Browsing "Older Posts"

Soufflé cu brânză telemea

Am făcut pentru prima dată soufflé și mi-a ieșit chiar foarte bine. O fi de vină norocul începătorului sau să pregătești acest preparat nu e  așa de greu pe cât pare. Regulile esențiale sunt simple: ouăle se bat separat, albușurile se încorporează la final, nu se deschide ușa cuptorului în timpul coacerii. Aveam în plan de foarte mult timp să fac un soufflé  cu ciocolată, dar s-a nimerit ca primul să fie unul sărat, cu brânză telemea. Puteți folosi în loc de telemea emmentaler, camembert, brânză de capră sau gorgonzola.

Ingrediente:

50 g de făină
60 g de unt
400 ml de lapte
4 ouă
20 g de parmezan ras (sau grana padano)
150 g de telemea
un praf de nucșoară
1/2 linguriță de suc de lămâie
sare, piper

Mod de preparare:

Ingredientele indicate sunt pentru 4 ramekin-uri cu diametrul 8-10 cm. Eu am folosit 4 ramekin-uri mai mici și o formă de ceramică mai mărișoară, roșie (se vede și în poze). Prima dată se topește 40 g de unt într-o crăticioară, se adaugă făina, se amestecă, se coace pentru 1-2 minute și apoi se adaugă laptele, amestecând pentru a împiedica formarea de cocoloașe. Se lasă pe foc pentru 6-7 minute, amestecând mereu. Se sărează, se piperează și se adaugă un pic de nucșoară. Atenție cu sarea, dacă folosiți telemea, nu mai adăugați sare. 
Ouăle se separă, iar albușurile se bat spumă tare  cu 1/2 linguriță de suc de lămâie. Gălbenușurile se adaugă pe rând sosului răcorit și se încorporează bine. Se adaugă brânza dată pe răzătoare, parmezanul ras și se amestecă. La final se încorporează albușurile bătute spumă. Se toarnă compoziția rezultată în formele unse bine cu unt moale și tapetate cu făină. Nu se umplu formele de tot, cam 2/3. Se introduc în cuptorul preîncălzit și se coc pentru 15-20 de minute, la 200 de grade, fără a deschide ușa cuptorului în timpul coacerii. Se servesc rapid, pentru că după 2 minute maxim soufflé-ul se lasă. Nu contează asta când îl savurați pentru că e foarte bun și lăsat, contează doar când faceți pozele, trebuie să vă mișcați repede. Așa-i că arată bine? 


Să vă fie de bine!
31 ianuarie 2013

Waffles (rețeta de bază)

Mi-am achiziționat un aparat de făcut waffles și dacă l-am cumpărat trebuia să-l pun și la treabă. Dacă nu știți (deși mă îndoiesc), ''waffle'', ''goffre'' sau ''waffel'' sunt asemănătoare clătitelor numai că se coc în forme speciale și aluatul este mai gros decât cel de clătite. Mie îmi aduc aminte de fagurii pe care îi mâncam în copilărie. De fapt e tot cam aceeași chestie, se pot face și în forma aceasta electrică numai că se fac mici și rotunzi. Așadar avem și noi waffele noastre, nu doar belgienii, francezii, americanii, etc. Aparatul de waffles vine la pachet și cu o cărticică de rețete. Eu am testat rețeta de bază și v-o prezint și vouă. Le-am servit cu miere de albine și căpșuni, dar se pot servi cu orice vă trece prin cap. 

Ingrediente:

250 g de margarină sau unt
250 g de zahăr
un zahăr vanilat
5 ouă
500 g de făină
o linguriță cu vârf de praf de copt
500 ml de lapte
câteva picături de esență de rom

Mod de preparare:

Trebuie să fac o precizare: am înjumătățit cantitățile pentru că am vrut să fac mai puține. Dacă folosiți cantitățile indicate vă ies cam 20 de bucăți mari de waffles și mâncați pe săturate :)). Mixați ouăle cu zahărul (eu am folosit telul) și adăugați apoi untul moale până  când rezultă un aluat omogen. Adăugați zahărul vanilat, esența de rom și făina amestecată cu praful de copt. Rezultă un aluat gros pe care îl subțiați treptat cu lapte până când acesta devine fluid și omogen. 
Turnați câte două linguri de aluat în forma pentru waffles(preîncălzită) și închideți forma. Când sunt gata se aprinde beculețul verde. Eu le-am copt la treapta 3. Eu zic că dacă nu aveți forma pentru waffles, puteți face din acest aluat pancakes. Sunt la fel de bune, forma diferă.  Cred că e doar o coincidență faptul că o să ne aflăm în curând în luna lui Cupidon, iar waffele mele au formă de inimioară. Sau poate e o strategie de marketing pentru a le vinde mai repede. Pentru cei romantici e ideală această formă, iar pentru cei pragmatici (ca mine) e utilă și drăguță.



Să vă fie de bine!
30 ianuarie 2013

Cheesecake cu lemon curd (fără coacere)

Dacă ați intrat la Diana pe blog, cred că ați observat acest cheesecake propus de mine pentru masa de prânz de duminică. Este un cheesecake  fără coacere pentru că așa mi-am dorit să fie. Cred că merge mai bine vara, pentru că e răcoritor, iar lemon curd-ul îl face irezistibil. O combinație dulce-acrișoară de nerefuzat. Nu știu, nu aș vrea să spun mai multe cuvinte, dacă vă plac cheesecake-urille, la fel de mult cum îmi plac și mie, cred că vă dați seama și singuri cum e să se regăsească într-o singură înghițitură blatul crocant de biscuite, brânza cremoasă și dulce, lemon curd-ul acrișor și fructul proaspăt. Dacă v-am făcut poftă, vă îndemn să testați acest cheesecake și vă spun cu mâna pe inimă că nu o să regretați.

Ingrediente (pentru o tavă de 22 de cm):
180 g de biscuți cu ciocolată
100 g de unt
500 g de mascarpone (am folosit eu)
250 ml de frișcă lichidă
120 g de zahăr pudră
10 g de gelatină
o esență  mică de vanilie

Pentru lemon curd:
3 ouă
150 g de zahăr
50 g de unt
zeama de la 2 lămâi
coaja de la o lămâie
câteva picături de esență de lămâie

În plus: fructe proaspete pentru decor

Mod de preparare:

În primul rând tind să precizez că eu am folosit o tavă  detașabilă mai micuță. Se va observa și în poze. Ingredientele indicate sunt pentru o tavă detașabilă de 22 de cm. Voi folosiți de care aveți, în funcție de aceasta cheesecake-ul va ieși mai înalt sau mai puțin înalt. Puteți folosi biscuiți digestivi în loc de biscuiți cu ciocolată, iar dacă optați pentru aceștia din urmă, nu-i luați cu fulgi de ciocolată în interior,  așa cum am făcut eu. Fulgii aceștia se vor întări din cauza untului și se va tăia mai greu cheesecake-ul la final. 
Biscuiții  se fărâmițează și se amestecă cu untul topit. Se toarnă apoi în tava unsă cu unt și tapetată cu hârtie de copt la bază, nu și pe pereți. Se presează  bine biscuiții în tavă cu ajutorul dosului unei linguri. Se dă tava la rece. Între timp brânza mascarpone se mixează cu 50 g de zahăr pudră. Se adaugă și esența de vanilie. Gelatina se înmoaie în apă rece pentru minim 10 minute. Se pun la foc mic 2-3 linguri de frișcă lichidă și se adaugă apoi gelatina scursă bine de apă. Se amestecă pentru a se topi integral și se adaugă apoi amestecului de mascarpone și zahăr pudră. Se omogenizează bine compoziția. La final se adaugă frișca mixată bine cu 70 g de zahăr pudră. Se amestecă bine de tot și se toarnă compoziția rezultată în tava cu biscuiți. Se nivelează frumos la suprafață și se uită de cheesecake pentru 4-5 ore, timp în care stă la rece, desigur. 
Pentru lemon curd se amestecă ouăle întregi cu zahărul, zeama, coaja de lămâie și esența de lămâie. Se transferă amestecul pe baie de aburi și se adaugă untul. Se amestecă până se topește untul și până când începe să se lege bine compoziția. Cu ajutorul unui tel, întreaga operațiune durează cam 15 minute. După ce s-a legat compoziția și s-a transformat într-o cremă delicioasă se dă la rece pentru câteva ore și ea. După ce s-a răcit suficient se așază deasupra, în tava cu cheesecake și se mai lasă puțin la rece să se așeze. După ce s-au scurs cele 4-5 ore, cheesecake-ul poate fi scos din formă încet. Totuși eu nu am desfăcut decât inelul, baza am lăsat-o, nu puteam să o iau, riscam să stric totul. Ornați după plac cu fructe proaspete, eu am optat pentru căpșuni. Cu puțin efort am reușit să tai o felie cât de cât acceptabilă și să o pozez. V-am zis: ciocolata din biscuiți s-a întărit puțin și a fost mai greu cu tăiatul, dar cu răbdare se rezolvă și problema aceasta. Dacă lăsați cheesecake-ul peste noapte, blatul de biscuiți se va înmuia mai bine și va fi mai ușor de tăiat, iar crema se va întări și ea mai bine. 



