Browsing "Older Posts"

Dovleac copt cu miere de albine

De câteva zile mă bătea un gând să fac și eu o rețetă cu dovleac. