Browsing "Older Posts"

Cartofi răzăliți

Mi-am achiziționat de curând poveștile lui Radu Anton Roman, dar din păcate nu am găsit toate numerele, așa că singura variantă disponibilă e să le comand pe internet. Îmi plac tare mult cărțile și ar fi păcat să nu le am pe toate. Vă prezint astăzi prima rețetă pe care o încerc din volumul doi al Poveștilor bucătăriei românești. Vor urma și altele de-a lungul timpului pentru că am găsit rețete minunate în aceste volume de care nici nu aveam habar. Cartofi răzăliți nu înseamnă altceva decât cartofi dați pe răzătoare, la care se adaugă un sos pe bază de suc de roșii și ceapă. Particip cu această mâncare simplă și gustoasă la provocarea Dulce Românie, de luna aceasta. Eu zic că se potrivește foarte bine proiectului având în vedere că este o mâncare specific românească, mai precis zonei Banatului. Un singur regret am: că nu am folosit cartofi românești, dar sper să mă iertați pentru că în Italia nu am de unde să-i procur. Acum stau și mă gândesc: de ce nu am făcut eu rețeta aceasta cât încă mai eram în țară, cu cartofi din grădina bunicii?! Pentru că abia acum mi-am adus aminte de provocarea Dulce Românie, deși am participat la ediția din noiembrie:).

Ingrediente:

1 kg de cartofi săpunari (care nu se sfărâmă la fiert)
2 cepe
o cană de suc de roșii
2 linguri de untură (sau ulei)
sare, piper, boia de ardei
cimbru verde sau uscat (am folosit mărar)
o roșie

Mod de preparare:

Cartofii se fierb pe jumătate, se lasă să se răcească bine, apoi se curăță și se dau pe răzătoarea mare. Se așază într-o tavă unsă cu puțin ulei. Cepele se toacă (nu foarte mărunt) și se călesc în grăsime sau în ulei de floarea soarelui. Se stinge ceapa cu suc de roșii, se condimentează cu sare, piper și boia de ardei și se lasă să dea un clocot. 
Se toarnă apoi sosul de roșii peste cartofi, se așază câteva felii de roșii deasupra cartofilor și se dă tava la cuptorul încins, pentru un sfert de oră. Se scoate și se presară cimbru deasupra. Eu am folosit mărăr proaspăt. Se servește ca atare pentru că e destul de consistent acest fel de mâncare.



Să vă fie de bine!


17 ianuarie 2013

Friptură de curcan cu sos de mozzarella

Am observat că pulpa mea de curcan la cuptor e cea mai vizualizată rețetă de pe blog. Îmi părea nespus de rău să am doar o singură rețetă cu carne de curcan așa că am cumpărat o pulpă de curcan și am pregătit-o. Am adăugat și un sos pe bază de mozzarella lângă ea și a ieșit o minunăție de friptură. Mă așteptam ca de sărbători multă lume să consume carne de porc și să caute rețete ce conțin carne de acest gen, dar m-am înșelat, carnea de curcan fiind cea mai căutată de sărbători. Mă bucur că multă lume o preferă în detrimentul celei de porc. Mie îmi plac ambele, dar dacă aleg să prepar carne de porc, prefer să nu fie grasă și preparată excesiv în baie de grăsime:).

Ingrediente pentru friptură:
o pulpă de curcan întreagă
ulei de măsline
4-5 căței de usturoi
o crenguță de rozmarin
4 foi de dafin
sare, piper
boia de ardei

Pentru sos:
30 g de unt
30 g de făină
500 ml de lapte
200 g de mozzarella
sare, piper
un praf de nucșoară
mărar proaspăt

Mod de preparare:

Pulpa de curcan folosită de mine nu a fost foarte mare, dar asta nu contează prea tare. Durează însă mai puțin procesul de pregătire la cuptor și nu trebuie să o mai crestați din loc în loc pentru a se coace suficient. Așadar, se taie pulpa de curcan în două (sau o puteți lăsa așa), se condimentează cu sare, piper și boia de ardei. Se stropește cu ulei de măsline, se adaugă rozmarinul, foile de dafin și cățeii de usturoi. Se lasă pentru o oră la marinat, la rece. Se pune apoi într-o tavă încăpătoare cu tot cu condimentele utilizate, se acoperă cu folie de aluminiu și se dă la cuptor pentru două ore (depinde de cuptor). La jumătatea timpului de coacere, se îndepărtează folia de aluminiu și se lasă să scadă apa rezultată și să se rumenească bine carnea. 
Se pregătește sosul: se topește untul într-o tigaie, se adaugă făina și se amestecă energic (la foc mic). Se stinge cu laptele rece, adăugat pe rând. Se amestecă să nu se formeze cocoloașe până când sosul începe să se lege. Se adaugă mozzarella tăiată felii, amestecând până se topește și se îngroașă sosul. Se condimentează cu sare, piper și un praf de nucșoară. Se servește friptura cu sosul rezultat și se presară deasupra mărar proaspăt tocat mărunt. 



