Browsing "Older Posts"

Home » Prăjituri

Mini gugulufi cu banane și nuci (de post)

Mi-am amintit de gugulufii aceștia cu afine și mă gândeam să-i fac în versiunea de post. De ce de post? Pentru că am zis să țin post pentru a mă mai liniști, pentru a mă mai elibera de anumite energii negative, pentru a fi mai împăcată eu cu mine însămi. Bine, nu a mai rămas foarte mult din postul aceasta, dar simțeam nevoia să postesc măcar 1-2 săptămâni. Știți că postul înseamnă mai mult decât să ne abținem de la produse de origine animală. Și mai știți că pentru a ne spovedi nu trebuie să postim neapărat, dar e o jertfă pe care i-o aducem celui de sus și dacă putem să ne abținem de la anumite lucruri înainte de a ne spovedi de ce nu am face-o? Măcar ne ducem la spovadă cu inima împăcată. Nu vreau să țin o teorie despre asta, fiecare face cum îi place, important e să nu avem mustrări de conștiință, frustrări, supărări, regrete, etc. 
Acum referindu-ne strict la rețetă mărturisesc că nu sunt cea mai mare iubitoare a deserturilor vegane sau cel puțin încă nu le-am descoperit pe acelea care să mă dea pe spate. Am încercat să aduc în plus un ganache de ciocolată la acești mini gugulufi, prăjiturele sau cum vreți să le numiți. Chiar dacă conțin banane și nuci mie tot fade și lipsite de gust mi se păreau. Așa că ciocolata salvează oarecum situația. Dacă nu aveți forme de mini gugulufi puteți face brioșe sau un chec. 

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Timp de răcire: 30 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

3 banane
200 ml de ulei
250 g de făină
180 g de zahăr
1 linguriță de praf de copt
1 linguriță de bicarbonat de sodiu
coajă rasă de la 1 lămâie
esență de vanilie (extract de vanilie)
100 g de nuci tocate

Pentru glazura de ciocolată:

90 g de lapte de orez (soia, migdale)
125 g de ciocolată neagră
1 linguriță de ulei

Mod de pregătire:

Bananele se pisează cu o furculiță. Se amestecă apoi cu zahărul, uleiul, esența de vanilie, coaja de lămâie. Făina se cerne împreună cu praful de copt și bicarbonatul. Se adaugă nucile tocate și se amestecă compoziția uscată cu cea umedă. Se toarnă apoi în formele pentru guguluf și se coace pentru 30 de minute la 180 de grade. Se lasă apoi să se răcească pe un grătar și se pregătește glazura.

Se topește ciocolata pe baie de aburi, se adaugă laptele fierbinte și se emulsionează. Se adaugă și uleiul și se toarnă apoi peste gugulufii răciți. Se decorează cu miez de nucă. Partea frumoasă la această ciocolată e că rămâne moale la interior și atunci când o să mușcați din gugulufii voștri o să descoperiți surpriza din interior.


Spor la treabă!
16 aprilie 2016

Brownie fără gluten

Cine nu iubește ”brownie”?! Această prăjitură umedă, plină de ciocolată care ți se topește practic în gură. Eu una o ador. Am făcut-o de curând în varianta fără gluten, dar de data aceasta am încercat-o cu făină fără gluten. A ieșit neașteptat de bună, nu prea sunt mari diferențe între una și cealaltă. Am strecurat și câteva bucățele de ciocolată albă în compoziție. În loc de clasicele nuci, migdale, alune am zis să folosesc ciocolată albă, iar pentru a o face și mai ciocolătoasă am făcut și un ganache pe care l-am ”turnat” deasupra. Și rețeta aceasta face parte din campania Schar, Iubim și dăruim, #iubimsidaruim. Nu uitați să vă înscrieți în concurs. Puteți câștiga produse Schar cu un simplu comentariu, dar scris din inimă.

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere: 20 de minute
Timp de răcire: 60 de minute
Timp total de pregătire: 110 minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente: 

145 g de ciocolată neagră (50%cacao am folosit eu)
260 g de unt moale
4 ouă
250 g de zahăr 
140 g de făină fără gluten Schar
100 g de ciocolată albă (sau nuci, alune)

Pentru glazură:

100 g de ciocolată neagră (70%cacao)
150 ml de smântână pentru frișcă

Mod de pregătire: 

Ciocolata se topește pe baie de aburi și se dă deoparte. Untul moale se mixează până devine ca o cremă. Se adaugă treptat ciocolata topită și se continuă mixarea. Ouăle se adaugă și acestea pe rând, iar la final se încorporează făina fără gluten (sau făina albă pentru cei fără probleme). Eu am realizat toată compoziția cu mixerul, de la cap la coadă. Se  adaugă ciocolata albă ruptă bucăți, se amestecă și se toarnă apoi într-o tavă rotundă ( 22 cm în cazul meu) sau dreptunghiulară și se coace la 180 de grade pentru 20-25 de minute. Eu pe a mea am lăsat-o cam 30 de minute pentru că fiind destul de înaltă s-a copt mai greu la mijloc. Aveți grijă că nu trebuie să fie coaptă prea tare, trebuie să rămână umedă, dar nici să rămână compoziția lichidă la mijloc. 
Se lasă să se răcească și se pregătește glazura. Se încălzește smântâna pentru frișcă până aproape de punctul de fierbere și se toarnă apoi peste ciocolata neagră ruptă în bucăți. Se amestecă până când se topește ciocolata și capătă un aspect omogen. Se toarnă apoi glazura peste prăjitură și se servește. Pentru un plus de efect, doar ne aflăm în luna iubirii, am adăugat câteva inimioare de zahăr. 



