Browsing "Older Posts"

Home » Deserturi

Zeppole (choux-uri cu cremă de vanilie)

Zeppola este un desert ce ține de tradiția italiană și se consumă de regulă în perioada carnavalului, în luna februarie. Italienii au multe deserturi care se consumă în această perioadă de sărbătoare. Printre acestea se numără și aceste choux-uri, bigne în italiană, care se frig în baie de ulei și se decorează cu cremă de vanilie și vișine. Se pot face și rotunde ca niște gogoșele și se umplu apoi cu cremă. Prăjirea lor în baie de ulei e o treabă destul de migăloasă pentru că trebuie coapte cu tot cu hârtie de copt pentru a-și păstra forma specifică. Se pot coace și la cuptor, astfel toată munca se diminuează considerabil, iar în plus nu sunt nici atât de ”uleioase”. Dacă tradiția cere să fie prăjite în ulei eu m-am conformat și le-am făcut așa cum trebuia. Sunt bune, sunt gustoase, dar dacă le prăjiți în untură sunt și mai bune. 

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de coacere: 60 de minute
Timp de răcire: 30 de minute
Timp total de pregătire: 150 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru choux-uri:

250 g de făină
250 g de apă
160 g de unt
6 ouă
1 praf de sare

Pentru crema de vanilie:

400 ml de lapte
150 g de zahăr
150 g de gălbenuș
35 g de amidon de porumb
1/2 baton de vanilie

În plus:
1 borcan de vișine în sirop
zahăr pudră

Mod de pregătire:

Prima dată se pregătește crema de vanilie pentru că are nevoie de timp pentru a se răci și pentru a putea fi folosită apoi pentru decorarea choux-urilor.
Laptele se pune pe foc împreună cu semințele de vanilie. Gălbenușurile se amestecă cu zahărul și amidonul. Când laptele începe să fiarbă se adaugă compoziția de gălbenușuri. Se amestecă încontinuu la foc mic până când crema începe să se îngroașe. Se ia de pe foc, se transferă într-un vas care se acoperă cu folie alimentară și se lasă crema să se răcească.
Pentru pregătirea choux-urilor se pune pe foc apa împreună cu untul și puțină sare. Când începe să fiarbă se adaugă toată făina și se amestecă energic cu o lingură de lemn. După ce compoziția se desprinde de pe pereții vasului se ia de pe foc și se transferă în vasul mixerului, robotului de bucătărie, etc. Se mixează pentru câteva minute pentru a o răcori înainte de a adăuga ouăle. După ce compoziția s-a răcorit se adaugă pe rând ouăle mixând bine după fiecare ou adăugat. Compoziția trebuie să aibă un aspect cremos și omogen. Se pune apoi câte puțin din aceasta într-un poș și se desenează cercuri pe hârtie de copt. Eu am făcut cercuri duble, dar dacă aveți un poș cu un vârf zimțat mai mare e suficient să vă opriți la un singur cerc. 

Se pune între timp uleiul la încins, iar hârtia de copt unde sunt choux-urile se decupează. Când uleiul a atins 180 de grade se pun choux-urile cu tot cu hârtie cu fața în jos. O să observați că hârtia se desprinde singură, apoi o înlăturați. Coaceți-le pe ambele părți, apoi scoateți-le pe hârtie absorbantă.
După ce s-au răcit se pot decora cu crema de vanilie, vișinele scurse bine de sirop și zahăr pudră. Dacă crema de vanilie e rece, cu atât mai bine.  
Știu că nu e un proces tocmai relaxant, dar o să merite efortul, vă asigur. După cum vă ziceam, pentru a vă ușura munca le puteți coace în cuptor.



Spor la treabă!
23 ianuarie 2016

Pancakes cu afine

Îmi era așa o poftă de clătite! Am luat atitudine și am făcut clătite americane cu afine. Știți doar cât de rapid și de ușor se pregătesc clătitele americane. Sunt mici, pufoase și se pot face într-o mulțime de combinații. Rețeta aceasta nu conține zahăr, dar puteți adăuga 30 g de zahăr. Nu prea au nevoie de zahăr pentru că oricum se servesc cu miere de albie, sirop de arțar sau frișcă naturală. Prea multe nu am să vă spun despre această rețetă. Recomandarea mea e să folosiți fructe proaspete, nu congelate, dar dacă vreți să folosiți totuși afine congelate, trebuie să le decongelați și să le ștergeți bine cu un prosop de hârtie înainte de a le folosi. 

Timp de preparare: 10 minute
Timp de coacere: 30 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

200 g de făină
1 linguriță de praf de copt
1 praf de sare
300 ml de lapte
1 ou
15 g de unt topit
150 g de afine

unt pentru copt
zahăr pudră, frișcă naturală pentru servit

Mod de pregătire:

Se cerne făina cu praful de copt și sarea într-un bol. În alt bol se amestecă oul cu laptele și se adaugă peste făina. Se amestecă cu telul până se formează o pastă grosuță. Se adaugă untul topit și jumătate din cantitatea de afine. Se pregătește o tigaie antiaderentă și se pune puțin unt. Se coc pe rând clătitele, adăugând cam jumătate de polonic din compoziție la fiecare tură. Se coc  2-3 minute pe fiecare parte și se adaugă unt la fiecare clătită. Se curăță din când în când tigaia cu un șervețel de hârtie pentru că pe marginile tigăii untul se arde. Se servesc calde cu restul de afine, frișcă naturală, miere, sirop de arțar, etc. 



Spor la treabă!
8 octombrie 2015

Papanași fierți

Îmi plac mai mult papanașii fierți decât cei prăjiți. Sunt mai ușor de pregătit și conțin și mai puține calorii, nu-i așa?! După ce am făcut am făcut alivenci și gomboți a venit rândul pesmeților fierți să ocupe un loc în categoria rețetelor românești sau mai puțin românești. Fiecare dintre noi are câte o rețetă care îi amintește de copilărie, de bunici, de tradiții. Eu nu am crescut cu papanași, alivenci sau gomboți, dar bunica mea îmi făcea cele mai bune gogoși cu brânză, cele mai bune plăcinte și cei mai buni cozonaci. E bine să prețuim rețetele moștenite de la cei dragi, e bine să ținem la tradițiile culinare și să le ducem mai departe. Am făcut papanașii fierți tot cu urdă românească, la fel ca și alivencile. În mod normal se folosește brânză dulce de vaci, dar mie îmi place și urda pentru că le dă un gust deosebit, diferit. 

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de fierbere: 30 de minute
Timp total de pregătire: 90 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

700 g de urdă
3 ouă
250 g de griș
1 praf de sare
4 linguri de zahăr
10 linguri pline de făină

50 g de unt
100 g de pesmet

Mod de pregătire:

Eu am făcut mulți papanași, vă recomand să înjumătăți cantitățile. Am pus și zahăr în compoziție, chiar dacă în mod normal nu se pune. Așadar, urda se amestecă cu zahărul, sarea, ouăle și grișul. Se adaugă pe rând făina și se amestecă. Dacă mai trebuie făină, mai puteți adăuga. În mod normal făina se adaugă la ochi, cât cuprinde, până când compoziția se poate modela și nu se lipește de mâini. Dacă folosiți alt gen de brânză de vaci, cred că o să folosiți mult mai puțină făină. Urda e mai moale și în combinație cu zahărul e și mai moale, așa că a trebuit să folosesc mai multă făină. 
Se modelează papanașii și se pun pe o farfurie. Între timp se pune apa la fiert, cu puțină sare. În momentul în care fierbe, se pun papanașii. Se dă focul mai mic și se lasă să fiarbă până se ridică la suprafață. Se scot cu ajutorul unei strecurători pe o farfurie. 
Se rumenește pesmetul în untul topit și se trec papanașii prin acesta. Se servesc calzi cu smântână, dulceață sau doar cu zahăr pudră și pesmet prăjit. 




Spor la treabă!
7 septembrie 2015

Găluște cu prune (de post)

E plin internetul de găluște cu prune. Exact ale mele mai lipseau! Am stat și m-am gândit dacă să scriu rețeta sau nu. M-am hotărât să o scriu din două motive: sunt de post și sunt niște găluște uriașe care mi-au adus zâmbetul pe buze atunci când le-am modelat. Sunt mari pentru că prunele au fost mari și nu am avut cum să le fac mai mici. Oricum, dintr-o mega gălușcă din asta mai că te saturi. Știți că aluatul acesta se poate umple și cu vișine, caise, piersici, etc. O variantă cu vișine o găsiți și la mine pe blog, tot de post. Îmi era poftă de găluște cu prune așa că am trecut la treabă. Nimic complicat, știți doar. Cred că fiecare dintre noi are propriul mod de a servi găluștele, eu le-am lăsat așa simple. Mie îmi place pesmetul călit în unt și adăugat din abundență. Mai că ar fi mers și o porție de înghețată cremoasă lângă ele. Vouă cum vă plac găluștele cu prune? Aș avea nevoie de ceva idei din partea voastră, așa că nu ezitați să-mi împărtășiți și mie din secretele voastre. Rețeta am preluat-o de la Sanda Marin, ajutorul meu neprețuit în bucătărie atunci când vine vorba de rețete românești sau mai puțin românești. 

Timp de pregătire: 60 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

400 g de cartofi fierți
100 g de făină
1 linguriță de ulei
1/2 linguriță de sare
1/2 linguriță de zahăr

6 prune mari 
2 linguri de unt (sau ulei de floarea soarelui)
4 linguri de pesmet
zahăr pudră
scorțișoară

Mod de pregătire:

Cartofii fierți se curăță și se dau prin mașina de carne sau pe răzătoare. Eu am o presă pentru cartofi pe care o folosesc și la piure. Se adaugă făina, uleiul, sarea și zahărul și se frământă aluatul. Rezultă un aluat moale din care puteți modela găluștele. Prunele se spală, se usucă, se înlătură sâmburele și în locul lui puteți pune puțin zahăr simplu sau amestecat cu scorțișoară. Se lipesc și se îmbracă fiecare prună în aluat. Eu nu am mai întins aluatul pe masa de lucru ci am luat compoziția direct din bol, am aplatizat-o și am pus pruna în mijloc. Am modelat bine și am așezat găluștele pe o farfurie. În funcție de dimensiunea prunelor, puteți face chiar și 10-12 găluște. 
Se poate pune între timp apa cu puțină sare la fiert. Când începe să fiarbă se dau drumul găluștelor și se fierb la foc mic până se ridică la suprafață. Se scot cu o paletă și se așază pe o farfurie.
Se rumenește pesmetul în unt sau ulei de floare soarelui și se tăvălesc apoi găluștele. Se presară zahăr pudră deasupra, scorțișoară și se servesc fierbinți. 



Spor la treabă!
24 august 2015

Alivenci cu smântână și dulceață

Chiar dacă sunt moldoveancă nu am mâncat niciodată alivenci. La noi în casă nu se făceau. De ce ? Nu știu să vă zic. Am preferat să le zic alivenci, chiar dacă în mod normal e ”alivancă”, o plăcintă cu brânză și mălai. Se mai numește și mălai, dar nu știu de ce pentru că nu conține atât de mult mălai, brânza e baza. Cel puțin în rețeta pe care am găsit-o eu în cartea Sandei Marin. Am folosit urdă românească, nu ricotta, da? Am înțeles că se poate folosi și brânză sărată de oi, brânză de vaci, etc. Sincer, eu prefer varianta dulce, cu brânză dulce. E mai cremoasă, mai bună. În mod normal se servește cu smântână, dar eu am adăugat și dulceață la cererea tatălui meu. Și stiți cum a mers? De minune! Alivencile calde, cu smântâna rece și dulceața de afine. În stilul papanașilor prăjiți. Am folosit așa: urdă românească, mălai italian, smântână italiană și dulceață de afine făcută de mama mea. Îmi pare rău că nu am făcut alivenci cât am stat în Romania pentru că aș fi folosit produse doar romanești și doar bio, dar data viitoare când mai merg în țară o să refac rețeta pentru mama mea. Am dublat cantitățile din cartea Sandei Marin pentru o tavă dreptunghiulară de 20x30.

Timp de preparare: 15 minute
Timp de coacere: 35-40 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

800 g de urdă
8 ouă
8 linguri de mălai
4 linguri de făină albă
4 linguri de smântână
2 linguri de unt moale (sau 50 de gr)
1 praf de sare

smântână și dulceață pentru servit

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Urda se mixează până devine ca o cremă. Se adaugă pe rând ouăle, mălaiul, făina, smântâna și untul moale. Se adaugă și puțină sare. Se toarnă apoi compoziția într-o tavă unsă cu unt și tapetată cu puțină făină. Se coace la 180 de grade pentru 35-40 de minute. În momentul în care se rumenește frumos și nu mai este moale la mijloc e gata. Se servește caldă cu smântână și dulceață pentru că după ce se răcește se întărește. Cât poate fi de simplu, nu-i așa? Amesteci toate ingredientele, le dai la cuptor și gata alivencile.



Spor la treabă!
20 august 2015

Clafoutis cu vișine

Toată vara m-am ținut să încerc și o altă variantă de clafoutis. De fapt doar cel cu cireșe poartă denumirea de clafoutis, celelalte versiuni se numesc de fapt ”flaugnarde” sau ”flognarde”. Despre alte rețete de clafoutis găsiți mai multe detalii aici. Când am ajuns în țară am găsit în congelator niște vișine frumoase și dulci. Parcă nici nu ziceai că-s vișine. Mi-am zis că trebuie să fac un clafoutis bun cât stau în Romania. Cum șederea mea se apropie de final, m-am grăbit să fac și desertul și să-l și postez pe blog. Cred că știți deja cât de simplu e un clafoutis, niște fructe plus un aluat de clătite, câteva zeci de minute la cuptor și gata desertul. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere : 35-40 de minute
Timp de răcire: 60 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

250 g de vișine fără sâmburi
3 ouă
100 g de zahăr
90 g de făină
200 ml de lapte
un praf de sare
1 plic de zahăr vanilat

unt și zahăr pentru uns forma
zahăr pudră pentru decor

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 160 de grade. Se unge cu unt o tavă rotundă și se tapetează cu zahăr tos. Se așază vișinele în tavă și se pregătește compoziția. Dacă aveți vișine congelate, după ce le scoateți sâmburii, trebuie să le lăsați cam 30 de minute la scurs într-o sită pentru că rețin multă apă. 
Ouăle se mixează întregi cu zahărul tos și zahărul vanilat. Se adaugă sarea, făina, și se mixează în continuare. La final se adaugă laptele pentru a subția compoziția. Se toarnă în tavă și se coace la temperatura indicată pentru 40 de minute. Veți ști că desertul e gata în momentul în care la mijloc nu mai e lichidă compoziția. Se lasă să se răcească și se pudrează cu zahăr. Se servește rece. 


Spor la treabă!

14 august 2015

Bavareză cu ciocolată albă și inserție de cafea

Cred că v-ați prins că ador dulciurile și îmi doresc să încerc cât mai multe texturi, arome, combinații. A început să-mi placă din ce în ce mai mult acest lucru și sper să realizez deserturi din ce în ce mai frumoase. Cam așa a stat treaba și cu bavareza aceasta.  Voiam o bavareză, dar să nu fie simplă și i-am adăugat și alte elemente, precum inserția de cafea și crocantul de susan. Să nu vă imaginați că sunt mulțumită pe deplin de rezultat, parcă mai trebuia ceva. Inspirată de spuma de mascarpone am vrut să creez un desert asemănător, dar cu mai puține elemente. Am preluat ideea cu inserția de cafea și am făcut de această dată un crocant de susan. Rețeta pentru bavareză am preluat-o dintr-o cărticică pe care am găsit-o în pachetul cu gelatină cumpărat. E foarte simplu de pregătit și vă puteți opri doar la ea , fără a mai adăuga și inserția de cafea sau crocantul de susan. 

Timp de pregătire: 60 de minute
Timp de răcire: 2-3 ore
Timp de coacere: 10 minute

Ingrediente pentru bavareza cu ciocolată:

125 ml de lapte
375 ml de smântână lichidă
12 g foi de gelatină
4 gălbenușuri
50 g de zahăr
50 g de ciocolată albă

Pentru inserția de cafea: 

65 g de apă
73 g de sirop de gluzocă
22 ml de smântână lichidă
22 g de cacao amară
7 ml de cafea espresso

Pentru crocantul de susan:

40 g de miere de albine
20 g de zahăr brun
25 g de susan

Mod de pregătire:

Înainte de a vă apuca de bavareză e bine să pregătiți inserția de cafea pentru că are nevoie să stea la congelator să se întărească. Se pune pe foc apa, cafeaua și siropul de gluzocă. Când începe să fiarbă se adaugă cacaua și se amestecă cu un tel până se desfac toate cocoloașele formate. Se adaugă apoi smântâna lichidă, se mai lasă un minut pe foc și se toarnă siropul format într-o formă de silicon pentru bomboane de ciocolată. Se dă la congelator.
Pentru pregătirea bavarezei se pune laptele și 125 ml de smântână lichidă la încălzit. Gălbenușurile se mixează cu zahărul și se adaugă peste amestecul de lapte și smântână. Se amestecă mereu cu un tel, se adaugă și gelatina înmuiată și scursă bine de apă. Dacă folosiți gelatină la plic utilizați-o conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Eu am folosit un amestec de gelatină și amidon special pentru bavareză, cheesecake-uri, etc. Se adaugă și ciocolata tocată, se amestecă să se topească și se oprește focul.  Se lasă să se răcească la temperatura camerei. Restul de 250 de ml de smântână lichidă se mixează și se încorporează în compoziția răcită.
Se toarnă compoziția în formele de silicon. Păstrați câteva linguri din compoziție pentru că o să aveți nevoie de ele ulterior. Dacă nu aveți forme de silicon ca ale mele, puteți folosi din acelea pentru brioșe. Dați formele la congelator pentru 30 de minute cât să se închege puțin compoziția.
După ce s-a congelat inserția de cafea, se scoate rapid din forme și se introduce în mijlocul bavarezei, apăsând ușor cu degetul. Se acoperă gaura formată cu compoziția de bavareză păstrată și se dau iar la congelator până se întăresc suficient.
Pentru pregătirea crocantului se topește zahărul și mierea într-o tigaie. Se adaugă susanul și se amestecă. Se ține pe foc pentru 5 minute amestecând mereu și se toarnă crocantul pe o bucată de hârtie de copt. Se lasă să se întărească și apoi se taie cu  un cuțit formele dorite.
Pentru servirea desertului, se lasă bavareza pentru 10 minute la temperatura camerei, apoi se decorează cu crocantul de susan și câteva linguri din sosul pentru inserția de cafea dacă v-a mai rămas. Eu am făcut în așa fel încât să-mi mai rămână și l-am păstrat la rece.
În momentul în care o să serviți bavareza o să observați cum inserția de cafea se topește și transformă desertul în ceva irezistibil de bun. Nu-i așa că v-am făcut poftă cu pozele doveditoare?!



Să vă fie de bine!
24 iulie 2015

Spumă de mascarpone cu inserție de cafea și crocant de ciocolată

Iată că am pregătit și desertul pentru campania de luna aceasta organizată de Horeca School în parteneriat cu Gourmet Connection și Desertonline. Dacă la preparatul sărat mi-a fost oarecum mai simplu să-l pregătesc, la acesta dulce nu pot spune același lucru. În momentul în care ești doar un amator pasionat într-ale patiseriei și nu te-ai prea ”jucat” cu consistențe, texturi, treaba devine destul de complicată. Știți cum e ”repetiția e mama învățăturii” și cu cât repeți de mai multe ori deserturile care îți dau bătăi de cap reușești să le faci din ce în ce mai bine. Eu ador tot ce înseamnă înghețată și deserturi înghețate. Acesta este de fapt un mini semifreddo care aduce la gust cu celebrul tiramisu. Pe căldurile acestea e o muncă de Sisif să încerci să faci deserturi înghețate care să și stea înghețate mai ales când trebuie să le asamblezi în farfurie și să le pozezi. Până la urmă i-am dat de capăt și am reușit să-l aduc în atenția voastră. Acum, în cazul în care vreți să-l încercați și nu vă iese din prima, nu dați vina pe mine, eu o să încerc să explic rețeta cât mai bine. Are destul de multe elemente, dar puteți renunța la câteva dintre ele sau îl puteți reinventa, de ce nu?!

Timp de preparare: 120 de minute
Timp de răcire: 5-6 ore

Ingrediente pentru baza de orez:

100 g de zahăr
120 g de albușuri
85 g de gălbenușuri
85 g de făină de orez
20 g de amidon de orez

Pentru crocantul de ciocolată:

140 g de nutella
60 g de ciocolată cu lapte
30 g de fulgi de porumb

Pentru inserția de cafea:

65 g de apă
73 g de sirop de gluzocă
22 ml de smântână lichidă
22 g de cacao amară
7 ml de cafea espresso

Pentru baza de semifreddo:

85 g de gălbenușuri
170 g de zahăr
50 ml de apă

Pentru spuma de mascapone

baza de semifreddo
125 ml de frișcă naturală
125 g de mascarpone
3 g de gelatină

Pentru crema de amaretto:

150 ml de lapte
50 ml de smântână lichidă
63 g de gălbenușuri
38 g de zahăr
25 ml de amaretto

Mod de pregătire:

Începem cu baza de orez, care ar fi o compoziție asemănătoare celei de ruladă doar că se face cu făină de orez. Albușurile se mixează spumă adăugând pe rând zahărul. Se adaugă și gălbenușurile unul câte una și la final se încorporează făina cernută împreună cu amidonul de orez. Dacă pentru albușuri și pentru gălbenușuri folosiți mixerul, pentru făină și amidon folosiți o spatulă sau un tel pentru a le încorpora ușor. Se transferă apoi compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se coace 5 minute la 210 grade sau 4 minute la 240 de grade. Nu uitați să preîncălziți cuptorul înainte și foaia de aluat să aibă cam 1 cm grosime și să fie perfect întinsă. 
Se lasă apoi să se răcorească și ne putem ocupa de restul componentelor. 
Pentru crocantul de ciocolată se amestecă fulgii de porumb cu ciocolata topită și cu nutella. Se așază apoi pe o bucată de hârtie de copt și se acoperă cu altă hârtie de copt. Se întinde bine cu ajutorul unui sucitor și se dă la congelator.
Pentru inserția de cafea se pune pe foc apa, cafeaua și siropul de gluzocă. Când începe să fiarbă se adaugă cacaua și se amestecă cu un tel până se desfac toate cocoloașele formate. Se adaugă apoi smântâna lichidă, se mai lasă un minut pe foc și se toarnă siropul format într-o formă de silicon pentru bomboane de ciocolată. Se dă la congelator. 
Pentru pregătirea spumei de mascarpone trebuie să faceți întâi baza pentru semifreddo. Pentru această bază se pregătește un sirop din cei 50 ml de apă și 170 g de zahăr. Când siropul ajunge la temperatura de 121 de grade se ia de pe foc și se toarnă în fir subțire peste gălbenușurile mixate în prealabil. Se mixează gălbenușurile cu acest sirop până se încorporează întreaga cantitate de sirop. Se reduce viteza mixerului și se mai mixează pentru câteva minute până când compoziția de răcorește bine. 
În privința gelatinei, aceasta se înmoaie în apă rece, apoi se topește pe baie de aburi și se amestecă cu 2-3 linguri din baza semifreddo. Se adaugă în baza pentru semifreddo și se amestecă. Se adaugă apoi și crema mascarpone indicată, se încorporează bine cu o spatulă și la final frișca naturală. 
Se pregătesc două tăvi de silicon pentru brioșe și se toarnă compoziția în acestea. Se dau puțin congelator pentru 1 oră. Se scot apoi de la rece împreună cu inserția e cafea și se adaugă în centrul fiecăreia ”bomboană” de cafea. Se apasă bine pentru a ieși puțină compoziție și pe marginile tăvii. Din crocantul de ciocolată se formează cercuri care se așază deasupra.  La fel se procedează și cu baza de orez. Se taie cercuri mai mari decât la croncantul de ciocolată și se așază peste acesta, apăsând bine. Se dau tăvile la congelator până se îngheață de tot, preferabil peste noapte. Se lucrează foarte rapid atât cu inserția de cafea cât și cu crocantul de ciocolată pentru că se topesc foarte rapid. Restul de crocant îl dați din nou la congelator pentru că o să-l folosiți la decor.
Pentru montarea farfuriei se pregătește o cremă de amaretto care nu e altceva decât o cremă englezească în care se adaugă puțin lichior.
Așadar gălbenușurile se amestecă cu zahărul, nu trebuie să le mixați ci să le bateți puțin cu un tel Laptele se pune la încălzit împreună cu smântâna lichidă. Când începe să de în clocot se adaugă peste gălbenușuri și se pune din nou compoziția pe foc amestecând mereu în ea până aceasta ajunge la 83 de grade. Se ia de pe foc și se toarnă într-un bol amestecând în ea să se răcească. După ce s-a răcit se adaugă și lichiorul amaretto. Puteți face aceasta cremă și din timp și o păstrați la rece. 
Pentru asamblarea farfuriei se scoate desertul din forma de silicon, se cerne puțină cacao deasupra, se decorează cu crocant de ciocolată și se adaugă câteva linguri din crema amaretto. Se adaugă și câteva boabe de cafea, iar dacă v-a mai rămas sirop de la inserția de cafea nu-l aruncați, îl puteți folosi pentru decor.
În momentul în care se servește desertul se observă inserția de cafea la mijloc. E important ca aceasta să fie congelată bine în momentul în care o adăugați în desert și să dați desertul repede la rece pentru a împiedica topirea inserției. Desigur, nu e un desert pe care să-l faci în fiecare zi, dar merită efortul. Aveți nevoie de câteva ustensile de bucătărie foarte necesare precum termometru, discuri de inox pentru tăierea crocantului și a bazei de orez, formă pentru bomboane de ciocolată. 
Nu vă speriați că am dat cantitățile la ouă în gramaje. E normal acest lucru în patiserie. Pot părea aiurea cantitățile gen 73, 38 de grame, dar le-am înjumătățit ca să lucrați cu cantități mai mici și să vă fie mai ușor. Un cântar de bucătărie rezolvă cu succes acest impediment. Ultime două poze din colaj le-am făcut când era noapte deja și de aceea sunt diferențe de culoare. Le-am atașat pentru a vedea oarecum toți pașii în pregătirea desertului. 




Să vă fie de bine!
17 iulie 2015

Panna cotta în două culori

Această panna cotta era de mult timp pe lista de așteptare, dar în varianta cu căpșuni. Am înlocuit căpșunile cu zmeura pentru că ”m-am lovit” de ea prin frigider și nu știam ce întrebuințare să îi dau. Mi-am amintit imediat de această panna cotta pe care o zărisem mai demult într-o revistă. De obicei fac panna cotta doar din smântână lichidă, această rețetă conține și lapte și o face oarecum ”mai ușoară”. Mi-am amintesc cu amuzament că luna trecută am pregătit 25 de panna cotta într-o tabără cu copii. E un desert foarte ușor de pregătit și e cremos, aromat, iar copii îl adoră. Nu mai zic că nu m-am putut opri la o singură linguriță și am mâncat un pahar întreg. Nu mi-a părut rău, combinația de dulce-vanilat cu gustul acrișor al zmeurei m-a cucerit. M-am ținut să pun puțin ghimbir ras în varianta cu zmeură și am uitat complet. Nu vă spun ce dezamăgită eram când am finalizat desertul. Eu vă rog să nu săriți peste aspect important și să folosiți puțin ghimbir. O să cucerească, vă asigur!

