus. Pastele făcute în casă sunt cele mai bune. 

Timp de pregătire: 120 de minute
Timp de coacere: 10 minute
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru aluat:

150 g de făină albă
150 g de făină integrală
3 ouă
1 praf de sare

Pentru umplutura de dovleac:

400 g de piure de dovleac
50 g de parmezan ras
2 linguri de pesmet
1/2 linguriță de nucșoară
sare, piper

Pentru sosul de unt:

100 g de unt
3 frunze de salvie

Mod de pregătire:

Se pune făina într-un bol și se adaugă sarea și ouăle în mijloc. Se frământă până se încorporează ouăle și se transferă apoi pe masa de lucru. Se frământă energic pentru 10 minute până aluatul e omogen și elastic. Puteți realiza toată operațiunea direct pe masa de lucru (de preferabil cu o suprafață dură) , dar eu amestec întâi făina cu ouăle într-un bol și apoi o transfer pe masa de lucru. Puteți pune doar făină albă pentru că aluatul cu făină integrală e puțin mai greu de lucrat. Se înfoliază aluatul și se lasă pe masa de lucru să se odihnească pentru 30 de minute. Veți observa că după ce se odihnește suficient se mai înmoaie și e mai ușor de lucrat cu el. 
Între timp se poate pregăti compoziția. Piureul de dovleac se amestecă cu parmezanul, pesmetul, nucșoară, sare și piper. Piureul nu trebuie să fie apos, dacă ați fiert dovleacul îl scurgeți bine de apă. Îl puteți coace în cuptor, astfel nu va mai reține atât de multă apă ca cel fiert. Se pasează apoi ușor cu o furculiță. 
Se împarte aluatul în 4 părți egale. Se aplatizează cu mâna și se trec apoi prin mașina de paste până rezultă o foaie subțire. Eu m-am oprit la măsura 5 la mașina mea de paste. Dacă nu aveți mașină de paste puteți întinde aluatul și cu sucitorul, dar trebuie să faceți foi foarte subțiri. Dacă nu lucrați cu tot aluatul în același timp, păstrați restul învelit în folie alimentară pentru  nu se usca prea tare. 
Se formează fâșii din aluat înguste, se așază câte o linguriță de compoziție, se împăturesc și se taie apoi tortelli cu o rozetă. Se pliază bine pentru a nu ieși compoziția din interior în momentul fierberii. Se lasă să se odihnească pe masa de lucru unsă cu făină. Se pune apa la fiert și în momentul în care fierbe se adaugă puțină sare și pastele. Se fierb pentru maxim 5 minute, iar apoi se scurg bine de apă.
Se încălzește untul într-o tigaie, se adaugă salvia și pastele scurse. Se servesc apoi cât sunt calde cu parmezan ras deasupra.



Buon Appetito!
25 septembrie 2015

Brioșe cu dovleac

Nu mai făcusem de ceva timp brioșe așa că fiind fan dovleac în ultimul timp m-am gândit să-l folosesc în realizarea unor brioșe bune, pufoase și parfumate. Rețeta e foarte simplă, mai ales dacă aveți piureul de dovleac deja. Dacă nu, fierbeți dovleacul, îl scurgeți de apă, îl pasați și-l lăsați la răcit. Restul e floare la ureche. Am folosit niște muguri de pin în compoziție și puțin cardamom iar în loc de zahăr alb am folosit zahăr muscovado. Nu e obligatoriu să-l folosiți pe acesta, puteți folosi orice alt sortiment de zahăr brun. Zahărul muscovado e o descoperire destul de recentă. Îmi place pentru că are o consistență diferită de celelalte soiuri de zahăr brun și conferă deserturilor un gust special, mult mai plăcut și mai aromat. Pentru iubitorii melasei acest zahăr este alegerea potrivită. Au ieșit niște brioșe ușor umede și foarte aromate, perfecte lângă o cană de ceai, lapte sau cafea. 