Să vă fie de bine!
29 ianuarie 2013

Pizza cu blat subțire

Pizza aceasta a fost propusă pentru Sunday Lunch, la Diana pe blog. Dacă nu ați intrat încă să vedeți mâncărurile propuse de mine pentru prânzul de duminică, o puteți face și acum. Cu acestă ocazie îndemn cât mai multă lume să ia parte la proiectul Dianei și să povestească ce înseamnă pentru ei masa de duminică. Ador pizza, atât cea cumpărată cât și cea făcută în casă. Și cea pe care o preparăm noi cu mânuțele noastre poate fi la fel de delicioasă ca cea cumpărată. De această dată visam la o pizza cu blat subțire, crocant. M-am pus pe treaba și a ieșit  exact așa cum îmi doream. Vă împărtășesc și vouă rețeta mea. Nu e mare lucru, mai mult durează partea cu frământatul și crescutul aluatului, dar acum cu tehnicile moderne sunt sigură că mulți dintre voi nu o să frământe cu mâna.

Ingrediente pentru 3 pizza:

350 g de făină
1/2 cană de apă călduță
drojdie cât o nucă
un pahar mic de ulei
o linguriță de sare
o linguriță de zahăr
200 g de spalla cotta(sau prosciutto cotto)
75 g de măsline fără sâmburi
200 g de ciuperci champignon
200 g de mozzarella pentru pizza
o cană de pastă de tomate
ketchup pentru servit(opțional)

Mod de preparare:

Pentru început se face un aluat de pizza. Făina se amestecă cu sarea și zahărul. Se adaugă drojdia dizolvată în apă călduță și se frământă aluatul. La final se adaugă uleiul până se desprinde aluatul de pe mână și capătă o formă elastică. Se lasă la crescut la loc cald pentru o oră. 
După o oră se transferă aluatul pe masa de lucru unsă bine cu făină, se împarte în trei și se întind foi rotunde cu ajutorul sucitorului, cât de subțiri puteți, dar fără a le rupe. Se transferă foile în tăvile de pizza sau chiar în tava aragazului, dar în acest caz va trebui să le coaceți pe rând. 

Se ung cu pastă de tomate, se așază pe rând prosciutto tăiat fășii, măslinele tăiate în două, ciupercile tăiate felii și la final se presară mozzarella rasă din belșug. Se dau tăvile la cuptor, preîncălzit desigur, și se lasă până se rumenește pizza dedesubt și se topește mozzarella. Aluatul fiind subțire nu are nevoie de un timp îndelungat de coacere, iar dacă cuptorul a fost încălzit bine în prealabil, în 10-15 minute e gata pizza. Se scoate pizza din cuptor, se transferă pe o farfurie și se servește fierbinte cu sau fără ketchup. O puteți face și cu blat pufos, dacă vă place așa. Tot ce trebuie să faceți este să realizați foile de aluat mult mai groase și să le lăsați mai mult la copt. E bună oricum.