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 10 minute
Timp de răcire: 4-5 ore
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente pentru panna cotta cu vanilie:

250 ml de smântână lichidă
110 ml de lapte
70 g de zahăr
3 foi de gelatină (6 gr)
1/2 baton de vanilie

Pentru panna cotta cu zmeură:

250 ml de smântână lichidă
70 g de zahăr
150 g de zmeură
4 foi de gelatină (8gr)

În plus: zmeură și mentă pentru decor

Mod de pregătire:

Prima dată se pregăteșe panna cotta de vanilie. Gelatina se pune la înmuiat în apă rece. Se pune pe foc smântâna lichidă împreună cu laptele, zahărul și semințele de la un baton de vanilie. Se lasă să se topească zahărul, dar fără să fiarbă compoziția. Se ia de pe foc și se adaugă gelatina scursă de apă. Se amestecă să se topească compoziția și se strecoară. Se pregătesc paharele, cupele, borcanașele, etc. Dacă vreți să le faceți cu același model ca al meu, așezați paharele culcate într-un castronel în care ați așezat și 2 prosopele. E important să nu se miște paharele și să nu alunece. Turnați compoziția până ajunge la gura paharului. Dacă nu vreți același model sau nu vreți să vă bateți capul umpleți paharele cam 2/3 cu această compoziție fără a le așeza în nicio poziție „incomodă”. Dați panna cotta cu vanilie la rece până se întărește, cam 2-3 ore.
Pregătiți apoi cealaltă panna cotta cu zmeură. Gelatina se pune la înmuiat în apă rece și zmeura se transformă în piure cu ajutorul unui blender. Se trece apoi printr-o sită fină pentru a elimina semințele. Se încălzesc 100 ml de smântână lichidă împreună cu zahărul și se amestecă până se topește zahărul. Se ia de pe foc, se adaugă gelatina scursă de apă, smântâna lichidă rămasă și piure-ul de zmeură. Se amestecă bine și se strecoară compoziția. 
Se scot paharele de la rece și se toarnă panna cotta cu zmeură deasupra. Nu trebuie să mai țineți paharele în diagonală de această dată pentru că panna cotta de vanilie s-a întărit suficient. 
Dați paharele din nou la rece pentru câteva ore. Cu cât stă mai mult la rece, cu atât e mai bună. Se decorează cu zmeură proaspătă și frunzulițe de mentă.


Să vă fie de bine!
15 iulie 2015

Cobbler cu cireșe

Când a fost la Lidl săptămâna americană mi-am luat și niște cărți de bucate. Astfel am dat peste câteva rețete cu specific american, printre care și acest cobbler pe care îl încerc pentru prima dată. Ce este un cobbler?  Păi mai bine aș răspunde la întrebarea: ce nu este un cobbler? Nu este un crumble și nu este un clafoutis, deși se aseamănă foarte bine cu acestea. E un desert popular în Statele Unite și Anglia. Se realizează din fructe proaspete peste care se așază o compoziție ca de plăcintă sau ceva mai tare în genul aluatului de tartă. Se aseamănă până la un anumit punct cu crumble doar că aluatul nu se sfărâmițează deasupra fructelor ci vine pus cu o lingură sau dacă e mai moale compoziția se toarnă direct deasupra fructelor. În mod normal numele provine de la ”cobblestone” care ar însemna pavaj sau piatră cubică, în sensul că aluatul se așază cu lingura ici-colo în stilul pietrelor cubice și o dată copt capătă această formă. Asta e doar teoretic pentru că practic e altceva. Nu întotdeauna teoria se împacă cu practica. În funcție de consistența compoziție reușim să realizăm acest ”pavaj” sau nu. Oricum e un desert foarte simplu, iar cu cât fructele sunt mai moi și mai zemoase cu atât mai bine. Se poate face atât cu piersici sau cu caise. 

Timp de pregătire: 40 de minute
Timp de coacere: 20-25 de minute
Timp total de pregătire: 60 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru 4 porții:

125 de făină
50 g de migdale tocate mărunt
1 linguriță de bicarbonat de sodiu
1 lingură de praf de copt
1/2 linguriță de sare
100 g de unt moale
75 g de zahăr brun
1 plic de zahăr vanilat
1 ou
50 ml de lapte bătut

500 g de cireșe
1 lingură de zeamă de lămâie
1 linguriță de coajă de lămâie rasă
1 lingură de coniac sau amaretto
1 lingură de zahăr brun
1 lingură de amidon de cartofi

Mod de pregătire:

Cireșele se spală, se curăță de sâmburi și se amestecă cu zeama de lămâie, coaja de lămâie, coniacul, zahărul brun și amidonul. Se lasă să se odihnească. Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade.
Făina se amestecă cu migdalele, bicarbonatul de sodiu, praful de copt și sarea. Untul moale se mixează cu zahărul brun, zahărul vanilat și se adaugă apoi oul. Se încorporează la mână amestecul de făina și praf de copt. La final se încorporează și laptele bătut. 
Cireșele se așază într-un vas ce se unge cu unt și se așază apoi cu lingura compoziția rezultată. Se coace pentru 25 de minute la temperatura indicată. Se presară apoi zahăr pudră deasupra și se servește împreună cu frișcă naturală, înghețată, etc. Eu am pus niște smântână deasupra. Am folosit două vase de ceramică mai mici, doar că eu am înjumătățit cantitățile. Cantitățile indicate de mine sunt pentru o tavă de 24-26 de cm sau două mai mici. 



