Ecole Gastronomique Bellouet Conseil Dohotariu-Avram Alina 13 aprilie 2018 No Comment

Au trecut cateva săptămâni de când m-am întors din Paris și tot cam de atunci mă gândesc să vă povestesc cum a fost acolo. Așadar, am fost plecată pentru o săptămână la Paris pentru a lua parte la un curs de 3 zile de Entremets et petits gateaux susținut de Jean Michel Perruchon, directorul școlii Bellouet Conseils. A fost unul dintre visurile mele de a vedea această școală din Paris și de a face un curs de perfecționare acolo.
Concluziile pe care le-am tras imediat au fost că am avut așteptări prea mari și cursul nu a fost așa cum mă așteptam. Ce nu mi-a plăcut? Am fost cam 11-12 persoane, am lucrat pe echipe, nu a fost un curs în întregime hands-on. Eu mă așteptam ca fiecare grupă să realizeze un desert cap-coadă, dar nu a fost așa. Timpul a fost scurt, mulți cursanți, multe torturi și prăjituri în program. Eu nu am mai participat la  cursuri hands-off sau hands-on pe jumătate și nici nu sunt adepta lor. M-am gândit că aici fiind vorba de o școală renumită, lucrurile aveau să stea altfel, dar m-am înșelat. 
Ce nu mi-a mai plăcut? Laboratorele nu sunt foarte mari, mai ales dacă sunt multe persoane în grupă. La ENSP, Yssingeaux sunt niște labortoare mari și faine, asta ca o paranteză. Să nu mai zic de vestiare, aici a fost ceva de genul că abia încăpeam 3 persoane să ne schimbăm înăuntru. 
Dacă e să mă refer strict la prăjiturile și torturile pe care le-am realizat pe echipe și aici nu mi-au plăcut multe lucruri. Finisajele nu au fost perfecte, eu țin ca un tort să arate perfect de la cap la coadă, dar mai ales la coadă :)). Aici nu a fost vina profului neapărat, ci a cursanților care nu au dat nici ei prea multă importanță acestui aspect. Oricum se putea să arate mult, dar mult mai bine. Unele idei de decorare au fost bune, dar unele sunt cam învechite, după părerea mea. 
Alte punct în minus ar fi că deși sunt cursuri profesionale până la urmă se poate înscrie oricine, cu un minimum de experiență. Așa că dacă vreți să vă duceți nu vă gândiți că nu aveți experiență, o să vă dați seama că știți mai multe lucruri decât majoritatea cursanților, mai ales dacă sunteți genul autodidact. 
Așa mi s-a întâmplat și mie. O parte din informații le aveam deja dobândite de la ENSP. Apoi altele le-am aflat din cărți, media și din experiența acumulată în laborator. Am rămas uimită când am văzut că știu mult mai multe lucruri decât cofetari care lucrau pentru Laduree de ani de zile sau decât alții care aveau mai multă experiență de muncă decât mine. Asta m-a făcut să capăt mai multă încredere în mine și să constat că de fapt nu sunt așa de ”nepregătită”. 
Acum am trecut deja la ”ce mi-a plăcut” . Mi-a crescut încrederea în mine, am cunoscut oameni cu care am legat pritenii frumoase, iar proful e super de treabă. Jean Michel Perruchon este foarte cunoscut, foarte priceput, iar locurile la cursurile lui se ocupă imediat. Din aceasta cauză și numărul mare de cursanți. Spre exemplu la cursul de ciocolată erau doar 3 persoane înscrise. Explică foarte bine, oferă multe detalii și secrete ale școlii Bellouet. De fapt, ei au anumite tehnici de decor devenite faimoase. Participând la unul dintre stagiile lor poți afla și secretele acestea. 
Ce aș putea să vă mai zic despre curs? Prețurile le puteți afla de pe site-ul lor. Au și cursuri în engleză, acesta a fost un curs în întregime în franceză. Mă întreb dacă m-aș mai duce. Nu știu ce să zic, dar cred că nu m-aș mai duce. Aș alege cu inima deschisă cealaltă școală, de la Yssingeaux, dacă ar fi să mai studiez ceva. Dacă vreți să mă întrebați ceva, scrieți-mi și vă răspund cu dragă inimă. Dacă vreți să studiați în Franța și nu știți de unde să începeți vă pot ajuta cu drag. 
Poate mulți consideră că sunt arogantă și că nu sunt conștientă de ”norocul” meu. Ba da, sunt conștientă. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul necondiționat al familiei mele. Da, trebuie să admit, e nevoie de foarte mulți bani să studiezi în Franța, și nu doar bani de curs, bani de hotel, drum, mâncare, etc. Totul se învârte în jurul banului. Școlile în Franța costă pentru că o să fie mereu cursanți, ei știu asta și profită. Da, nu le poți reproșa nimic, în materie de cofetărie sunt cei mai buni, sunt mereu cu un pas înainte, urmăresc trendul și vin mereu cu ceva nou. Se inspiră și ei de la alții, de exemplu colaborează cu italienii la forme de silicon. Dacă poate noi suntem deja plictisiți de Silikomart sau Pavoni ei de acum abia încep să le folosesc. Ei sunt în stare să facă prăjituri după moda veche, fără mulaje, silicoane și alte cele. Și sunt unii cofetari care nici nu vor să audă de ele. Vor să lcureze cât mai artizanal cu putință. Și au dreptate. E simplu să scoți o prăjitură dintr-o formă de silicon, să pui o glazură oglindă și gata. Recunosc și eu lucrez cu forme de silicon pentru monoporții, dar torturile le fac în cercuri de inox. 
La momentul actual pot mărturisi sincer că sunt plictisită de glazurile oglindă, și la curs am folosit-o foarte mult. Am scirs și pe facebook despre asta. Mi-aș dori ca la un moment dat să schimb direcția în cofetărie și sunt convinsă că o sa fac asta. 
Vă mulțumesc că sunteți aici și mă urmăriți. Atașez niște poze de la cursuri ca să vă faceți o idee despre ce și cum. Poze din timpul preparării nu prea am. Aștept părerile voastre.
















Tags:

No Comment

Spune-mi ce crezi despre această rețetă! Părerea ta contează pentru mine!