Să vă fie de bine!
28 ianuarie 2013

Gnocchi al tonno (Gnocchi cu ton și sos de roșii)

Îmi plac aceste găluște italiene denumite generic ''gnocchi'', dar din păcate sau din fericire (nu știu exact) nu le-am pregătit încă în casă. Le cumpăr din supermarket și le folosesc cu diferite sosuri. Sunt tare bune și se pregătesc chiar mai repede decât pastele propriu-zise. De data aceasta am ales un sos pe bază de ton și sos de tomate. Mi-a plăcut tare mult combinația, a mers de minune sosul acrișor cu găluștele acestea dulci. O să vină și momentul când o să fac homemade gnocchi. Plănuiesc asta. Același lucru l-am zis și despre paste, dar încă nu a sosit momentul. Se lasă așteptat:)).

Ingrediente:

500-600 g de gnocchi
o conservă mare de ton în ulei de măsline
200 ml de sos de roșii
o ceapă
3-4 căței de usturoi
2-3 linguri de ulei de măsline
o lingură de unt
pătrunjel proaspăt
sare, piper

Mod de preparare:

Se pune apa la fiert pentru gnocchi și se începe pregătirea sosului. Se pun într-o tigaie lingurile de ulei de măsline și untul. Se lasă să se încingă și se adaugă ceapa tocată mărunt. Se amestecă, se lasă să se înmoaie puțin ceapa și se adaugă usturoiul tocat mărunt. Se adaugă  conserva de ton și se amestecă, chiar dacă se fărâmițează tonul. Eu chiar l-am fărâmițat bine, deși era bucăți întregi. Puteți cumpăra ton mărunțit gata. Se pune și sosul de roșii, puțină apă (dacă sosul este prea gros) și se lasă să fiarbă pentru câteva minute. Se condimentează la final cu sare, piper și pătrunjel tocat mărunt. 
Gnocchi nu se fierb mult. Când se ridică la suprafața apei însemnă că sunt gata. Se scurg de apă și se adaugă peste sosul de ton. Se amestecă și sunt gata pentru a fi serviți la masă. Eu nu i-am amestecat cu sosul, ci am adăugat ulterior sosul peste aceștia. Am decorat cu pătrunjel și câțiva ardei uscați, mici și iuți. Nu i-am mâncat, că sunt extraordinar de iuți. Am luat unul de curiozitate și mi-a luat gura foc. Parcă uitasem cât pot fi de iuți. Sosul este suficient și pentru o cantitate mai mare de gnocchi. Eu am pus doar 500 de grame la fiert și parcă mai mergea 100, chiar 200 de grame. Din această cauză am scris să folosiți între 500 și 600 de grame de gnocchi. 


Să vă fie de bine!
27 ianuarie 2013

Paste cu nucă (gustul copilăriei)

În ultima vreme, cam de pe la sărbători așa, îmi vin în minte tot felul de rețete pe care le mâncam în copilărie. Nu știu de ce, ori am devenit eu mai nostalgică, ori pur și simplu poftele de moment își fac de cap. Este și cazul acestor paste cu nucă pe care le cunosc de când eram mai mică și pe care le cam uitasem gustul. Mi-am adus aminte recent de ele și m-a luat așa o poftă că era musai să le pregătesc. Se poate folosi orice sortiment de paste doriți, iar rețeta e așa de simplă că orice nepriceput într-ale bucătăriei o poate pregăti. Pofte să aveți că vine și îndemânarea! 

Ingrediente pentru o persoană:

100 g de paste
50 g miez de nucă măcinat
o lingură de unt
zahăr după gust
1/2 linguriță de scorțișoară

Mod de preparare:

Eu am folosit spaghete pentru că îmi erau mai la îndemână, pe care le-am pus la fiert în apă cu puțină sare. Între timp, cât fierb pastele, pregătiți compoziția pe bază de nucă. Miezul de nucă măcinat îl amestecați cu una sau două linguri de zahăr, cu untul moale și scorțișoara măcinată. Amestecați bine până rezultă o pastă omogenă. După ce au fiert pastele, scurgeți-le de apă și amestecați-le bine cu compoziția de nucă. Decorați cu miez de nucă, puțină scorțișoară și serviți. Așa le-am pregătit eu. Este o variantă. Dacă vi se pare prea multă nucă pentru o singură persoană, mai reduceți din cantitatea indicată de mine.



