Despre cum să ne (re)împrietenim cu mâncarea Alina Avram 7 mai 2015 No Comment

surs foto: www.mananc-inteligent.ro
Astăzi vorbim despre o carte pe care am avut ocazia să o citesc de curând. Mi-a fost oferită cu mult drag de către Elena Ceciu, autoarea blogului mănânc-inteligent.ro. Pe Elena am descoperit-o de curând, spre rușinea mea, dar blogul ei m-a atras ca un magnet. Are un nume bine ales ce te îndeamnă să te întorci și să-l „răsfoiești” în căutarea unor idei de alimentație sănătoasă și inteligentă. 

Este psiholog, pasionată de psihologia comportamentului alimentar, un domeniu destul de nou și necunoscut în Romania. A absolvit 2009 un program de Food Psycology, ținut de Marc David în SUA. A lucrat ca editor coordonator al revistei BBC Good Food Romania, așa că cele două mari pasiuni ale ei, psihologia și bucătăria s-au îmbinat perfect și au făcut-o să aprofundeze din ce în ce mai mult relația pe care o avem cu mâncarea și cum ne putem îmbunătăți această relație astfel încât să ne îmbunătăți viața.  

(Re)Împrietenește-te cu mâncarea. Și cu tine însăți este a doua carte scrisă de Elena. E mai mult decât o carte, e un instrument, un ghid elaborat despre psihologia comportamentului alimentar.  Eu o să încerc să vă ofer niște păreri pertinente despre această carte. Mai precizez că vine la pachet cu un audiobook complet și detaliat și e recomandat să începeți cu acesta înainte de a citi cartea sau parcurgeți concomitent și cartea și audiobook-ul. 

După cum precizează și autoarea cărții acest program nu este conceput să te facă să slăbești peste noapte sau să-ți schimbe viața peste noapte. Este un program care ne învață să trăim în armonie cu mâncarea și cu viața noastră. Mâncarea ar trebuie să ne aducă plăcere chiar și atunci când ținem o cură de slăbire.

Eu mi-am ales un stil alimentar care mă mulțumește în sensul că slăbesc mâncând ce-mi face plăcere. Nu-mi place să zic că sunt la dietă ci că am un regim alimentar care îmi aduce satisfacții atât fizice cât și sufletești. Unul ar fi că slăbesc și altul că mă simt mai bine psihic. Nu mănânc mâncăruri care nu-mi plac, iar dacă fac câteva ceva dulce, îmi permit o dată sau de două ori pe săptămână să mă răsfăț cu așa ceva. Să nu omitem faptul că fac sport aproape zilnic. E un stil care mi se potrivește mie, nu înseamnă cu funcționează pentru toată lumea. Dacă sunteți curioși să aflați ce mănânc vă zic pe scurt din ce sunt compuse mesele mele: carne și pește la grătar sau la cuptor cu salate, legume la grătar sau la cuptor, paste integrale(făcute de mine) cu legume, orez integral sau basmati, quinoa, bulgur, cous-cous cu legume trase la tigaie cu puțin ulei de măsline, supe cremă de legume sau supe de carne, pâine integrală (o pâine îmi ajunge vreo 2 săptâmâni), crackers integrali, salată de ton, salată de fasole bobe. Astea ar fi mesele de prânz sau cină. La micul dejun consum fructe proaspete sau brânză slabă, iaurt slab, ouă fierte. Ca și gustări (nu le respect mereu) prefer humusul, salata de vinete (fără maioneză, desigur), bruschetele cu roșii, usturoi și busuioc. Acesta ar fi în linii mari planul meu alimentar.

Acum dacă sunteți curioși ce fac cu poftele de ceva dulce? Ei bine, mi le pun în cui pentru zilele în care am ”dezlegare” sau iau o linguriță de miere de albine. De regulă din mâncărurile pe care le fac pentru ai mei sau cele care le pun pe blog (mă refer la cele dulci pentru că dulcele mă atrage cel mai mult) gust doar puțin, asta ca să-mi fac o idee asupra preparatului final și în momentul în care postez rețeta pentru voi să vă furnizez informații corecte. Nu aș putea scrie despre o rețetă dacă nu aș ști și ce gust are. Am omis să spun că nu folosesc zahăr, cafeaua și ceaiul le îndulcesc cu xilitol, mi se pare cel mai bun la gust, am încercat și ștevia și mi s-a părut cumplită. 

Pentru zilele în care mă răsfăț cu ceva dulce, consum desertul după o masa de prânz slab calorică. Nu e recomandat să-l consumați dimineața cum ar crede unii în baza ideii greșite că ”nu se depune” . Sau dacă sunt acele zile în care să zicem că am și o masă calorică și un desert caloric, seara consum o salată sau o supă de legume și nu uit să fac sport în ziua cu pricina. 

E ușor să cădem pradă tentațiilor culinare care ne înconjoară la orice pas, dar pentru mine e și mai frumos când mă urc pe cântar și observ numărul de kilograme pierdute. De ce mi-am dorit să slăbesc? Pentru că luasem proporții prea mari, nu-mi plăcea de mine cum arăt, pentru că nu mă mai încăpeau hainele, pentru că trebuia să-mi iau haine din ce în ce mai mari și probatul era un chin. Nu mi-am stabilit un target în privința numărului de kilograme, nu știu cu exactitate cât am avut în momentul în care am început acest stil alimentar și nu am slăbit într-un timp foarte scurt. Vreau doar să fiu eu mulțumită cu mine însămi, de aspectul meu exterior și să mă bucur de viață așa cum se cuvine. Nu e o luptă, nu e o corvoadă, poate la început era, dar acum e ceva natural și firesc, e stilul meu alimentar care mi se potrivește mănușă. 

De cele mai multe ori mâncarea e determinată de factori externi: emoțiile, teama, traume personale, frustrări, lipsa iubirii. De ce mâncăm? Răspunsul imediat ar fi: de foame. Ei bine, mai mâncăm pentru că suntem supărați, depresivi, singuri. Evenimentele ce ne înconjoară ne determină să mâncă mai mult decât ar trebui. Chiar și dacă mâncăm de foame, nu ar trebui să înfulecăm mâncarea, ar trebui să ne relaxăm, să fim atenți la ce mâncăm, să nu desfășurăm alte activități în timpul acesta. Ar trebui să savurăm mâncarea și să ne bucurăm de ea. 

A fost o perioadă când mâncam dulciuri multe pentru a suplini anumite trăiri, lipsuri din viața mea, pentru a-mi induce o stare de bine într-un timp când numai bine nu-mi era. Să ne refugiem în mâncare e o mare greșeală, ar trebui să găsim motivul pentru care ne refugiem în mâncare și să încercăm să rezolvăm această problemă. 

În încheiere aș vrea să îi mulțumesc Elenei pentru șansa de a citi această carte. Vă îndemn și pe voi să citiți această carte. Veți descoperi lucruri interesante și neștiute până acum despre voi înșivă. E un instrument ideal să vă redescoperiți și să priviți mâncatul și din alte puncte de vedere. Vă aștept cu mare drag să schimbăm impresii aici pe blog după ce o citiți! 


No Comment

Spune-mi ce crezi despre această rețetă! Părerea ta contează pentru mine!