Browsing "Older Posts"

Lasagne alla bolognese

Mai întâi aș vrea să lămuresc câteva lucruri cu privire la scrierea și pronunția acestui preparat italienesc. În mod normal ”lasagna” face referire la foaia respectivă de aluat care se folosește la acest preparat, iar ”lasagne” e forma de plural și înseamnă preparatul în sine. Se folosesc ambele forme, dar în niciun caz ”lasagnia” cum am văzut pe internet. Provine din zona Emilia-Romagna și și-a luat denumirea de la orașul Bologna. Își are originile în vremea romanilor, dar de la forma inițială a acestui preparat până la cea de astăzi nu se știe cu exactitate cum s-a ajuns. Cheia acestui preparat o reprezintă sosul pe bază de carne tocată denumit ragu alla bolognese ce are nevoie să stea pe foc mic de la 2-3 ore până la 4-5 ore. Cu cât stă mai mult cu atât e mai bun. Aruncați un ochi la Diana să vedeți și cum a preparat ea sosul ragu și cum povestește frumos despre el. 

Ingrediente:

12-15 foi lasagna
200 g de parmezan

Pentru ragu:

1 ceapă
1 morcov
1 tulpină de țelină
100 g de pancetta
100 ml de ulei de măsline
500 g carne tocată amestec porc și vită
250 ml de sos de roșii
1 pahar de vin roșu
1 pahar de lapte
500 ml de supă de vită
50 g de unt
sare, piper

Pentru sosul bechamel:

900 ml de lapte
50 g de unt
50 g de făină
nucșoară măcinată

Mod de preparare:

Prima dată pregătiți sosul ragu. Ceapa, morcovul și țelina se taie mărunt și se călesc în uleiul și untul topit. Se adaugă apoi pancetta tăiată cubulețe, se amestecă și apoi carnea tocată. Se lasă pe foc pentru câteva minute. Se adaugă vinul roșu și se lasă să se evapore și să scadă lichidul rezultat. Se adaugă apoi sosul de roșii, sare și piper după gust și se dă focul mic. Se adaugă din când în când supa călduță și se amestecă pentru a nu se aprinde de fundul oalei. În mod normal, ar trebui să îl fierbeți minim 2 ore și maxim cât se poate. La final se adaugă laptele puțin câte puțin. Pregătiți sosul cu capacul pus.

Pentru pregătirea sosului bechamel topiți untul la foc mic într-o tigaie cu fundul gros. Adăugați pe rând făina și amestecați energic pentru a nu se arde. Desfaceți făina apoi cu laptele încălzit adăugat puțin câte puțin și amestecând încontinuu. După ce ați adăugat întreaga cantitate de lapte, lăsați sosul pe foc până începe să dea în clocot, amestecând în el. Adăugați puțină nucșoară la final. Precizez că acesta e un sos bechamel mai lichid având în vederea cantitatea de lapte folosită, dar e perfect pentru lasagne pentru că înmoaie foile. 
Se începe apoi asamblarea preparatului. Se unge o tavă cu puțin unt și se pun 3 linguri de sos ragu. Se așază primul strat de foi, se pun 2-3 polonice de sos bechamel, apoi un strat de ragu și se presară parmezan răzuit deasupra. Se continuă în același mod cu al doilea, al treilea și ultimul strat. Pentru ultimul strat presărați parmezan din belșug. Dați tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Serviți apoi lasagne cât e caldă dar se poate consuma și a doua zi, doar o incălziți și mai presărați puțin parmezan deasupra. 