Să vă fie de bine!
25 ianuarie 2013

Ciulama de ciuperci

Nu-i așa că vă este poftă de o ciulama de ciuperci bună, caldă, servită cu mămăliguță? Am bănuit eu așa că v-am pregătit o ciulama bună de tot. M-am inspirat puțin de la Radu Anton Roman pentru această mâncare delicioasă și bine am făcut pentru că a ieșit așa cum voiam. În rețeta lui nu era adăugată ceapa, dar eu am pus una mai mică pentru că pentru tatăl meu nu există mâncare fără ceapă, așa că i-am făcut pe plac. Nu mai mâncasem de ceva timp ciupercile pregătite în felul acesta, așa că era cazul să reînvii această mâncare delicioasă. 

Ingrediente:

500-600 g de ciuperci champignon
o ceapă
25 g de unt
o lingură cu vârf de făină
200 ml de smântână dulce pentru gătit(am folosit eu)
sare, boia dulce
mărar proaspăt

Mod de preparare:

Ciupercile curățate bine de pământ se pun la fiert în apă cu sare. După ce au fiert se scot din apă și se lasă la răcit. Nu se aruncă apa în care au fiert. Se pune untul la încins într-o tigaie. Se adaugă ceapa tocată mărunt și se amestecă bine până se înmoaie puțin ceapa, fără să se rumenească. Se pune și lingura de făină și se amestecă energic, fără să se formeze cocoloașe de făină. Se stinge cu 3 polonice de apă (apa în care au fiert ciupercile, desigur). Se amestecă și se lasă să fiarbă pentru câteva minuțele compoziția. Se adaugă ciupercile tăiate, iar la final smântâna.
Se condimentează cu sare și boia dulce. Se mai lasă ciulamaua pe foc să mai dea în clocot și apoi se oprește focul. Se servește cu mărar proaspăt și mămăliguță. O recomandare în plus ar fi să adăugați și 2-3 căței de usturoi în ciulama. Eu nu am folosit, dar parcă ar fi trebuit pentru un plus de gust. Cel puțin mi s-a părut că lipsește ceva în momentul în care am servit-o la masă. Am scris la ingrediente că am folosit smântână dulce pentru gătit. Acest sortiment de smântână îl folosesc la toate mâncărurile pentru că este cel mai des întâlnit aici, în supermarketuri. Voi puteți folosi orice fel de smântână vă este pe plac. 


Să vă fie de bine!
24 ianuarie 2013

Chec simplu cu mălai

Dacă ați făcut până acum checuri sau prăjituri cu mălai, știți ce gust au și cum se pregătesc. Ei bine, eu nu am mai făcut, dar avem în plan de ceva timp să încerc. Până de curând pentru mine făina de porumb însemna mămăliguță și cam atât. La noi în casă se consumă mămăliguța, eu nu mă omor după ea, dar la unele mâncăruri merge:). Checul cu mălai a ieșit surprinzător de bun, se face ușor și e gustos. Are o culoare galbenă, frumoasă și datorită ouălor, nu doar făinii de porumb. Țin să precizez acest lucru pentru că mă minunez câteodată cât de galbene sunt ouăle cumpărate de mine din supermarket. Nu tot timpul sunt așa. Cum se nimerește să le cumpăr.

Ingrediente:

150 g de mălai fin
2 lingurițe de praf de copt
200 g de unt
5 ouă
200 g de zahăr
sare
câteva picături de esență de vanilie
zahăr pudră pentru decor
unt și pesmet pentru formă

Mod de preparare:

Amestecați făina de porumb cu praful de copt. Le puteți cerne pentru a nu se forma cocoloașe din praful de copt. Untul moale îl tăiați bucățele și-l puneți într-un bol. Îl lucrați puțin cu un tel (eu am folosit o furculiță) până când rezultă o pastă. Adăugați pe rând gălbenușurile (de preferabil să nu fie reci) și amestecați-le cu untul. Adăugați apoi zahărul, omogenizați bine întreaga compoziție, apoi făina de porumb amestecată cu praful de copt. Continuați să amestecați până când s-a încorporat bine totul. La final adăugați încet și albușurile mixate spumă cu un praf de sare și esența de vanilie. Omogenizați amestecul și turnați-l apoi într-o formă (de care doriți) unsă cu unt și tapetată cu pesmet. 