Spor la treabă!
19 februarie 2016

Tiramisu fără gluten

Vă mărturisesc din start că desertul acesta are două greșeli în viziunea mea, una că nu am însiropat pișcoturile și a doua că aroma de cafea din cremeux trebuia să se simtă mai mult. Nu am vrut să însiropez pișcoturile deși puțin ar fi trebuit, iar pentru cremeux trebuia să folosesc ori mai multă cafea ori să las mai mult timp la infuzat laptele cu cafeaua. În rețetă vă explic mai pe larg. Nu e clasicul tiramisu, conține un mousse de mascarpone dacă o pot numi așa și un cremeux de cafea. Ca să fie totul perfect ar fi trebuit să conțină și un jeleu de cafea sau niște pișcoturi făcute în casă. Tiramisu e un desert atât de versatil încât ne putem juca în fel și chip cu ”aromele” lui.
Este a doua rețetă din campania Iubim și dăruim cu Schar. Vă îndemn și de data aceasta să lăsați un comentariu aici pe blog și puteți câștiga produse Schar pentru o lună întreagă. Pentru mai multe detalii intrați pe linkul afișat. 

Ingrediente pentru cremeux de cafea:

30 g de cafea măcinată (sau solubilă, sau boabe)
300 ml de lapte
4 gălbenușuri
70 g de zahăr
4 g de gelatină foi
250 g de smântână pentru frișcă

Pentru crema de mascarpone:

5 gălbenușuri
170 g de zahăr
50 ml de apă
1/2 baton de vanilie

6 g de gelatină foi
50 ml de lapte
250 ml de smântână lichidă
250 g de mascarpone

În plus:

1 cutie de pișcoturi Schar
cacao

Mod de pregătire:

Eu am pregătit desertul în mini forme, dar îl puteți pregăti și într-o formă rotundă detașabilă, de preferat un inel de inox. Din toată această compoziție eu am realizat 4 mini tiramisu și un tortuleț de 18 cm, cam 10 cm de înalt. 
Prima dată se pregătește cremeux-ul de cafea. E de preferat să lăsați laptele la infuzat peste noapte cu cafeaua măcinată sau cafea boabe. Eu l-am lăsat vreo 2-3 ore cu cafea boabe și cafea solubilă. Ori folosiți mai multă cafea solubilă, ori îl lăsați peste noapte. După aceea îl strecurați cu o sită fină sau un tifon să nu rămână cafeaua măcinată în el și folosiți doar 250 ml. 
Laptele se amestecă apoi cu 35 g de zahăr și se pune pe foc. Gălbenușurile se bat puțin cu restul de zahăr (35 g) și se toarnă apoi peste laptele fierbinte de pe foc. Amestecați încontinuu și aveți grijă să nu depășiți 84-85 de grade. Aveți nevoie de un termometru pentru această etapă, dar și pentru următoarea.
Se ia apoi crema de pe foc și se adaugă gelatina hidratată bine în apă rece și scursă. Se amestecă să se topească gelatina și se lasă crema să se răcească până ajunge la 35 de grade ca și temperatură. 
După ce a ajuns la 35 de grade se încorporează frișca mixată doar pe jumătate. Adică atunci când observați că face niște cute opriți mixerul. Trebuie să fie semimixată pentru a o putea încorpora în cremă. Se încorporează frișca în două etape, se amestecă ușor și cremeux-ul e gata.
Se așază pișcoturile în formele pregătite. Vă recomand să le însiropați puțin cu cafea tare, dar doar puțin pentru că altfel se înmoaie prea tare și pișcotul nu o să mai aibă nici textura crocantă și nici nu o să mai arate bine. 
Turnați cremeux-ul peste pișoturi și dați formel la congelator. Între timp pregătiți cealaltă cremă, de mascarpone.

