Școala de patiserie din Franța (partea a treia) Alina Avram 6 august 2016 No Comment

Săptămâna trecută a fost săptămâna ”confectionery” sau ”confiserie” în franceză. Am făcut bomboane de ciocolată, bounty, snickers, marshmallows, nuga, jeleuri, caramele, etc. Nu mi-a plăcut prea mult săptămâna aceasta din mai multe motive. Unul ar fi că nu am lucrat bine în echipă, al doilea că ne-au schimbat chef-ul și al treilea ar fi că nu prea îmi plac dulcegăriile astea. Mi-ar fi plăcut să lucrăm mai mult cu ciocolată, să facem mai multe bomboane de ciocolată. Nu mi se pare o treabă foarte complicată să faci niște jeleuri, marshmallows sau nuga. În schimb cu ciocolata nu e de glumă, nu poți aștepta prea mult, trebuie să o temperezi bine, trebuie să o lucrezi bine. Pe viitor cred că o să fac un curs aparte de ciocolată pentru că am nevoie să învăț cât mai multe. Sunt aici studenți care studiază doar ciocolată timp de 5 luni. Unii sunt plictisiți, altora le place, dar în cazul meu nu m-aș vedea studiind 5 luni doar ciocolată. E prea mult! Îmi place ciocolata, îmi plac decorațiunile în ciocolată, bomboanele de ciocolată, dar deocamdată recunosc că nu-mi place foarte tare să lucrez cu ea. Așadar nu a fost săptămâna mea preferată, dar am învățat foarte multe, în special despre temperarea și lucrarea ciocolatei, informații foarte necesare și pe care vreau să le aprofundez mai mult pe viitor. 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la săptămâna aceasta a fost că în prima zi din săptămână am avut o excursie la Valrhona și la M. Chapoutier. Valrhona este una dintre cele mai cunoscute fabrici de ciocolată, iar M. Chapoutier este un producător de vinuri de pe la 1808. Așadar în ziua respectivă am mâncat multă ciocolată și am degustat multe sortimente de vin. 

Îmi doream nespus să ajung Valrhona, iar acum visul mi s-a îndeplinit pe jumătate pentru că-mi doresc să și studiez acolo la școala lor. Am emoții când scriu despre Valrhona pentru că a fost o experiență tare frumoasă. Am luat parte la un workshop în care am învățat să degustăm ciocolata, am mâncat multe sortimente de ciocolată, am vizitat muzeul, am cumpărat multă ciocolată și suveniruri din magazin, etc. Nu am vizitat fabrica de ciocolată pentru că nu ni se permite și în plus se află în altă parte a orașului. La început când nu era înființat muzeul lumea mergea la fabrica de ciocolată, dar după ce s-a înființat muzeul toți vizitează contra cost La Cité du Chocolat. Eu nu am plătit pentru că această excursie era inclusă în program. 

Muzeul e foarte frumos, dar școala e și mai și. Îmi doresc să studiez acolo. Din păcate chefii erau la un congres, dar am cunoscut o femeie chef, singura de altfel. Am vizitat laboratoarele, ne-a explicat ce se studiază acolo, care sunt chefii, metodele de lucru, etc. Au cursuri atât pentru profesioniști cât și pentru amatori.

Înainte de  a pleca de la Valrhona am făcut niște cumpărături în magazinul propriu. Of, acest magazin are de toate, de la ciocolată, praliné la tricouri, sorțuri, instrumente pentru gătit. Bineînțeles că nu am plecat cu mâna goală de acolo, dar cu buzunarul gol. Prețurile nu sunt tocmai accesibile. 
Am reușit să fac niște poze înainte de mi se termina de tot bateria camerei foto. Ce să vă mai spun despre Valrhona? Oricine o poate vizita contra cost, La Cité du Chocolat se află în orașul Tain l'Hermitage, un oraș foarte frumos de altfel, străbătut de fluviul Rhone.

De la M. Chapoutier nu am poze pentru că mi se terminase bateria. Am făcut câteva poze cu telefonul, dar nu au o calitate așa de bună. După cum vă spuneam am degustat câteva sortimente de vinuri albe și roșii. Am învățat cum să degustăm un vin, cum să alegem un vin bun și de unde să-l cumpărăm. La final nu am plecat cu mâna goală, am cumpărat două sticle bune de vin. Mi-a plăcut această experiență, dar nu o pot compara cu Valrhona. E unică!






Revenind în laborator, nu mai am foarte multe lucruri să vă spun. Nu am făcut foarte multe poze, dar nu știu de ce. Poate pentru că nu prea mi-a plăcut această săptămână ori pentru că nu prea am avut timp să fotografiez. Mi-a fost enorm de greu să lucrez în echipă pentru că partenera mea e o persoană cu care se lucrează foarte greu. Mi-a fost foarte greu nu pentru că o subestimez, nici vorbă, ci pentru că nu se adaptează echipei din care face parte, nu își schimbă modul de a lucra, de a gândi, de a acționa. Munca noastră de echipă nu a fost așa cum trebuia și asta s-a văzut când am primit calificativele. Norocul de a lucra cu ea a fost al meu pentru că eu am extras la început de săptămână numărul cu echipa din care avea să fac parte. Apoi chef-ul ne-a cuplat extraordinar. A fost cât pe ce să schimb echipa, nu mai puteam, dar am rezistat până la sfârșitul săptămânii. Sper să nu mai am parte de același ”noroc” până la sfârșitul cursurilor. Partea frumoasă e că am învățat să facem praliné, gianduja, pâtes de fruits, pâte à tartiner, marțipan, bomboane de ciocolată, etc.

Sunt foarte pasionată de ceea ce fac, mai mult de lucru la capitolul răbdare, mai ales răbdare în a lucra cu oamenii, dar când eu fac eforturi de a merge totul bine și celălalt nu le face atunci nu mai depinde doar de mine. Atașez câteva poze cu munca nostră din săptămâna dedicată ciocolatei și ”dulcegăriilor” și abia aștept să vă vorbesc despre ce am făcut săptămâna aceasta, care tocmai se încheie. Era să uit, suporturile pentru bufet sunt făcute din ciocolată, iar apoi sunt finisate cu o perie de sârmă. Chef-ul le-a făcut. Arată foarte bine, nu-i așa?!










Tags:

No Comment

Spune-mi ce crezi despre această rețetă! Părerea ta contează pentru mine!