Eu am folosit o tavă de chec și am utilizat hârtie de copt  fără să o ung cu nimic. Vă recomand să folosiți unt și pesmet:). Dați tava la cuptorul preîncălzit, la 170 de grade, pentru circa 40 de minute. În primă fază compoziția se înmoaie (datorită untului), iar pe urmă începe să se rumenească. Dacă tinde să se rumenească prea tare deasupra, acoperiți-o cu bucată de hârtie de copt udă și stoarsă bine. Încercați checul cu o scobitoare la mijloc, iar când s-a copt așezați-l pe un grătar la răcit. Presărați zahăr pudră deasupra înainte de a-l servi. În privința mălaiului, folosiți unul cât mai fin. Eu am folosit din acela pe care-l utilizez și la mămăligă. Încercați checul cu mălai și nu cred că o să vă pară rău!



Să vă fie de bine!
23 ianuarie 2013

Napolitane cu lemon curd

Am făcut pentru prima dată lemon curd și a trebuit să-l utilizez cumva. De fapt ideea a pornit altfel: aveam foi de napolitană cumpărate de acasă și am vrut să le umplu cu ceva. Acel ceva a fost lemon curd-ul. Nu știu dacă a fost cea mai inspirată alegere, dar cu această ocazie mă bucur că am testat și eu acest sos dulce-amaro-acrișor, care e și foarte faimos din câte observ. Nu e foarte complicat de făcut, e chiar ușor și merge de minune (zic eu) în preparatele dulci, pentru că lemon curd-ul creează contrastul perfect dacă e folosit unde trebuie. Trebuie să-l încercați și după vă veți da seama și singuri la ce mă refer. Rețeta am preluat-o de pe Goodfood. ro, doar că am uitat să pun trei ouă, am pus doar două (nu știu unde-mi era capul). Dacă vă întrebați de ce așa de galbenă crema, e din cauza ouălor, nu am pus nimic colorat în ea.

Ingrediente:

4 foi de napolitană mici
3 ouă
150 g de zahăr
50 g de unt
coaja și zeama de la două lămâi
arome(opțional)

Mod de preparare:

Amestecați ouăle întregi cu zahărul, adăugați coaja rasă și zeama de la 2 lămâi. Puneți amestecul pe baie de aburi și adăugați și untul moale. Omogenizați până se topește untul și apoi amestecați cu un tel până când compoziția începe să lege și să se îngroașe. Durează cam 15 minute, întreaga operațiune.
Crema legată și îngroșată se dă la rece până se întărește. Dacă o folosiți pentru a umple foile de napolitană (ca mine) sau alte foi care trebuie să se înmoaie peste noapte, utilizați crema caldă. Care va să zică, umpleți foile de napolitană cu lemon curd-ul călduț și apoi dați-le la rece peste noapte. După ce s-au înmuiat tăiați napolitanele după bunul plac și serviți-le! Sunt dulci, amărui și acrișoare. 



Să vă fie de bine!
21 ianuarie 2013

Lapte cu cacao (ca la bunica)

Lapte cu cacao? Veți gândi ce e special la această rețetă, de ce o pun pe blog? Pentru că îmi aduce aminte de bunica mea, de mamaia cum îi zic eu și de sfârșiturile de săptămână în care ceașca de lapte cu cacao era nelipsită. Era însoțită și de câteva felii de pâine prăjită cu ou, dulci și bune, frigănele cum se mai numesc. Tot ea pregătea și frigănelele, bineînțeles, eu nu trebuia decât să mă trezesc și micul dejun era pregătit. Fiind în perioada liceului, sfârșiturile de săptămână mi le petreceam la țară, la bunici. Știam că mă așteaptă o cană cu lapte cu cacao, din lapte proaspăt de țară. Când am fost iarna aceasta acasă, mi-am amintit că nu mai băusem de ceva timp așa că toată familia mea s-a răsfățat cu lapte cu cacao. De data aceasta eu i l-am pregătit bunicii mele dragi și nu invers. Mă bucur nespus că mai e în viață și îl rog pe D-zeu să îi mai dea zile pe acest pământ să se bucure și de strănepoți:). Sper că nu v-am plictisit și poate o să vă fac să pregătiți și voi o cană de lapte cu cacao, mai ales că e frig și iarna mai are de gând să zăbovească un timp pe la noi. 