Pentru această cremă eu am pregătit termic ouăle, am creat un pate a bombe, o bază care se face foarte ușor dacă aveți termometru aproape. 
Gălbenușurile trebuie să fie la temperatura camerei, se pun în vasul mixerului și se mixează la viteză mică. Se adaugă semințele de la 1/2 baton de vanilie. 
Apa cu zahărul se pun pe foc și se fierbe până când siropul ajunge la 121 de grade. Se ia de pe foc și se toarnă apoi în fir subțire peste gălbenușuri continuând mixarea, adică nu opriți mixerul când turnați siropul. Mixați apoi pentru încă 6-7 minute până când compoziția se răcește. 
Se hidratează gelatina în apă rece și se adaugă apoi scursă bine de apă în laptele fierbinte (cele 50 de ml). Se amestecă să se topească și se adaugă apoi în crema de ouă. Se adaugă și brânza mascarpone și se mixează pentru 1-2 minute până când e perfect omogenă compoziția. Brânza mascarpone nu o să reușiți să o încorporați bine la mână în crema de ouă, de aceea e bine să o mixați cu crema de ouă. 
Frișca se mixează la fel, doar pe jumătate și se încorporează cremei precedente. Se toarnă crema rezultată în forme și se dă din nou la congelator. Eu le-am lăsat peste noapte. A doua zi se lasă la temperatura camerei pentru 10-15 minute, apoi se scot din forme. Eu le-am decorat cu crema rămasă pe care am păstrat-o la temperatura camerei pentru a nu se întări prea tare la rece. Se presară cacao deasupra și desertul se poate mânca. 




Spor la treabă!
13 februarie 2016

Prăjitură răsturnată cu portocale (fără gluten)

În mintea mea iarna e cu miros de portocale, cu miros de scorțișoară, vin fiert, cuptor mereu încins de bunătăți. Nu e despre frig, despre zăpadă, e despre stat în bucătărie și copt ceva bun. Ador iarna pentru aromele ei și atât. Nu iubesc frigul și zăpada, cred că am mai spus-o de nenumărate ori. Haideți să profităm cât mai găsim încă portocale în magazine sau în piață. Eu mi-am cumpărat recent o lădiță de portocale roșii de Sicilia, moi și zemoase. Mi-am zis că tare bine ar arăta într-un desert și am găsit această prăjitură răsturnată care mai e numită și Blood orange polenta upside down cake, adică prăjitură răsturnată cu mălai și portocale. Pe bună dreptate, conține mai mult mălai decât făină albă pe care eu am înlocuit-o în cele din urmă cu făină fără gluten. Se pregătește rapid, iar portocalele sunt îmbrăcate într-un caramel delicios. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Grad de dificultate; foarte ușor

Ingrediente pentru portocalele în caramel:

3 portocale roșii de preferință
50 g de unt
1 lingură de suc de lămâie
130 g de zahăr brun

Pentru compoziție:
220 g de unt moale
125 g de făină de porumb
65 g de făină fără gluten (mix patisserie Dr. Schar)
8 g de praf de copt
2 g de sare
200 g de zahăr alb
4 ouă
80 g de smântână
1 plic de zahăr vanilat
coajă rasă de la 1 portocală

Mod de pregătire:

Cuptorul se preîncălzește la 180 de grade. Portocalele se taie feliuțe subțiri. Se adaugă untul într-o tigaie, iar după ce se topește se adaugă zahărul brun și zeama de lămâie. Se lasă pe foc până când se topește zahărul. Se răstoarnă rapid caramelul în tava pentru copt. Eu am făcut caramelul direct în tava de copt pentru că e teflonată. Se așază apoi feliile de portocală în tavă și se pregătește compoziția.
Untul se mixează cu zahărul până devine ca o cremă. Se adaugă pe rând ouăle, continuând mixarea ingredientelor. La final se adaugă smântâna și zahărul vanilat, iar făina fără gluten (sau 00) se amestecă cu mălaiul, praful de copt, sarea și coaja de portocală. Se încorporează acest mix cu o spatulă compoziției de unt și ouă. Se toarnă apoi în tavă peste portocale și se coace pentru 30 de minute la 180 de grade. După ce s-a copt se răstoarnă rapid pe o farfurie și se lasă să se răcească. Se poate mânca și călduță cu frișcă naturală neîndulcită, creme fraiche sau smântână normală. 



Spor la treabă!
6 februarie 2016

Brownie cu multă ciocolată

Cred că e impropriu spus ”brownie cu ciocolată” pentru că toate au ciocolată într-o cantitate mai mare sau mai mică. Aceasta are multă ciocolată neagră, iar rețeta îi aparține lui Jamie Oliver. Căutam o rețetă de brownie foarte ciocolătoasă și am găsit-o pe aceasta. Am adăugat și câteva nuci, alune, migdale și a rezultat o brownie așa cum îmi place mie. Știți că există și versiunea ”blondie” pe care nu am încercat-o încă, dar sper să o testez cât de curând. De multe ori brownie se asociază cu negresa noastră, doar că eu știu că negresa noastră nu conținea ciocolată în compoziție. Asocierea dintre ele cred că se datorează faptului că amândouă sunt brown pentru că pentru mine negresa e negresă, iar brownie e brownie. 

Timp de preparare: 20 minute
Timp de coacere: 20 de minute
Timp total de pregătire: 40 de minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

250 g de unt
200 g de ciocolată neagră (50%cacao am folosit eu)
4 ouă
65 de făină
80 g de cacao neagră
360 g de zahăr
75 g de nuci, alune, migdale
1 lingură rasă de praf de copt

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Untul tăiat cubulețe se pune pe baie de aburi cu ciocolata mărunțită. Se amestecă până când se topește în totalitate. Se adaugă apoi nucile tocate grosier. În alt bol se amestecă făina împreună cu praful de copt, cacaua și zahărul. Se adaugă ciocolata topită și se mixează compoziția. La final se adaugă ouăle bătute puțin cu o furculiță și se mixează în continuare pentru 2 minute. Se toarnă compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se coace la 180 de grade pentru 25-30 de minute maxim. Trebuie să se rumenească pe margini și la suprafață, iar în interior să rămână moale. Dacă o țineți 25 de minute e suficient. Se lasă apoi să se răcească. Se poate consuma și călduță cu frișcă naturală sau înghețată.


 Spor la treabă!
27 ianuarie 2016

Prăjitură cu mousse de cocos

Sărbătorile ne bat la ușă, iar eu sunt mai ocupată ca niciodată. Habar nu am ce o să pregătesc bun pentru sărbători, dar mi-am făcut timp săptămâna aceasta să fac o prăjitură bună-bună. E cu mousse de cocos, jeleu de ananas și un blat joconde. Eu zic că i-ar sta foarte bine pe masa festivă alături de alte bunătăți. Îmi pare sincer rău că nu am reușit să fac poze din timpul preparării, dar o să încerc să vă explic cât mai bine întregul proces. M-am inspirat din cartea cu deserturi a lui Alain Ducasse. Toate rețetele din aceasta carte au un grad de dificultate mai ridicat, iar ingredientele de multe ori sunt profesionale și nu se găsesc atât de ușor. Dacă o aveți știți despre ce vorbesc. În cartea lui desertul e făcut cu o bază de crumble, eu am zis să fac un blat joconde pe care l-am refăcut pentru că prima dată nu mi-a ieșit cum trebuia. Mousse-ul e cu bezea italiană, frișcă și cremă de cocos, iar cât despre jeleu nu am cuvinte. E piesa de rezistență a prăjiturii.

Timp de preparare: 60 de minute
Timp de coacere: 30 minute
Timp de răcire: 60 de minute
Timp total de pregătire: 150 de minute
Grad de dificultate: mediu

Ingrediente pentru blatul joconde:

2 ouă
75 g de făină de migdale
60 g de zahăr pudră
20 g de făină
15 g de unt topit
2 albușuri
10 g de zahăr tos

Pentru mousse-ul de cocos:

400 g de lapte de cocos
9 foi de gelatină (18 g)
400 ml de smântână pentru frișcă

În plus bezeaua italiană:

70 g de albuș
140 g de zahăr
30 ml de apă

Pentru jeleul de ananas:

500 g de ananas în conservă
150 g de zahăr
6 foi de gelatină (12 g)

Pentru decor:

1 nucă de cocos
felii de ananas

Mod de pregătire:

Pentru început puteți pregăti jeleul de ananas care are nevoie să stea la rece mai mult timp. Așadar se se pasează la blender ananasul din conservă adăugând puțin suc din conservă pentru a reuși să-l pasați mai ușor. Eu am adăugat câteva linguri de suc din conservă pentru a reuși să-l pasezi cât mai fin. Nu trebuie să aibă bucăți întregi de ananas prin el. Se pune apoi pe foc împreună cu zahărul și se lasă să de în clocot. Între timp se hidratează gelatina în apă rece și după ce a dat în câteva clocote ananasul se adaugă gelatina scursă bine de apă. Se amestecă să se topească și se toarnă apoi jeleul într-o tavă dreptunghiulară cu pereți detașabil. Se lasă să se răcorească (eu l-am scos pe balcon) și apoi se dă la congelator să se întărească. Eu am folosit o tavă dreptunghiulară pentru a monta prăjitura, dar dacă aveți una rotundă o puteți folosi pe aceea. Important e că acolo veți monta desertul sau dacă aveți un inel de patiserie e mai bine. Eu am unul, dar e rotund așa că am optat pentru tava cu pereți detașabili. 
Pasul următor ar fi să pregătiți blatul joconde. Făina de migdale se amestecă cu zahărul pudră. Se adaugă apoi peste cele două întregi și se mixează compoziția pentru 15 minute minim. Albușurile se mixează separat cu zahărul tos. Se iau câteva linguri din compoziția de ouă și migdale și se adaugă peste untul topit și răcorit. Se încorporează apoi albușurile mixate, se amestecă ușor, apoi făina albă și la final compoziția amestecată separat cu untul topit. Se toarnă compoziția rezultată într-o tavă dreptunghiulară tapetată cu hârtie de copt și se nivelează bine cu o spatulă.  Trebuie să aibă grosimea cam de 1 cm. Eu am folosit tava aragazului. Se coace apoi blatul la 180 de grade pentru 10 minute. 
Pentru această rețetă m-am inspirat de aici doar că am înjumătățit cantitățile indicate. După ce blatul s-a copt se lasă să se răcească. Din nou, eu l-am scos pe balcon. Ce să fac dacă nu am abatitor pentru răcire!
Următorul pas e pregătirea bezelei italiene. Se face un sirop din  apă și zahăr. Se lasă pe foc până când ajunge la 121 de grade. Se toarnă apoi în fir subțire peste albușurile montate. Când siropul ajunge pe la 100 de grade puteți da drumul mixerului să monteze albușurile apoi adăugați treptat siropul. Veți observa că bezeaua se formează și se întărește. Trebuie să aibă o culoare luciosă și o temperatura de 50 de grade.  
Pentru pregătirea mousse-ului de cocos e recomandat ca laptele de cocos să fi stat suficient timp la rece. Se mixează apoi până când devine ca o frișcă nu foarte tare. Gelatina se pune la înmuiat în apă rece și apoi se scurge și se adaugă în 100 ml de frișcă fierbinte. Se amestecă să se topească și se dă deoparte. 
Cele 300 ml de smântână pentru frișcă rămase se mixează până se transformă într-o frișcă bătută bine. Acum după ce avem cele  componente ale mousse-ului de cocos se amestecă întâi crema de cocos cu bezeaua italiană, apoi se încorporează frișca. Se adaugă apoi și gelatina în fir subțire și se incorporează bine. 
Ultimul pas e montarea desertului. Se decupează blatul în mărimea formei folosite. Se pune în forma folosită și apoi se adaugă jumătatea din cantitatea de mousse. Se dă la rece pentru câteva minute până când de întărește puțin. Se adaugă apoi jeleul de ananas și restul de mousse. Nu lăsați foarte mult prăjitura la rece înainte de a adăuga jeleul pentru că mousse-ul rămas se întărește rapid din cauza gelatinei și nu o să-l mai puteți întinde perfect. Se dă prăjitura la rece peste noapte.
A doua zi se scoate inelul, se porționează prăjitura și se decorează cu felii de nucă de cocos proaspătă și felii de ananas rumenite în tigaie sau la cuptor. Eu le-am rumenit rapid în tigaie. Se adaugă și puțină nucă de cocos rasă și desertul e gata. 
Știu, nu e tocmai ușor de pregătit, dar nu e imposibil. Dacă sunteți cât de cât prieteni cu cofetăria și patiseria cu siguranță o să reușiți să-l faceți. În cartea lui Ducasse desertul se numește sandviș de ananas, cel puțin așa l-au numit în versiunea italiană. La final arată ca un sandviș pentru că jeleul de ananas se află la mijloc între mousse-ul de cocos. Dacă priviți cu atenție veți observa că jeleul meu nu e exact la mijloc. Am greșit la început proporțiile când am împărțit mousse-ul.  Voi împărțiți-l de la bun început în două așa o să aveți două ”felii„ de mousse egale.



Spor la treabă!
21 decembrie 2015

Ruladă cu cremă de vanilie

Am ajuns să pregătesc această ruladă cu cremă de vanilie pentru că nu o mai pregătisem de ceva timp și pentru că-mi rămăsese niște cremă de vanilie de la o altă rețetă. Pentru a-i da un aspect care mă trimite oarecum la sărbătorile ce se apropie am decis să o îmbrac în frișcă naturală și să o decorez cu niște coacăze roșii și câteva frunzulițe de zahăr. Ruladele umplute sunt ușor de făcut, se pot umple cu diferite creme, cu ciocolată sau chiar gem și dulceață. Prima mea rețetă de ruladă postată pe blog e aceasta cu gem. Mă amuză mereu primele rețete postate pe blog pentru că îmi arată cât de mult se poate evolua și cât de mult se pot îmbunătăți rețetele și pozele. Nu există limite o dată ce ai pășit în această direcție. 

Timp de preparare: 25 de minute
Timp de coacere: 15 minute
Timp de răcire: 30 de minute
Timp total de pregătire: 70 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru ruladă: 

6 ouă
150 g de zahăr
210 g de făină
50 g de unt topit
un praf de sare
1 lingură de extract de vanilie (esență de vanilie)

Pentru crema de vanilie:

5 gălbenușuri
125 g de zahăr
40 g de făină
500 ml de lapte
1/4 baton de vanilie

Pentru decor:

250 ml de smântână pentru frișcă
100 g de coacăze roșii
frunzulițe verzi din zahăr

Mod de pregătire:

Pentru început e bine să pregătiți crema pentru că trebuie să se răcească bine. S-ar putea să nu fie nevoie să o folosiți pe toată, chiar dacă vă rămâne nu e nicio problemă o puteți folosi la un alt desert.
Așadar laptele se pune pe foc împreună cu păstaia de vanilie crestată. Gălbenușurile se amestecă cu zahărul până când devin spumoase. Se adaugă făina și se omogenizează bine compoziția. Când laptele începe să dea în clocot se ia de pe foc și se strecoară. Se adaugă apoi peste compoziția de gălbenușuri. Se amestecă bine și se pune compoziția pe foc într-o oală cu fundul gros, de preferință. Se lasă pe foc pentru 3-4 minute sau până când se îngroașă având grijă să amestecați mereu în cremă. Se transferă crema într-un bol, se amestecă puțin în ea să se răcorească, apoi se acoperă cu folie alimentară și se dă la rece, 
Pentru compoziția ruladei se separă albușurile de gălbenușuri.  Se mixează apoi gălbenușurile cu zahărul și extractul de vanilie. Se încorporează apoi făina cernută, untul topit și la final albușurile mixate separat cu un praf de sare. 
Se toarnă compoziția rezultată într-o tavă de 30x40 cm, tapetată cu hârtie de copt. Se întinde compoziția într-o foaie subțire și se coace apoi la 160 de grade pentru 10-15 minute. 
Eu am înjumătățit cantitățile indicate pentru că am făcut o rualdă mai mică cu crema rămasă. După ce s-a copt rulada se desprinde de pe hârtie de copt, se așază pe un prosop și se rulează. Se lasă să se răcească. După ce s-a răcit,  se desface, se unge cu crema de vanilie și se rulează la loc. Se decorează apoi cu frișcă naturală și coacăzele roșii. Eu nu am mai adăugat zahăr atunci când am mixat smântâna, dar dacă o vreți dulce îl puteți adăuga. Se dă apoi rulada la rece pentru câteva ore să se răcească bine de tot. 
Îmi cer scuze pentru că nu am reușit să fac prea multe poze din timpul preparării și acestea pe care le-am făcut nu sunt cine știe ce pentru că sunt făcute noaptea. În funcție de culoare gălbenușurilor voastre așa va fi și crema de vanilie. A mea a ieșit cam deschisă de data aceasta pentru că am avut niște gălbenușuri palide. Frunzulițele sunt cumpărate, m-am gândit că ar arăta drăguț în combinația aceasta. Voi ce părere aveți? 



Spor la treabă!
12 decembrie 2015

Prăjitură simplă de post

Pentru că ne aflăm în postul Crăciunului m-am gândit să vin în întâmpinarea celor care sunt în căutarea de rețete de post. Eu recunosc că nu stau foarte bine la capitolul dulciuri de post, mereu mă aflu în impas când e vorba să pregătesc un tort sau o prăjitură de post. Partea bună e că se pot face dulciuri de post foarte gustoase. Prăjiturica aceasta am preluat-o tot din cartea Sandei Marin și dacă aveți cartea o găsiți sub denumirea de Prăjitură fără ouă. Am înlocuit laptele cu apa din rețetă și am folosit o marmeladă de portocale. Puteți folosi marmelada sau gemul vostru preferat, iar cu cât acestea sunt mai parfumate și mai dulci cu atât mai bine. Nu conține zahăr, dulceața o preia de la marmeladă sau de la gem. 

Timp de preparare: 20 de minute
Timp de coacere: 30 de minute
Timp de răcire: 60 de minute
Timp total de pregătire: 110 minute
Grad de dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

500 g de marmeladă (sau gem)
2 linguri de apă
2 linguri de ulei
220 g de făină
2 lingurițe rase de bicarbonat
2 linguri de rom 
150 g de nuci măcinate grosier

zahăr pudră

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade. Dulceața se mixează cu apa până devine ca o pastă. Se adaugă apoi uleiul și făina cernută împreună cu praful de copt. Se adaugă romul și la final nucile măcinate nu foarte mărunt. Se toarnă compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se coace pentru 30 de minute la temperatura indicată. Se încearcă prăjitura cu o scobitoare și dacă iese curată înseamnă că e gata. Se lasă să se răcească bine de tot înainte de a o tăia. Se decorează apoi cu zahăr pudră. 
Se pot adăuga în compoziție și fructe confiate. Romul se poate înlocui cu vanilia pentru cei care nu sunt mari iubitori de rom .  Puteți locui apa cu lapte de soia sau de migdale. Cu siguranță această prăjiturică se poate îmbogăți cu alte ingrediente  de post care să o facă și mai bună. 



Spor la treabă!
17 noiembrie 2015

Amandine

Amandinele sunt prăjiturile mele preferate din cofetăriile de la noi sau cel puțin erau pentru că nu am mai mâncat de ceva timp. Nu cunosc rețeta originală și nici nu mă interesează, am încercat să mă apropii oarecum de amandinele care se găsesc în cofetării și să reproduc gustul copilăriei. Am făcut un fondant de ciocolată în loc de glazura de ciocolată pentru că o amandină fără fondant nu e amandină, nu-i așa?! Cred că fiecare dintre noi e liber să-și facă propria amandină după cum îi place, fără să folosească neapărat kilograme de zahăr și fără să o însiropeze la extrem. Cât despre cremă  de unt și aceasta se poate adapta propriilor exigențe. Sunt versiuni și versiuni de cremă de unt, o puteți face mai lejeră, puteți folosi cafea sau nu, etc. Amandina e o prăjitură care merită reinventată, revizuită și adaptată propriilor gusturi. Am folosit aceeași rețetă pentru blat și pentru cremă ca la tort Amandină

Ingrediente:

1 blat de amandină

Pentru cremă:

250 g de unt moale
100 g de zahăr pudră
50 g de ciocolată neagră  topită (74%cacao am folosit eu)
1 pliculeț cafea solubilă

Pentru sirop:

400 ml de apă
200 g de zahăr
3 linguri de rom

Pentru fondantul de ciocolată:

300 g de zahăr
150 ml de apă
2 linguri de miere de albine
2 linguri de cacao

Mod de pregătire:

Blatul se pregătește ca la tortul Amandină doar că-l puneți într-o formă dreptunghiulară. Se lasă să se răcească bine, se îndreaptă și apoi se taie în două pe lungime. Siropul trebuie să-l pregătiți de dinainte pentru că trebuie să se răcească. Așadar se pune pe foc apa și zahărul și se lasă până se topește zahărul. Se dă deoparte și se se adaugă romul. 
Pentru cremă se mixează untul moale cu zahărul pudră până devine spumos și se topește zahărul. Se încorporează ciocolata topită și cafeaua dizolvată în puțină apă. Se mai mixează pentru 2-3 minute și crema e gata pentru a fi folosită.
Se însiropează primul blat cu siropul de zahăr și se distribuie crema de unt. Se așază al doilea blat deasupra, se însiropează și acesta și se dă prăjitura la rece pentru câteva ore sau peste noapte. 
După ce s-a răcit bine se taie în bucăți egale, iar peste fiecare se va turna fondantul de ciocolată pregătit dintr-un sirop de zahăr și cacao.
Înainte de a vă apuca de sirop puneți în congelator un bol care trebuie să fie rece în momentul în care o să turnați siropul cald în el. Pentru pregătirea siropului se pune apa împreună cu zahărul pe foc și se lasă să fiarbă până ajunge la temperatura de 114 grade. Se toarnă apoi în vasul rece de la congelator și se amestecă cu o lingură de lemn (am folosit eu) până când se răcorește. În mod normal se amestecă în el până ajunge la 50-60 de grade și pe urmă se mixează pânâ când siropul devine alb și se întărește. Eu am renunțat la mixer și am amestecat cu lingura de lemn pentru vreo 10-15 minute. Când a devenit alb și a început să se îngroașe am adăugat cacao și am amestecat în continuare. Pentru a-l putea folosi l-am pus câteva minute pe baie de aburi. Am decorat fiecare amandină cu fondantul de zahăr și le-am dat la rece din nou. Dacă nu vreți să faceți fondant le puteți decora cu ganache de ciocolată. Păstrați puțină cremă pentru final pentru le decora. Eu mi-am păstrat puțină cremă pe care am pus-o la rece, pe urmă am amestecat puțin în ea până când s-a mai înmuiat și am decorat amandinele.  Am folosit și câteva migdale pentru a le decora.




Spor la treabă!
14 noiembrie 2015

Prăjitură cu fasole și ciocolată

Dacă aveți cartea Sandei Marin ați găsit cu siguranță această rețetă în paginile ei. Ea o denumește Tort de fasole. Mi s-a părut prea mult să-i spun tort așa că i-am zis prăjitură cu fasole și ciocolată. Pare ciudat să folosești fasolea în deserturi, dar vă asigur că e un ingredient care merge foarte bine în rețetele dulci, nu doar sărate. În deserturile vegane ați întâlnit-o cu siguranță în lista de ingrediente. Prăjitura aceasta nu conține făină, doar o lingură de pesmet. Nu conține în mare decât piure de fasole, ouă, puțin unt și zahăr. Glazura de ciocolată o scoate însă din anonimat, transformă o banală prăjitură cu fasole (care mai sună și ciudat) într-un desert rafinat. Eu am încercat să-i dau o înfățișare mai drăguță și am caramelizat și nișe fasole pentru a o folosi ca decor. Gustul e rafinat, prăjitura e umedă, aromată, iar consumată la temperatura camerei, înainte ca ciocolata să se întărească, e sublimă. Eu am folosit o conservă de fasole, așa că nu mi-am mai bătut capul să fierb fasolea, să o răcesc, etc. Nu am căutat o fasole anume, ci am folosit o conservă pe care o aveam în dulap. Am transformat-o în piure și restul a fost floare la ureche. 

Timp de preparare: 30 de minute
Timp de coacere: 35-40 de minute
Timp de răcire: 30 de minute
Timp total de pregătire: 90 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente pentru o tavă de 18 cm:

250 g de fasole fiartă (sau o conservă de fasole)
4 ouă
200 g de zahăr
50 g de unt moale
1 lingură de cacao
1 lingură de cafea concentrată
1 lingură de pesmet
1 linguriță de extract de vanilie (sau rom)

În plus: 100 g de ciocolată neagră 

Mod de preparare:

Dacă folosiți fasole fiartă o scurgeți bine de apă și o pasați la robot sau cu blenderul. La fel se procedează și cu cea din conservă. Se scurge bine de apă, se clătește și se pasează. Se mixează apoi fasolea cu gălbenușurile adăugate pe rând și zahărul. Se adaugă și untul moale pisat puțin cu furculița până devine ca o cremă. Se adaugă la final cacaua, pesmetul, cafeaua și extractul de vanilie. Albușurile se mixează spumă cu un praf de sare și se încorporează compoziție cu mișcări de jos în sus, la mână. Rezultă o compoziție moale, curgătoare, dar nu vă faceți probleme, se leagă la copt.
Se tapetează o formo rotundă cu unt și cacao și se pune compoziția. Se coace în cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru 35-40 de minute. Se lasă să se răcească bine în tavă apoi se scoate pe un grătar. După ce s-a răcit de tot se glazurează cu ciocolata neagră topită pe baie de aburi.
Pentru glazurarea boabelor de fasole, eu am pus câteva boabe de fasole într-o tigaie încinsă, am adăugat apoi zahăr din ochi și puțină apă rece.  După ce a scăzut lichidul și s-a format caramelul le-am pus să se răcească pe hârtie de copt. Am luat câteva boabe întregi cu care am decorat prăjitura. Nu e obligatoriu să faceți ca mine, a fost o improvizație de moment. Cu ciocolata care s-a prelins de pe tort am improvizat niște decorațiuni întinzând-o pe hârtia de copt. Am făcut-o sul și apoi am dat-o la rece să se întărească. Au rezultat niște așchii cu care am decorat prăjitura. 
Vă recomand cu căldură să încercați această prăjiturică, o să vă placă, vă asigur. Păstrată la rece își păstrează textura umedă și plăcută, doar că se întărește glazura de ciocolată și nu mai e așa decadentă ca la început. Mi-a plăcut teribil să o fotografiez, se vede, nu?




Spor la treabă!
27 octombrie 2015

Savarine cu pesmet

Nu mi-au plăcut niciodată savarinele de la cofetărie, pline de sirop și cu multă frișcă. Pe vremea când mâncam prăjituri de cofetărie alegeam mereu amandine sau prăjituri cu ciocolată în general. Acest lucru e valabil și acum, mereu aleg ciocolata și prăjiturile sau torturile cu ciocolată, dar partea bună e că acum mi le pregătesc acasă. Așa e și cu savarina, dacă o pregătești acasă e minunată, pui cât sirop vrei, câtă frișcă vrei, naturală, nu vegetală. Nu e greu deloc să pregătești savarine acasă, mai ales varianta aceasta de aluat cu pesmet, în genul pandișpanului. Mai  este și varianta cu dospire, dar pe aceea nu am testat-o. Rețeta am preluat-o din cartea Sandei Marin, ajutorul meu de nădejde când sunt în căutarea de rețete românești, mai puțin românești sau rețete vechi pe care ni le făceau mamele și bunicile nostre. Ca mai toate deseturile și mâncărurile românești nici savarina nu e o invenție românească. Este un desert pe care francezii l-au redefinit. Au preluat rețeta poloneză de baba au rhum, i-au dat altă formă, au îmbogățit-o cu sirop și frișcă. Astfel, au creat celebra savarină din aluat dospit și copt într-o formă specială. Eu am ales calea mai scurtă, fără dospire. Cine și de ce a inventat această metodă habar nu am, dar mie mi-au plăcut teribil cum au ieșit. 

Timp de pregătire: 30 de minute
Timp de coacere: 25 de minute
Grad de dificultate: ușor

Ingrediente:

5 ouă
5 linguri de zahăr
5 linguri de pesmet
1 lingură rasă de făină


Pentru sirop:

1 pahar cu apă
150 g de zahăr
2 linguri de rom (eu am pus extract de vanilie)

Pentru umplut:

500 ml de smântână pentru frișcă
dulceață de caise (eu am folosit un sos de fructe de pădure)

Mod de pregătire:

Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade și se pregătesc tăvile pentru savarine. Eu am folosit o tavă de brioșe și 6 forme de mini tarte. Mi-au plăcut mult cum au ieșit în formele de brioșe, cele pentru tarte erau prea mari. Dacă vreți să aveți marginile ondulate trebuie să folosiți niște tăvi speciale pentru tarte în genul celor pentru cupcakes sau brioșe.
Se separă ouăle, iar gălbenușurile se mixează cu zahărul până se deschid la culoare și se topește zahărul. Se adaugă pesmetul și făina și se încorporează cu o spatulă. Se mixează albușurile spumă cu un praf de sare și se încorporează și acestea. Se toarnă compoziția în formele unse cu unt și tapetate cu făină sau pesmet. Dacă folosiți forme de silicon le ungeți doar cu puțin ulei. 
Se coc pentru 20 de minute. Ale mele s-au copt foarte repede, cred că nici 20 de minute nu le-am lăsat. După 15 minute m-am uitat la ele și când am văzut că s-au rumenit le-am scos. 
Se lasă să se răcească bine în forme și se scot apoi pe un  grătar. Se pregătește siropul din zahărul și apa care se pun la încălzit până se topește zahărul. Se aromatizează cu rom, vanilie sau cognac și se lasă să se răcească. 
Se taie partea de deasupra a savarinelor, se însiropează și se dau pentru 30 de minute la rece. Se umplu apoi cu frișca naturală și se ung cu dulceață deasupra. Eu am folosit un sos de fructe de pădure pe care l-am lăsat să se prelingă și pe margini. Se sau savarinele la rece și după ce s-au răcit se pot consuma. 



Spor la treabă!

14 octombrie 2015