Să vă fie de bine!
8 februarie 2015

Eclere cu mousse de ciocolată și caramel

Îmi amintesc cu amuzament de primele mele eclere. Un eșec total și o dezamăgire și mai mare. Eclerele mele erau de fapt niște aluat crud și pleoștit. Ce greșisem? Exact, am deschis cuptorul în timpul coacerii, ceea ce la eclere nu se cade. Am greșit eu prima dată, dar pe urmă nu aveam să mai greșesc. Dovada e aici, numai că aceste choux-urile reprezintă varianta mai mică și mai drăguță a eclerelor. Acum revenind, la rețeta de față, vă veți întreba probabil ce-mi veni de le umplui cu mousse?! Una la mână, e ușor de făcut, cel puțin acesta de aici și fiindcă aveam în frigider smântână pentru frișcă și mă temeam să nu se strice. O prețuiesc prea mult și nu aș fi vrut să o arunc. Ciocolata o cumpărasem pentru o ală rețetă, așa că a fost foarte simplu de realizat acest mousse. Cât despre caramel, nici acesta nu-mi prea lipsește din frigider în ultimul timp, îmi tot rămâne de la un desert la altul. Îl încălzesc pe baie de aburi și-l refolosesc. În privința eclerelor de față aș vrea să fac câteva precizări: nu înlocuiți laptele cu apa și nici untul cu margarina. Sunt mult mai bune așa, dar ca să fiu înțelegătoare, puteți înlocui laptele cu apa, dar niciodată untul cu margarina. Nu doar la această rețetă, ci în general, la toate rețetele. 

Ingrediente pentru aluat:

250 ml de lapte
90 g de unt
150 g de făină
200 g de ouă (4-5 ouă)
sare

Pentru mousse-ul de ciocolată

75 g de ciocolată neagră (50% cacao)
20 g de zahăr tos
2 linguri de zahăr pudră
200 ml de smântână lichidă
2 albușuri

Pentru caramel rețeta o preluați de aici.

Mod de preparare:

Adăugați într-o oală laptele, untul, un pic de sare și puneți pe foc să dea în clocot amestecul. Când începe să fiarbă adăugați făina toată și amestecați energic cu ajutorul unei linguri de lemn sau al unei spatule. Nu vă recomand telul pentru că o să se încarce cu aluat. Răsturnați aluatul într-un bol și lăsați-l să se răcorească. Încorporați pe rând ouăle și nu-l adăugați pe următorul până nu s-a încorporat bine precedentul. Am scris 200 de grame de oua, ar fi bine să le cântăriți. În funcție e dimensiunea lor pot fi 4 sau 5 ouă. 
Puneți compoziția într-un poș și formați bastonașe în tava de copt, tapetată cu hârtie pentru copt.  E recomandat să folosiți un poș cu capătul nezimțat. Eu nu am avut unul atât de mare ca și diametru și l-am folosit pe cel zimțat. Dacă vreți eclere mai babane puneți două rânduri de bastonașe lipite unul de altul. Coaceți eclerele pentru 15-20 de minute la 200 de grade. Puteți da cuptorul mai încet în momentul în care s-au umflat și încep să se rumenească. Eu le-am pândit pe ușa cuptorului, nu mă încred în temperaturi și timp. E doar un punct de referință pentru mine.

Se lasă să se răcorească și apoi se taie în două pe lungime. Se umplu cu mousse-ul de ciocolată pe care e recomandat să-l aveți pregătit cu câteva ore înainte. Eu l-am pregătit cu o seară înainte. Aveți și aici rețeta, doar că l-am aromatizat cu ceai negru și am folosit ciocolată cu lapte acolo.
Pentru pregătirea lui procedăm în felul următor. Ciocolata se topește pe baie de aburi și se lasă să se răcorească. Smântâna se mixează cu 2 linguri de zahăr pudră și albușurile se bat spumă cu zahărul tos. Se încorporează ușor ciocolata topită peste frișcă și apoi albușurile cu mișcări cât mai ușoare pentru ca mousse-ul să-și păstreze aspectul aerat. Se dă la rece pentru câteva ore.
Sosul caramel l-am explicat foarte bine la rețeta de mere în pijama și nu mai repet rețeta. Precizez încă o dată că-l puteți păstra la rece și-l încălziți pe baie de aburi când îl folosiți. Decorați eclerele cu caramel și păstrați-le la rece. 



Să vă fie de bine!
4 februarie 2015

Supă cremă de sfeclă roșie

De cele mai multe ori consum sfecla roșie în salate, alături de carne la grătar sau la cuptor, dar nu aș refuza nicicând o supă cremă de sfeclă roșie. E hrănitoare, sățioasă și desigur gustoasă. E o supă dulceagă, dar dacă adăugați puțină zeama de lămâie e numai bună. Sfecla roșie e o legumă cu o mulțime de întrebuințări. Pe lângă beneficiile aduse organismului nostru, e un colorant natural, se poate folosi cu succes în deserturi, sucuri și unde mai pui că are puține calorii. Nu cred că există cineva care să nu fi încercată clasica salată cu hrean pusă pe iarnă de mamele sau bunicile noaste. Sau chiar de noi înșine (nu e cazul meu). Așadar, dacă aveți sfeclă roșie și nu știți ce întrebuințări să-i mai dați, transformați-o într-o supă cremă. O să vă placă, sunt convinsă!