Ingrediente:

500 ml de lapte proaspăt
zahăr după gust
2 linguri de cacao
o linguriță de scorțișoară
bucățele de ciocolată 

Mod de preparare:

Nu e ceva complicat de preparat un lapte delicios, cu cacao. Trebuie să încălziți laptele să adăugați zahărul și să-l lăsați să se topească. Separat amestecați cacaoa cu câteva linguri de lapte și apoi îi dați drumul în laptele amestecat cu zahărul. La final adăugați și puțină scorțișoară măcinată pentru un gust mai bun  și cam gata. Eu am spumat puțin lapte simplu la expresor și apoi l-am turnat în ceașca cu lapte și cacao. Am presărat deasupra și câteva bucățele de ciocolată. Nu e obligatorie operațiunea cu spumarea laptelui la expresor, dar mie îmi place să aibă și un strat de spumă deasupra, ca la cappuccino:).  Vouă cum vă place? Simplu și delicios!



Să vă fie de bine!
20 ianuarie 2013

Mini gugulufi cu afine

Aveam o formă nouă de mini gugulufi ce trebuia inaugurată. V-am mai spus că îmi place cum sună cuvântul ''guguluf'', dar ce să mai zic de ''mini guguluf''? Parcă sună și mai bine. Îmi plac deserturile ''monoporzione'', adică porții unice, individuale. Sunt atât de simpatice și nu trebuie să le împarți cu nimeni:)). Am folosit afine înghețate pentru gugulufii mei, dar voi puteți folosi orice fel de fructe. Îi puteți lăsa chiar și simpli și îi puteți decora pe urmă cu diferite creme pe bază de ciocolată, frișcă, vanilie. Cum vă place mai mult. Mie îmi plac așa simpli, doar pudrați cu zahăr, pentru că sunt tare drăguți. Eu v-am dat doar o idee, voi vă puteți juca în fel și chip. 

Ingrediente pentru 12 mini gugulufi:

100 g de făină
100 ml de lapte
75 g de unt
75 g de zahăr
2 ouă
o lingurițe de coajă de lămâie rasă (sau esență de lămâie)
un praf de sare
o linguriță cu vârf de praf de copt
afine 
zahăr pudră

Mod de preparare:

Se separă ouăle, iar albușurile se bat spumă cu zahărul. Se încorporează apoi gălbenușurile bătute separat cu un praf de sare. Se adaugă coaja de lămâie(esența de lămâie), untul topit și se omogenizează bine compoziția, cu o spatulă. Peste această compoziție se toarnă puțin câte puțin laptele călduț și se încorporează ușor până la omogenizare. La final se adaugă făina amestecată cu praful de copt. Se lasă aluatul să se odihnească 10 minute și apoi se toarnă în forme.
Puneți în fiecare formă câteva afine, amestecați cu o linguriță pentru a se omogeniza cu aluatul. Dacă folosiți afine înghețate, dezghețați-le și apoi puneți-le într-o sită la scurs. Nu umpleți prea tare formele pentru că vor crește mini gugulufii în cuptor. Eu prima dată am umplut prea mult forma și ei au crescut. Nu e o problemă asta, dar trebuie să-i tăiați pe urmă puțin la bază pentru a sta în picioare. Dacă nu umpleți formele prea mult, vă ies la fix 12 mini gugulufi identici:). Dați formele la cuptor, la 180 de grade, pentru 15-20 de minute, până se rumenesc frumos gugulufii. Faceți un test cu scobitoarea pentru a vedea dacă s-au copt suficient. Scoateți formele din cuptor, lăsați-le să se răcească apoi scoateți mini gugulufii pe un grătar. Pudrați-i cu zahăr după ce s-au răcit și savurați-i cu drag. Merg și la micul dejun alături de un cappuccino făcut în casă, de soțul meu drag, în cazul meu. 



Să vă fie de bine!
19 ianuarie 2013