Să vă fie de bine!
7 iulie 2015

Cannoli siciliani

”Cannolo” este un tip de rulou prăjit în ulei și umplut cu ricotta de oaie. Provine din sudul Italiei, din Sicilia și de-a lungul timpului și-a câștigat renumele național și internațional. În mod normal, în vremuri de demult se pregătea doar în perioada sărbătorilor, carnavalelor, etc, dar acum se găsește în patiserii, supermarketuri, cafenele, etc. În zilele de sărbătoare în târgurile cu specific ”cannoli” sunt nelipșiți. Nu au cum să nu te cucerească și să nu te îmbie la o „mușcătură”. Tradiția spune să se realizeze obligatoriu cu untură, să se prăjească în untură și să fie umpluți cu ricotta de oaie. Rețeta originală nu se mai respectă în totalitate, de cele mai multe ori ricotta de oaie e înlocuită cu ricotta de vacă, untura cu unt sau ulei vegetal. Cel puțin și-au păstrat forma arhicunoscută, iar pentru realizarea lor aveți nevoie de forme speciale de inox. 

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de răcire : 120 de minute
Timp de coacere: 20 de minute
Timp total de pregătire: 200 de minute
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru 12 rulouri:

125 g de făină (plus 1-2 linguri)
30 g de unt gras (sau untură)
15 g de zahăr pudră
1 linguriță rasă de cacao
1/2 linguriță de cafea solubilă fină
1/2 linguriță de scorțișoară
1 vârf de cuțit de sare
1 ou mediu
15 g de vin Marsala
15 g de oțet de vin alb

Pentru cremă:

400 g de ricotta de oaie (sau de vacă)
150 g de zahăr
30 g de fulgi de ciocolată (picături)

Pentru decor:

cireșe confiate
fistic
zahăr pudră
fulgi de ciocolată

În plus: 1 albuș pentru uns și ulei de arahide (sau untură) pentru prăjit

Mod de pregătire:

Înainte de a ne apuca de rețeta propriu-zisă, ricotta se pune într-o sită la scurs și se dă la rece. A mea nu a lăsat foarte multă zeamă, era bine scursă, s-ar putea ca cea de vacă să lase mai mult zer.
Făina se amestecă cu cacaua, scorțișoara, sarea, cafeaua și zahărul pudră. Se pune apoi amestecul în vasul mixerului. Se adaugă untul, oul și vinul amestecat cu oțetul. S-ar putea să nu fie nevoi să adaugați tot vinul și oțetul. Dacă compoziția rezultă prea moale, mai adăugați 1-2 linguri de făină. Transferați apoi aluatul pe masa de lucru și mai frământați-l puțin cu mâinile până devine omogen și elastic. Se pune în folie alimentară și se dă la rece pentru minim1 oră. 
Se pregătește apoi crema de brânză. Ricotta se amestecă cu zahărul, se acoperă vasul cu folie alimentară și se dă la rece pentru 1 oră. După ce s-a scurs timpul indicat se trece brânza printr-o sită fină. În felul acesta vom avea o cremă foarte fină. S-ar putea să vi se pară migăloasă această operațiune, dar nu săriți peste ea, e foarte importantă. Se adaugă și picăturile de ciocolată, se acoperă și se dă la rece până la momentul utilizării. 
Se scoate aluatul de la rece și se întinde pe masa de lucru într-o foaie subțire. Se decupează cu ajutorul unui pahar mai mare (o cupă în cazul meu)  aluatul și se ”îmbracă” apoi formele de inox. Încercați ca după ce le-ați decupat să le dați o formă ovală cu ajutorul sucitorului. Ungeți un capăt cu albuș de ou puțin bătut și lipiți-l pe forme. 
Se încinge între timp uleiul de arahide într-o crăticioară până ajunge la 170-180 de grade. Se adaugă câte 2-3 rulouri și se prăjesc cam 2-3 minute în uleiul încins. Se scot pe un șervet absorbant și se lasă să se răcească înainte de a extrage forma de inox. 
După ce s-au răcit se umplu cu crema de brânză cu ajutorul unui poș. Eu am folosit poșul ca atare fără a-i adăuga niciun vârf pentru că e destul de îngust și apoi crema având picăturile de ciocolată trebuie găsit un vârf mai larg. Se decorează cu cireșe confiate (pe care eu le-am tăiat în jumătate). Se pot decora și cu fistic tocat și picături de ciocolată. Se servesc repede pentru că se înmoaie cu cât stau mai mult. Se pot umple exact în momentul servirii. Oricum, mie nu-mi displac foarte mult nici dacă se mai înmoaie nițel. Se presară zahăr pudră deasupra. 



Buon Appetito!
12 mai 2015