Ingrediente:

1 sfeclă 
2 cartofi
o ceapă
2 căței de usturoi
750 ml supă de vită(sau apă)
100 ml de ulei de măsline
1/2 lămâie
sare, piper

Mod de preparare:

Se pune uleiul la încins și se adaugă ceapa tocată și usturoiul. Se lasă să se înmoaie și  se adaugă sfecla curățată și tăiată cuburi. Se toarnă supa de vită, se acoperă și se lasă să fiarbă. Când sfecla începe să se înmoaie se adaugă și cartofii tăiați. Când au fiert bine toate legumele se pasează supa, se adaugă zeama de la jumătate de lămâie și se servește. O puteți servi cu smântână sau cu hrean ras alături de crutoane sau crackers integrali care se văd în poză. 



Să vă fie de bine!
3 februarie 2015

Ton cu soté de radicchio

Când cumperi o bucată de ton te gândești cum să faci un preparat de excepție. Atunci când ești doar pasionat de bucătărie ca și mine și nu un bucătar profesionist cauți inspirați în cărțile de bucate, pe internet, în reviste, etc. Aveam tonul proaspăt, dar nu aș fi vrut să fac ceva banal așa că am apelat la cartea de bucate a lui Gordon Ramsay unde am și găsit o rețetă ce m-a cucerit. Mi-am procurat și restul ingredientelor și am purces la treaba. Am pregătit un prânz ce abundă de texturi și de arome. De la dulce, la acru, sărat și amar, acest preparat ar trebui testat de mai multe ori până se găsește echilibrul perfect între texturi și arome. Cel mai pregnant a fost gustul piperat, dar am mai eliminat din crusta de piper în momentul în care l-am servit. O să vă dau cantitățile pentru porția mea de 150 g de ton proaspăt. Vă asigur că din această porție se pot înfrupta două persoane. Nu am putut mânca totul de una singură. Precizez și faptul că am folosit cu totul alt file decât cel din carte, pentru că în carte se preciza folosirea fileurilor dinspre coadă. Am modificat ușor rețeta în privința cantității, de la calitate nu am făcut rabat.

Ingrediente:

1 bucată de ton (150 g)
5 linguri de ulei de măsline
1 linguriță de muștar Dijon à l'ancienne (de la Maille)
1/2 linguriță de miere de albine
1 linguriță de sos de soia
3 linguri de piper negru zdrobit
2 căpățâni de radicchio
30 g de zahăr pudră
1/2 lămâie
Mod de preparare:

Radicchio se taie în două pe lungime, se înlătură capetele și se lasă așa 5-10 minute pentru a permite sucurilor amare să se scurgă.
Tonul se unge pe ambele părți cu un amestec de 2 linguri ulei de măsline, muștarul, mierea de albine și sosul de soia. Piperul zdrobit(eu l-am zdrobit în mojar) se presară pe o bucată de hârtie de copt și se tăvălește tonul prin el. 


Se încinge o lingură de ulei într-o tigaie și se prăjește tonul un minut și jumătate pe o parte și un minut și jumătate pe partea cealaltă. Se scoate pe o farfurie. Se curăță tigaia, se pune pe foc se adaugă 2 linguri de ulei de măsline. Se presară zahărul pudră peste radicchio și se pun în tigaie cu partea tăiată în jos. Se învârt des să se caramelizeze și să se înmoaie timp de un minut și jumătate. Eu le-am lăsat vreo două minute și le-am învârtit de vreo 3-4 ori. Trebuie să folosiți o tigaie cu fundul gros, eu am folosit una de ceramică.


Serviți tonul cu andivele caramelizate și cu zeama de lămâie după gust. Stropiți mâncarea cu sucurile rămase în tigaie de la radicchio. 
Dacă ați încercat-o sau o încercați să-mi spuneți și mie cum vi s-a părut.


Să vă fie de bine!