Să vă fie de bine!
16 ianuarie 2013

Clătite cu dulceață de smochine

M-am întors în Italia, dar tare aș fi vrut să mai stau acasă, măcar o săptămână. Deja mi-e dor de casă. Îmi place aici, dar știți vorba aia: nicăieri nu-i ca acasă. E atât de mohorâtă vremea aici, de-ți vine să dormi toată ziua. De dormit, dormi, dar mai trebuie să și mănânci așa că vă propun niște clătite simple, cu dulceață. Cui nu-i plac clătite calde cu dulceață?! Eu le-am umplut cu dulceață de smochine pentru că îmi place tare mult și am presărat deasupra câteva alune de pădure prăjite. Puteți renunța la ele, este doar o chestiune de gust și o alegere proprie. 

Ingrediente:

150 g de făină
200 ml de lapte
2 ouă
o lingură de zahăr
60 g de unt
sare

Mod de preparare:

În rețeta mea scria 150 g de făină, dar mie mi s-a părut cam subțire compoziția așa că am mai adăugat două linguri cu vârf de făină, în plus. Puteți adăuga făina și din ochi, dar nu puneți prea multă pentru că vor ieși prea groase clătitele. Realizați o compoziție din făina amestecată cu zahărul, ouăle și un praf de sare. Subțiați aluatul cu 30 g de unt topit și laptele. Aveți grijă la cocoloașe. Puteți realiza compoziția de clătite și în altfel: bateți ouăle cu zahărul, sarea și laptele, adăugați untul topit și la final făina. În felul acesta nu o să aveți grija cocoloașelor de făină. 
Coaceți clătitele pe rând într-o tigaie unsă cu restul de unt. Umpleți-le după preferință cu ce vă place mai mult, dulceață, ciocolată, cremă, etc. Rulați-le sau împachetați-le în două, cum am făcut eu.  Bune, simple și te scapă rapid de pofta de dulce. 


Să vă fie de bine!
15 ianuarie 2013

Salam de biscuiți

Nu știu dacă salamul de biscuiți este un desert sută la sută românesc sau l-am împrumutat de undeva. Oricum ar fi, eu asociez salamul de biscuiți cu bucătăria noastră și vreau să cred că e autentic românesc. Nu  cred că există  vreo persoană care să nu fi auzit de acest desert și să nu-l fi gustat măcar o dată. Pare un dulce banal, dar nu e chiar așa. E arhicunoscut, dar este foarte bun. Bun de te lingi pe degete după ce îl mănânci (de la cacao).

Ingrediente:

200 g de biscuiți 
200 g de rahat
200 ml de lapte
100 g de unt
4 linguri de zahăr
1/2 sticluță de esență de rom
3 linguri de cacao
decor cacao
bomboane colorate

Mod de preparare:

Rupeți în bucățele biscuiții. Eu am folosit petit beurre ceea ce nu vă recomand prea tare pentru că se înmoaie mai repede. Folosiți biscuiți mai tari, gen biscuiți populari. Rahatul îl tăiați cubulețe și-l adăugați peste biscuiți. 
Realizați un sos pe bază de cacao. Puneți laptele la încălzit. Adăugați zahărul, lăsați-l să se topească, apoi untul moale. Omogenizați și adăugați la final cacao și esență de rom. Amestecați bine să nu rămâne cocoloașe de cacao. Lăsați compoziția să se răcească puțin(să nu fie fierbinte) și adăugați-o peste biscuiți și rahat. Amestecați compoziția rezultată. 
Presărați pe o bucată de folie alimentară bombonele colorate, decor din cacao sau cacao simplă și așezați deasupra compoziția de salam de biscuiți. Rulați și strângeți bine capetele. Puteți face un singur salam mai mare, dar eu vă recomand să faceți doi mai mici. Eu am făcut trei, de trei mărimi diferite:)). Dați salamul de biscuiți la rece, peste noapte, preferabil. După ce s-a răcit suficient scoateți-l din folie și tăiați-l cu ajutorul unui cuțit înmuiat în apă fierbinte. Simplu ca bună ziua.


Să vă fie de bine!
11 ianuarie 2013

Albă ca zăpada (prăjitura copilăriei)

Când eram la mama fată, vorba cântecului, prăjitura Albă ca zăpada era nelipsită din meniul de sărbători. Mi-am amintit cu drag de această rețetă și de modul în care o ajutam pe mama să facă această prăjitura. Nu am reușit să o pun pe masa de sărbători pentru că nu prea am stat pe acasă, dar nu-i nimic, e tocmai bun momentul actual pentru că a nins binișor afară și e un ger de crapă pietrele. Am respectat rețeta mamei și a ieșit exact așa cum mi-o aminteam: fragedă, gustoasă și cu multe straturi. De această dată nu am mai ajutat-o pe mama și nici nu am fost ajutată, am făcut-o eu singurică de la A la Z. Tare mândră mai sunt de reușita mea:)).

Ingrediente pentru foi:
8 linguri de ulei
8 linguri de lapte
8 linguri de zahăr
2 ouă
o linguriță de amoniac
făină cât cuprinde (eu am pus vreo 5 căni)
un plic de zahăr vanilat

Pentru cremă:
500 ml de lapte
200 g de unt
o cană de zahăr
4 gălbenușuri
un plic de zahăr vanilat
coajă de lămâie(opțional)
alte arome(opțional)

Mod de preparare:

Singurul lucru care o să vă deranjeze în prepararea acestei minunate prăjituri este mirosul de amoniac. Până frământați aluatul și coaceți foile o să-l tot simțiți. Nu-i nimic pentru că acesta dispare treptat și în momentul în care gustați din prăjitura aceasta delicioasă ați și uitat ''chinul'' prin care ați trecut:)).
Adăugați într-un vas uleiul, zahărul, laptele, ouăle, amoniacul, zahărul vanilat și omogenizați. Adăugați apoi făina pe rând până rezultă un aluat omogen, nu prea moale, pe care să-l puteți întinde în foi ulterior. În rețeta mamei scria făină cât cuprinde. Eu vă spun că am tot pus făină până am ajuns la 5 căni în total. În felul acesta a ieșit aluatul cum trebuia, fără să fie nici prea moale, nici prea tare. Aluatul îl împărțiți în 4 părți egale. Eu l-am împărțit astfel pentru că am avut o tavă de 20x30 și mi-au ieșit la fix 4 foi. Dacă aveți o tavă mai mare s-ar putea să coaceți doar 3 foi mai mari. Așadar, întindeți fiecare foaie de aluat pe o foaie de copt sau de aluminiu, unsă cu puțin ulei. Desprindeți încet foile și așezați-le pe dosul tăvii folosite, unsă și aceasta cu puțin ulei. Coaceți foile pe rând în cuptor, la foc mediu, pentru puțin timp. Ele nu trebuie să se rumenească prea tare ci doar să se coacă, să nu rămână crude. Foile nu se întorc de pe o parte pe cealaltă. În primă fază se vor umfla puțin datorită amoniacului și apoi se vor întări și se vor coace. Desprindeți ușor foile de pe dosul tăvii și dați-le deoparte. 
Pregătiți crema pentru a umple foile. Mixați gălbenușurile cu zahărul tos și cel vanilat și adăugați apoi laptele cald puțin câte puțin. Turnați compoziția într-o crăticioară și așezați-o pe foc mic. Lăsați compoziția să se încălzească și adăugați 3 linguri de amidon. Amestecați mereu cu un tel să nu se prindă crema de fundul vasului și să se ardă. Puteți adăuga și coajă de lămâie în compoziție sau orice fel de arome vă sunt pe plac. După ce s-a îngroșat crema, luați-o de pe foc și adăugați untul moale în ea. Amestecați până se topește untul și umpleți foile de prăjitură cu crema rezultată. Crema trebuie să fie caldă atunci când o utilizați pentru că va ajuta la înmuierea foilor. 
Ultima foaie eu am lăsat-o neunsă, dacă vreți o puteți unge și pe aceasta. Dați prăjitura la rece și lăsați-o peste noapte să se frăgezească bine de tot. Presărați zahăr pudră deasupra atunci când o serviți. Asta e toată munca pe care o aveți de făcut dacă vreți să gustați din minunăția aceasta de prăjitură.


Să vă fie de bine!


9 ianuarie 2013

Paste cu ricotta la cuptor

După atâtea rețete dulci, dulci merge și o porție de paste la cuptor, cu ricotta. Bineînțeles că se poate folosi și brânză de vaci proaspătă în loc de ricotta. Orice fel de brânză am folosi sunt foarte bune și consistente. Se poate adăuga și zahăr în compoziție, eu nu am pus decât un plic de zahăr vanilat deasupra când le-am servit. Se pot servi atât calde cât și reci. 

Ingrediente:

400 g de paste (de care vă plac)
250 g de ricotta 
4 linguri de smântână
3 ouă
un praf de sare
zahăr vanilat sau pudră pentru servit
o lingură de unt

Mod de preparare:

Pastele se fierb în apă cu puțină sare. În timp ce fierb pastele se pregătește compoziția pe bază de brânză. Se amestecă bine ricotta cu ouăle întregi, un praf de sare și smântâna. Se adaugă în această compoziție pastele fierte și scurse de apă. Se toarnă apoi într-un vas uns cu unt și se dă la cuptor, la foc mediu. Se lasă la cuptor până se încheagă bine pastele și se rumenesc puțin deasupra, fără să se ardă.  Bune, simple și gustoase!



Să vă fie de bine!
8 ianuarie 2013

Blog of the year

Pentru că am fost nominalizată de trei ori la acest premiu e de datoria mea să predau ștafeta mai departe și să nominalizez și eu la rându-mi blogurile care îmi plac. Le mulțumesc Mihaelei de la Bucătăria galbenă, Alinei, biochimistul de la cratiță și Dianei de la Disturbingly delicious pentru că s-au gândit la mine și îmi urmăresc blogul:). Vă pup și vă îmbrățișez, fetelor!

Iată și regulile pe care trebuie să le respect:

1.Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.
2.Postează un articol în care să nominalizezi blogurile respective(nu există un număr maxim sau minim admis) și acordă-le premiul.
3.Include un link către această pagină: ''Blog of the Year 2012 ''Award-http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționând regulile de față în postul tău - a nu se altera regulile sau bannerul premiului.
4.Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia.
5.Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu - dă like  pe pagina pe care o poți accesa aici(linkul de la punctul 5), putând astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă.
6.Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmânat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău continuând colecționarea stelelor (maximul este de 6).

Blogurile nominalizate de mine sunt:


Vă mulțumesc și vă pup!
7 ianuarie 2013

Foi de napolitană cu cremă de ciocolată și nuci

Îmi rămăseseră niște foi de napolitană de la ciocolata de casă și am zis să fac ceva cu ele. Am făcut o cremă delicioasă și le-am umplut. A ieșit o prăjitură delicioasă, de-ți lasă gura apă. Cred că știți ce bune sunt foile de napolitană umplute cu orice fel de cremă. Se înmoaie de la crema utilizată și se savurează într-o clipită de bune ce-s. Eu am lăsat prăjitura peste noapte să se înmoaie bine foile și a doua zi am tăiat-o. Vă recomand să faceți și voi la fel. Am de gând să mai fac și cu altfel de creme pentru că sunt rapide și economice. 

Ingrediente:

6 foi de napolitană mici
4 ouă
250 g de zahăr
3 linguri de cacao
200 g de nucă măcinată
1/2 sticluță de rom
200 g de unt

Mod de preparare:

Se bat pe baie de abur ouăle întregi cu zahărul și cele trei linguri de cacao până se îngroașă compoziția și se leagă sosul. Se lasă să se răcească puțin, se adaugă untul moale, se amestecă bine până se topește și se încorporează bine untul. La final se adaugă nuca măcinată și se amestecă din nou. 
Crema rezultată se toarnă între foile de napolitană. Ultima foaie se lasă neunsă. Se așază deasupra ei o bucată de folie alimentară sau de aluminiu și se pune o greutate deasupra să se preseze bine foile. Se lasă prăjitura până a doua zi și apoi se porționează după bunul plac și se servește. E absolut delicioasă și simplă de tot.



Să vă fie de bine!

Cornulețe cu untură ca la mama acasă

Ce dor îmi era de cornulețele cu untură pe care mi le făcea mama în copilărie și pe care le mâncam cu atâta plăcere și poftă. Îi mulțumesc soacrei mele pentru că mi-a dat untură bună și curată și am reușit să-mi potolesc pofta pe care o aveam de ceva timp, la  vederea cornulețelor cu untură prezente pe bloguri, în ultima perioadă. Sunt atât de bune aceste cornulețe de ți se topesc în gură. Nu poți avea nicio remușcare în privința caloriilor atunci când le mănânci la cât sunt de bune. Îmi aduc aminte de modul cum le păstra mama pentru mai multe zile și l-am pus și eu în aplicare. După ce se răcesc cornulețele se pun într-o pungă, se adaugă zahăr pudră și se amestecă bine să se pudreze bine de tot. Se pot păstra în pungi pentru mai multe zile, asta dacă le puteți rezista.

Ingrediente:

550-600 g de făină
drojdie cât o nucă
o cană de smântână
250 g de untură
un praf de sare
3 linguri de zahăr
rahat și nucă măcinată pentru umplut

Mod de preparare:

Făina se cerne într-un vas încăpător. Eu am pus inițial 500 g de făină și spre final am mai adăugat 50-100 de grame pentru că era moale compoziția. Se adaugă peste făina cernută drojdia, smântâna, untura și zahărul. Se frământă un aluat omogen. Dacă e prea moale mai adăugați făină. Dați aluatul la rece pentru o oră. 

După aceea scoateți aluatul din frigider și formați foi de aluat cu ajutorul unui sucitor. Nu le faceți prea mari pentru că trebuie să faceți niște cornulețe, nu cornuri. Tăiați aluatul în opt triunghiuri, puneți la capete câte o bucățică de rahat sau câte o linguriță de nucă măcinată amestecată cu puțin lapte, zahăr și puțină cacao. Rulați aluatul și așezați cornulețele într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Din compoziția aceasta vă ies două tăvi de cornulețe. Dați cornulețele la foc moderat până se rumenesc deasupra și dedesubt. Scoateți-le apoi și lăsați-le să se răcească bine. După ce s-au răcit suficient, pudrați-le cu zahăr pudră din belșug. Păstrați-le în pungi!



Să vă fie de bine!
6 ianuarie 2013

Ciocolată de casă în foi de napolitană

Am făcut pentru prima dată ciocolată de casă și mi-a plăcut extraordinar de mult. Parcă e mai gustoasă și mai bună decât cea cumpărată din comerț. Plus că e de casă, știi exact ce pui în ea, cantitățile folosite și e foarte spornică. Sunt multe rețete pe acest site pe care le fac pentru prima dată și le public. Nu-i nimic, învățăm împreună, atât tu cel care citești acum blogul meu cât și eu învăț atât de multe lucruri cu fiecare rețetă nou-încercată. Bucătăria are și ea secretele ei ce le descoperi doar exersând și gătind cu pasiune. Dacă nu gătești din pasiune ci doar din necesitate nu te aștepta să ai succes cu mâncărurile tale. Plus că îți mai trebuie și puțin talent nu doar muncă, dar rețineți că în primul rând trebuie să îți placă să gătești. Eu am trecut de la gătitul din necesitate la gătitul din pasiune și mă bucur enorm că nu am rămas la stadiul de necesitate. Ajunge cu vorbăria, cred că e cazul să vă scriu rețeta de ciocolată de casă.

Ingrediente:

75 de ml de apă
100 g de unt
250 g de lapte praf Rarăul
2 linguri de cacao
170 g de zahăr
alune de pădure
esență de rom (opțional)
2 foi de napolitană mici

Mod de preparare:

Dacă o să cumpărați lapte praf Rarăul o să găsiți și rețeta de ciocolată de casă pe pachet. Eu nu am respectat-o pe aceea pentru că era prea mare cantitatea de zahăr indicată. Amestecați prima dată laptele praf cu două linguri pline de cacao. Puteți folosi și mai multă cacao dacă doriți ca ciocolata să fie mai închisă la culoare. Realizați apoi un sirop din apa cu zahăr pe care le lăsați la fiert până
se leagă bine siropul și se lipește de degete. Luați tigaia de pe foc după ce s-a legat siropul și adăugați untul. Lăsați-l să se topească bine untul și adăugați apoi siropul peste laptele praf amestecat cu cacao. 
Puteți adăuga și esență de rom dacă vă place. Amestecați bine cu forță. Aici e mai greu pentru că e destul de dură compoziția când o omogenizați și se întărește. Adăugați și câteva alune de pădure(opțional) și turnați compoziția de ciocolată între două foi de napolitană mici. Folosiți un cuțit udat cu apă caldă când întindeți ciocolata pe prima foaie. Presați bine a doua foaie peste ciocolată și dați-o apoi la rece până la momentul servirii. Așa am făcut eu prima ciocolată de casă, nu garantez că e cea mai bună rețetă de ciocolată de casă, dar a ieșit exact pe gustul meu. 


Să vă fie de bine!

4 ianuarie 2013

Bomboane Raffaello cu lapte praf

Am reușit să testez și bomboanele raffaello cu lapte praf. Fiindcă în Italia am căutat lapte praf și nu am găsit a trebuit să aștept să ajung în România, să cumpăr de aici. Recunosc cinstit că mai bune sunt cele făcute cu lapte condensat pentru că sunt mai dulci, mai cremoase și nu prea grase. Sunt bune și cu lapte praf, dar acum că am testat ambele variante preferatele mele rămân cele cu lapte condensat. Sunt foarte faimoase aceste bomboane și e bine să le încercați pentru că oricum o să vă placă. Se fac rapid, se lasă puțin la rece și apoi sunt numa' bune. Din cantitățile indicate mi-au ieșit 16 bomboane, dacă le faceți mai micuțe vă ies 20 de bucăți. 

Ingrediente:

250 g de lapte praf
100  de zahăr pudră
50 g de nucă de cocos
100  g de unt
2 linguri de smântână
alune, migdale (opțional)
nucă de cocos pentru final

Mod de preparare:

Eu am folosit robotul dar le puteți face foarte bine și cu mâna dacă le amestecați bine. Se amestecă laptele praf cu zahărul pudră și nuca de cocos. Se adaugă untul moale și se amestecă în continuare (la robot sau cu mâna). La final se încorporează smântâna. Se formează din compoziția rezultată bomboanele și se trec apoi prin nucă de cocos. Puteți pune și o alună de pădure sau o migdală în interiorul lor. Se dau la rece pentru o oră și apoi se pot consuma. Simplu și de efect!



Să vă fie de bine!


3 ianuarie 2013

Supă cremă de mazăre

Am trecut și în anul 2013, am scăpat și de sfârșitul lumii, am petrecut frumos și sărbătorile de iarnă care au trecut parcă prea repede. Mai avem vreo câteva sărbători și gata distracția. Ne reîntoarcem ba la muncă, ba în țările străine, ba la rutina cotidiană. De sărbători s-au mâncat multe bunătăți și vreau să cred că fiecare român a avut ce pune pe masă de sărbători, măcar un cozonac mic și drăguț. Eu una m-am cam plictisit de mâncarea grasă și consistentă așa că am pregătit o supă cremă de mazăre. Așadar, încep anul prin a posta o rețetă ușoară și îmi pare rău că nu am încercat-o până acum. E delicioasă supa cremă de mazăre și mă gândesc de ce mi-a luat așa de mult timp să o încerc. După mazăre nu mă dau în vânt, dar supa e chiar foarte bună așa că vă invit să o încercați.

Ingrediente:

o cană de mazăre congelată 
un cartof mare
o ceapă
sare, piper
smântână sau iaurt gras
ulei de măsline

Mod de preparare:

Se prepară foarte ușor. Eu am folosit mazăre congelată (crudă), culeasă și pusă la frigider pe iarnă. Se pune mazărea la fiert și când începe să dea în clocot se adaugă ceapa tăiată în patru și cartoful tăiat cubulețe. 
Se condimentează cu sare și piper și apoi se pun legumele în blender. Se adaugă apa în care au fiert pe rând până când supa ajunge la consistența dorită. Se adaugă și câteva picături de ulei de măsline aromat(sau nearomat) și câteva linguri de smântână. Eu am folosit iaurt gras. Se servește apoi alături de pâine prăjită sau crutoane. Supa nu a ieșit foarte verde pentru că am adăugat și un cartof. Cam aceasta este sugestia mea pentru masa de prânz sau masa de seară. E foarte sățioasă.


Să vă fie de bine!

2 ianuarie 2013