Timp de preparare: 40 de minute
Timp de coacere: 20 de minute
Timp total de pregătire: 60 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente pentru 16 brioșe

225 g de piure de dovleac
250 g de făină
1 lingurițe de praf de copt
50 g de semințe de pin
1 praf de sare
2-3 păstăi de cardamom
1/4 linguriță de nucșoară
1 ou
200 g de zahăr brun
1 plic de zahăr vanilat
120 ml de lapte bătut

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 175 grade. Făina se amestecă cu praful de copt și se cerne. Se amestecă apoi cu piureul de dovleac, semințele de pin, sarea, nucșoara și semințele de cardamom. 
În alt vas se bate oul cu zahărul brun și zahărul vanilat. Se adaugă și laptele bătut și se amestecă. Se toarnă compoziția aceasta peste cea de făină, dovleac și condimente.  Se încorporează bine și se toarnă apoi în formele pentru brioșe tapetate cu hârtiuțe speciale. Se coc brioșele pentru 20 de minute. Se scot apoi pe un grătar și se pudrează cu zahăr. Se pot consuma călduțe, dar sunt bune și a doua zi. 




Spor la treabă!
24 septembrie 2015

Mini cheesecake cu dovleac (fără coacere)

Am mai făcut acum ceva timp un cheesecake cu dovleac și m-am gândit să repet experiența, dar de data aceasta am zis să fac unul fără coacere. E mult mai simplu de pregătit, de asta l-am și ales. L-am îmbogățit cu frișcă naturală și caramel. Vă spun cu mâna pe inimă că a ieșit un cheesecake senzațional. În cazul în care nu aveți forme individuale pentru mini cheesecake îl puteți face într-o formă cu inel detașabil de 18 cm. E foarte bine și așa. Eu mă săturasem de varianta clasică așa că am optat pentru versiunea mini. De data aceasta am folosit dovleac cu coaja verde, care are o culoare puțin diferită de cel cu coaja galbenă (plăcintar) și la gust nu e la fel de dulce. De cele mai multe ori îl prefer pe cel plăcintar, dar fiindcă am făcut deja destule rețete cu acest soi, am zis să mai schimb.

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru crustă:

250 g de biscuiți cu ciocolată
100 g de unt

Pentru cremă:

300 g de mascarpone
100 g de zahăr pudră
200 g de piure de dovleac (dovleac fiert și pisat)
1/4 linguriță de scorțișoară
1/4 linguriță de nucșoară
1/4 linguriță de dovleac
2 foi de gelatină

Pentru caramel:

50 g de zahăr
100 g de smântână pentru frișcă
20 g de unt moale

În plus: 
100 g de smântână pentru frișcă
migdale tocate

Mod de pregătire:

Pentru pregătirea crustei de biscuiți se macină biscuiții și se amestecă cu untul topit. Se așază mini formele pe o suprafață dreaptă, tapetată cu hârtie de copt. Eu le-am pus pe o placă de ardezie, dar am uitat de hârtia de copt, aceasta face mai ușoară desprinderea ulterioară a mini cheesecake-urilor.  Se împarte compoziția între cele 4 forme și se presează bine cu ajutorul unui pahar. Se dau la rece. Dacă nu aveți forme mici, ungeți o tavă cu inel detașabil cu unt și așezați hârtie de copt doar la bază. Presați bine biscuiții în tavă și dați tava la rece. 
Între timp se pregătește crema. Se mixează brânza mascarpone cu zahărul pudră. Se adaugă apoi piureul de dovleac și se mixează în continuare. Se pune gelatina la hidratat în apă rece și se încălzesc două linguri de smântână lichidă. Se scurge gelatina de apă și se adaugă peste smântâna încălzită. Se amestecă să se răcorească și se ia apoi o lingură din compoziția de dovleac și se amestecă cu gelatina. Se pune apoi toată gelatina peste compoziția de dovleac. Se adaugă condimentele și se pune crema în mini formele scoase de la rece sau în tava cu inel detașabil, după caz. Se dau la rece pentru minim 2-3 ore până se încheagă compoziția. 
Pentru pregătirea caramelului se topește zahărul într-o tigaie antiaderentă. Se încălzește smântâna lichidă separat și se adaugă apoi în fir subțire peste zahărul topit. Se amestecă încontinuu până se formează caramelul. Se ia de pe foc și se încorporează untul moale. 
Se scot mini cheesecake-urile de la rece, se lasă puțin la temperatura camerei și se desprind ușor cu un cuțit. Se scot din forme cu ajutorul unui instrument special (care vine la pachet cu mini formele), împingând ușor și ridicând sfera de inox. Se decorează cu frișcă naturală neîndulcită și caramel. Se toacă câteva migdale și se adaugă deasupra. 


Spor la treabă!
22 septembrie 2015

Tort Opera

De ziua tatălui meu am pregătit un tort Opera. Nu e tocmai simplu de făcut, m-am ocupat cam toată ziua de el, dar până la urmă am scos-o la capăt. E prima dată când îl fac așa că vă rog să-mi iertați stângăcia și imperfecțiunile. Am ales să-i dau o formă rotundă deși acest desert are o formă dreptunghiulară și este compus din 3 straturi de blat. Am păstrat toate caracteristicile acestui desert, blaturile joconde umplute cu cremă de unt, ganache de ciocolată, aromă de cafea și lichior, iar la final o glazură consistentă de ciocolată. Fie că vorbim de prăjitură Opera sau tort Opera, acest invenție franțuzească m-a cucerit. Eu sunt o mare iubitoare de torturi cu ciocolată, dar parcă anul acesta aș fi vrut să fac și altceva. Până la urmă tot un tort cu ciocolată am ales, la fel ca și anul trecut când am făcut un tort Amandină. Și tatălui meu îi plac torturile cu ciocolată așa că nu aveam cum să dau greș. Pentru rețetă m-am inspirat de aici, e foarte bine explicată rețeta și sunt și câteva filmulețe bine realizate. Nu pot să indic timpii de preparare cu exactitate în condițiile în care aveți nevoie cam de o zi întreagă să vă ocupați de acest tort, mai ales dacă vreți să-l mâncați seara. Cel mai mult durează răcirea straturile de cremă de unt și ciocolată. Restul nu e așa de complicat. 

Timp total de pregătire: 3-4 ore
Timp de răcire: 2-3 ore 
Grad de dificultate: avansat

Ingrediente pentru blaturile joconde:

5 ouă
125 g de migdale
125 g de zahăr pudră cumpărat
35 g de făină
25 g de unt topit
4 albușuri
1 praf de sare

Pentru ganache:

200 g de ciocolată neagră (71%cacao am folosit eu)
125 de smântână pentru frișcă
50 g de unt

Pentru crema de unt:

8 gălbenușuri
250 g de zahăr
250 g de unt
2 linguri de cafea instant

Pentru glazură:

80 g de apă
240 g de zahăr
80 g de cacao amară
160 g de smântână pentru frișcă
12 g de gelatină

Pentru siropul de zahăr:

100 g de zahăr
200 g de apă
3 linguri de amaretto (am folosit eu)

Pentru decorațiunea din ciocolată:

150 g de ciocolată neagră
1 bucată de celofan cu bule pentru ambalat

În plus: 50 g de ciocolată neagră topită pentru uns prima foaie de blat

Mod de pregătire:

Eu am pregătit prima dată ganache-ul de ciocolată pentru a se răcori la temperatura camerei. Are nevoie de ceva timp pentru a se răcori bine, înainte de a-l folosi și la frigider nu e recomandat să-l ținem pentru această rețetă.
Așadar se încălzește smântâna pentru frișcă până ajunge în punctul de fierbere. Se toarnă apoi peste ciocolată ruptă bucăți. Se amestecă până se topește toată ciocolata. La final se încorporează untul moale și se amestecă până se topește. Se dă ciocolata deoparte. 
Pentru pregătirea blaturilor se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Ouăle întregi se mixează spumă cu amestecul de migdale și zahăr pudră, iar albușurile se mixează separat cu un praf de sare. Se încorporează apoi făina cernută peste amestecul de ouă și migdale. Se adaugă și untul topit și la final se încorporează albușurile. În rețeta originală se specifică folosirea de unt clarificat, eu am pus unt normal și a fost ok. 
Se tapetează o tavă de copt cu hârtie de copt și se desenează cercuri de 18-20 de cm maxim. Se pune compoziția exact în centrul cercului fără a depăși marginile acestuia. O puteți pune și cu lingura, sau cu ajutorul unui poș, nivelând bine suprafața. Se introduc în cuptor și se coc pentru 10 minute. Se scot, se lasă să se răcească pe foaia de copt și se pregătește a doua tavă după același model. Eu am copt 4 astfel de blaturi. Chiar dacă mi-a mai rămas compoziție m-am oprit la 4 blaturi. 
Se lasă să să răcească bine  pe hârtia de copt în timp ce pregătim restul componentelor. 
Pentru crema de unt se face un sirop din zahăr și puțină apă. Eu am pus cam 60 de ml de apă. Se lasă să fiarbă până ajunge la 121 de grade. E indicat să aveți un termometru aici. Gălbenușurile se mixează și se adaugă pe rând siropul de zahăr. Chiar dacă s-au transformat deja în spumă, se mixează până se răcoresc bine, cam 3-4 minute. Pentru aroma de cafea se dizolvă cafeaua în puțină apă și se adaugă peste gălbenușuri. Se încorporează la final untul moale tăiat cubulețe și se mai mixează până compoziția se întărește. Dacă vi se întâmplă să nu se întărească suficient dați-o câteva zeci de minute la rece până o folosiți. Oricum crema de unt se păstrează la rece pentru că nu trebuie să fie moale atunci când o folosim. 
În timp ce crema de unt e la rece se topește 100 g de ciocolată neagră și se unge un blat cu aceasta. Se dă la rece să se întărească ciocolata.Se pregătește siropul pentru însiroparea blaturilor. Zahărul se pune pe foc împreună cu zahărul, se lasă să se topească și se oprește înainte de da în clocot. Se aromatizează cu amaretto, cointreau sau grand marnier. Eu am folosit amaretto pentru că din acesta aveam în casă.
Se scoate primul blat uns cu cicolată de la rece și se însiropează, se așază un strat de cremă de unt. Se acoperă cu folie alimentară și se nivelează cu ajutorul unui sucitor. Se dă la rece pentru 30 de minute. E recomandat să montați tortul pe o suprafață dreaptă, eu am folosit o bucată de ardezie. După ce s-a întărit crema de unt se îndepărtează folia și se așază un strat de ganache de ciocolată. Se pune al doilea blat deasupra, se însiropează și se unge cu alt strat de cremă, se acoperă din nou cu folie alimentară și se dă la rece pentru încă 30 de minute. Se procedează la fel și cu al treilea blat după modelul primelor două. 
Așezați ultimul blat și îmbrăcați tot tortul în crema de unt rămasă. Dați-l la rece pentru încă 30 de minute. Între timp puteți pregăti glazura de ciocolată. 
Se pune apa la încălzit împreună cu zahărul. Când începe să fiarbă se adaugă cacaua și se amestecă. Gelatina se pune la înmuiat în apă rece și se adaugă apoi(scursă de apă) peste siropul de apă și cacao. Se amestecă să se topească și se oprește focul. Se transferă glazura în alt vas și se adaugă smântâna pentru frișcă. Se încorporează bine și se lasă să se răcească glazura până ajunge la 20-25 de grade, dar se poate folosi și la maxim 30 de grade. O puteți da la rece pentru a grăbi procesul de răcire sau o puneți într-un bol cu apă rece amestecând din când în când să se răcească. 
Se pune tortul într-un inel de patiserie și se toarnă glazura deasupra. Dacă nu aveți acest inel încercați să puneți glazura doar deasupra, nu și pe margini și nu ”umblați” la ea cu cuțitul, lingura sau orice altceva până se întărește. Glazura e multă, nu e chiar necesar să o folosiți pe toată. Dați tortul din nou la rece.

Pentru pregătirea bordurii de ciocolată se topește ciocolata pe baie de aburi și se întinde pe bucata de celofan așezată drept pe masă sau pe o hârtie de copt ca să nu murdăriți masa. Măsurați înainte bucata de celofan pe tort ca să vă ajungă la fix. Nu am mai făcut poze pentru că era deja foarte târziu și bordura aceasta am făcut-o în mare grabă. Lăsați-o puțin să se răcească și apoi o aplicați pe tort. Dați tortul la rece să se întărească bordura și când s-a întărit desprindeți ușor celofanul. 
Decorați tortul după bunul plac, ideal ar fi să folosiți niște ciocolată albă pentru contrast, fie să realizați niște decorațiuni din ciocolată, fie să scrieți ceva pe tort, ”opera” de exemplu. Pentru explicații mai clare uitați-vă și pe site-ul indicat de mine. 



Spor la treabă!
19 septembrie 2015