31 ianuarie 2015

Mere în pijama cu sos de caramel

Aveam în plan de ceva timp să fac mere în pijama. Ce comic sună! Dacă asta ar fi denumirea în limba română pe aceasta o folosim. Italienii le numesc frittelle di mele. Răsfoind paginile unui pliant al unui supermarket de aici din Italia, am dat peste rețeta. Ele se pot consuma cu zahăr pudră și scorțișoară măcinată, dar cum în ultima perioadă am ceva fixație pe caramel, l-am pregătit pentru a îmbogăți caloric desertul. Oricum se potrivesc perfect, merele ușor acrișoare, aluatul nu foarte dulce și caramelul super dulce. Mi-a plăcut ideea și cred că o să vă încânte și pe voi o dată ce vă aflați aici :) .

Ingrediente:

125 g de făină
1 ou
sucul de la 1/2 lămâie
2 mere(Golden am folosit eu)
1 lingură de zahăr
1 praf de sare
1 pahar de lapte
1 linguriță de praf de copt
ulei pentru prăjit
zahăr pudră 
scorțișoară măcinată

Pentru sosul de caramel:

125 g de zahăr
2 linguri de unt(nu foarte gras)
100 ml de smântână lichidă

Mod de preparare:

Oul se bate cu telul împreună cu laptele, zahărul și un pic de sare. Se adaugă făina cernută împreună cu praful de copt și se omogenizează compoziția. Se lasă aluatul să se odihnească pentru 30 de minute. 
Merele se curăță de semințe cu ajutorul unei ustensile speciale pentru scos cotorul. Dacă nu o aveți tăiați-le felii și scobiți apoi miezul cu ajutorul unui cuțit. Se stropesc cu zeama de lămâie. 
Se trec apoi prin compoziția lăsată la odihnit și se prăjesc în ulei de floarea soarelui încins. Nu știu dacă uleiul de floarea soarelui este cel mai indicat pentru prăjit, dacă aveți unul mai bun folosiți-l pe acela. 

Se scot apoi pe șervețele de hârtie ca să absoarbă surplusul de ulei. Se pregătește apoi caramelul. Știu că sunt mai multe variante de pregătire a caramelului, cu apă, cu zahăr brun, cu zahăr alb, cu untul adăugat la început, etc. Rețete cu caramel găsiți aiciaici și aici
În ultimul timp pregătesc caramelul într-o manieră puțin diferită în sensul că adaug untul la început. Vă recomand însă să alegeți un unt mai slab, cu 60% grăsime. La tarta cu caramel sărat am adăugat untul după ce s-a topit zahărul. La rețeta de astăzi dacă adăugați untul după ce se topește zahărul nu o să vă iasă, pentru sunt alte cantități ale ingredientelor. Dacă vi se întâmplă cumva să vă rămână bucăți de zahăr netopit se poate trece caramelul printr-o sită fină și o să fie perfect.
Așadar topiți untul în tigaia de ceramică sau într-o crăticioară cu fundul gros. Adăugați apoi zahărul și amestecați din când în când să se topească bine. Aveți grijă să nu se închidă prea tare la culoare. Folosiți o flacără mai mică la aragaz. Adăugați apoi smântâna lichidă și amestecați până se topește și se leagă sosul. 


Folosiți-l fierbinte pe merele în pijama, dar dacă vă rămâne îl puteți reîncălzi și dacă îl păstrați la rece îl încălziți apoi pe bain-marie. Eu am decorat farfuria cu un sos de căpșuni cumpărat pentru a crea un pic de contrast.


 Să vă fie de bine!
28 ianuarie 2015

Parmigiana di melanzane rustică

O variantă de parmigiana di melanzane am postat și aici cu ceva timp în urmă. Aceasta e o variantă rustică servită în pâine. De preferat ar fi o pâine rotundă, micuță, cu coaja groasă. Fiindcă în ziua cu pricina nu am găsit la brutăria din colț decât chifle am cumpărat din acestea, dar nu sunt super mulțumită de aspect. Ideea e să pregătiți vinetele după rețeta sugerată de mine și să le serviți apoi în pâine cam cum se servește fasolea pe alocuri la noi în țară. Vă asigur că mâncarea aceasta de vinete o să vă cucerească.  E super gustoasă, are brânză, roșioare, busuioc și parmezan. Mie mi-a plăcut la nebunie. Dacă și vouă vă plac vinetele, vă sugerez să le pregătiți astfel.

Ingrediente:

1,5 kg de vinete
250 g de roșii datterino(sau cherry)
2 cepe
2 căței de usturoi
150 g de provolone (sau mozzarella)
2 linguri de parmezan 
100 ml de ulei de măsline
2 linguri de sos de roșii(opțional)
busuioc proaspăt
sare și piper
o pâine rotundă

Mod de preparare:

Am scris în paranteze variantele cu care să înlocuiți ingredientele folosite de mine. Nu e cea mai fericită opțiune, dar e o alternativă de luat în seamă. Roșiile datterino sunt mult mai dulci și mai bune decât cele cherry. Brânza provolone o puteți înlocui cu o mozzarella de calitate pentru că mai mult ca sigur nu o să găsiți provolone la noi în țară. În mod normal acest gen de mâncare se face cu mozzarella așa că o puteți folosi, doar că aceasta era o versiune mai aparte. Parmezan răzuit cred că găsiți cu siguranță și nu vă trebuie foarte mult.
Vinetele se spală și se taie felii. Se presară sare deasupra lor și se pun într-o strecurătoare. Se lasă așa o oră. După aceea se clătesc de sare și se usucă. 
Se călește ceapa și usturoiul în uleiul de măsline și se adaugă apoi și vinetele. Se lasă pe foc 15 minute, apoi se adaugă roșiile, se sărează, se piperează și se mai lasă pe foc încă 10 minute cu capacul pus. Eu am adăugat în plus și 2 linguri de sos de roșii să fie mai colorată mâncarea. 
Se ia pâinea, se taie partea superioară și i se scobește miezul, dându-l deoparte. 
Se adaugă mâncării parmezanul, câteva frunze de busuioc proaspăt, brânza tăiată cuburi și miezul de pâine sfărâmițat. Se mai lasă pe foc pentru încă 10 minute, se potrivește de sare și piper, iar apoi se servește în carapacea de pâine. Se decorează cu busuioc și cu puțin parmezan. Ca decor am folosit roșii cherry, dar în mâncare am pus datterino. 




Să vă fie de bine!
26 ianuarie 2015

Mini torturi de morcovi cu cremă de brânză și caramel

Nu vă lăsați descurajați de titlul postării, nu înseamnă că dacă eu am făcut mini torturi, voi nu-l puteți face în varianta clasică. Mi-a venit mie să mă joc puțin cu niște forme rotunde de care uitasem că le-am cumpărat. Însă, nu e greu de  loc să faceți mini torturi dacă aveți astfel de forme, durează chiar mai puțin decât în mod normal, nu trebuie să mai feliați blatul, să-l umpleți, să-l decorați, etc. Eu am avut 4 astfel de forme și restul blatului l-am decorat cu cremă, caramel și nuci tocate, după cum veți vedea și în poze. E super bun tortul de morcovi. La prima strigare ar părea ciudat. Cum poate fi așa de bun un tort cu banalii morcovi? Nu ești cumva prea entuziasmată? Ei bine, sunt entuziasmată de tortul acesta, dar pe bună dreptate. Încercați-l și o să-mi dați dreptate!

Ingrediente pentru blat:

125 g de unt moale
1 plic de zahăr vanilat
1/2 linguriță de scorțișoară
1/2 linguriță de nucșoară măcinată
1/2 linguriță de cuișoare măcinate
225 de zahăr brun
3 ouă
250 g de morcovi rași
50 g de nuci măcinate
100 g de migdale decojite măcinate
175 g de făină
50 g de amidon de cartofi
1 linguriță de praf de copt
1 praf de sare

Pentru crema de brânză

200 g de unt moale
220 g de philadelphia
200 g de zahăr pudră
zeama de la 1/2 lămâie
1 esență mică de vanilie

Pentru caramel:

200 g de zahăr
1 lingură de unt
150 g de smântână lichidă

Mod de preparare:

Chiar dacă lista ingredientelor pentru blat e lungă, e foarte ușor de pregătit. Așadar, untul moale se mixează cu zahărul tos și cel vanilat. Se adaugă și aromele și mixează până rezultă o compoziție cremoasă. Se adaugă pe rând și ouăle și se continuă mixarea ingredientelor. Se încorporează apoi cu o spatulă morcovii dați pe răzătoare, nucile și migdalele măcinate. Făina se amestecă cu amidonul, praful de copt și sarea și se încorporează amestecului. Compoziția rezultată se toarnă într-o tavă rotundă detașabilă(26 cm) sau dreptunghiulară(20x30), în cazul meu. Se coace blatul la 175 de grade pentru 45 de minute. 
După ce s-a copt, lăsați-l să se răcească bine și mai apoi vă puteți ”juca” cu el. Dacă e rotund îl puteți lăsa așa și îl îmbrăcați frumos în crema de brânză, dacă e dreptunghiular, la fel procedați. Dacă aveți forme la fel cu ale mele decupați blatul exact ca în imagine.
Pentru pregătirea cremei se mixează untul moale cu zahărul pudră până devine cremos și spumos. Se adaugă crema de brânză și esența de vanilie(sau puteți adăuga semințe de la 1/2 baton de vanilie) și zeama de lămâie. Eu am cumpărat zahărul pudră, vă îndemn să-l cumpărați și voi pe al vostru. Îl puteți cumpăra cu aromă de vanilie chiar și renunțați astfel la esență și semințe. Alegeți ori esența, ori semințele, ori zahărul pudră vanilat. 
Așezați crema peste mini blaturi și dați-le la rece peste noapte. Blatul rămas îl puteți îmbrăca neglijent în crema rămasă și îl dați și pe acesta la rece. 
A doua zi pregătiți caramelul. Topiți untul într-o tigaie de ceramică sau într-o crăticioară cu fundul gros. Adăugați apoi zahărul și lăsați-l să se topească. O să observați că o să capete o tentă maronie. Amestecați să se topească integral. Adăugați apoi frișca lichidă cu grijă și amestecați în sos până se topește din nou și se leagă. În cazul în care vă rămân cocoloașe de zahăr îl puteți trece printr-o sită măruntă. În acest fel o să aveți un caramel perfect. Îl puteți păstra la rece și când aveți nevoie de el în încălziți la bain-marie, simplu și frumos. Am explicat și la acest cheesecake delicios cum am făcut caramelul, doar că am pus mai mult unt acolo.
Decorați mini torturile sau tortul cu sosul caramel și nuci tocate. Savurați-l alături de cei dragi! E o explozie de gusturi, arome și calorii! :)). 




Să vă fie de bine!
23 ianuarie 2015

Supă cremă de cartofi și praz

O să iubiți această supă cremă de la prima degustare, credeți-mă pe cuvânt! E gustoasă, cremoasă, sățioasă, aromată, tot ce-ți poți dori mai mult de la o supă cremă. Unde mai pui că se pregătește în doi timpi și trei mișcări. Pentru acest gen de supă nu cred că mai aveți nevoie de crutoane, ar fi prea mult; cartofi, bacon rumenit și pâine lângă, dar dacă preferați așa nu o să vă critic gusturile. În plus, nu e o supă dietetică având în vedere combinațiile de ingrediente, dar e o idee ușoară pentru un prânz sau o cină fără prea mari pretenții și muncă. 

Ingrediente:

8 cartofi
1 praz
1 l de supă de legume
100 g de bacon sau chiar șuncă de casă
1 crenguță de rozmarin proaspăt sau o linguriță de rozmarin uscat
3 linguri de ulei de măsline
sare și piper

Mod de preparare:

Se călește prazul tăiat rondele în uleiul încins. Se adaugă apoi cartofii tăiați cuburi și supa de legume. Se adaugă și rozmarinul, se acoperă oala și se lasă să fiarbă pentru 30 de minute la foc mic. Eu am cumpărat supa de legume, dar o puteți pregăti și în casă sa o înlocuiți cu apă. Gustul nu va fi însă același. În cazul în care o cumpărați citiți ambalajul. Nu luați cuburi sau supe instant, luați 1 l de supă gata pregătită, fără aditivi, conservanți, etc. 
După ce a fiert pasați supa cu ajutorul unui blender până devine cremoasă. În cazul în care vi se pare prea groasă pentru gusturile voastre, o mai puteți subția cu puțină supă de legume caldă sau în lipsa acesteia chiar cu apă încălzită. Adăugați sare și piper după gust. Serviți-o alături de baconul rumenit puțin în tigaie și un fir de ulei de măsline deasupra. Nu uitați nici de piperul proaspăt măcinat. 


Să vă fie de bine!
21 ianuarie 2015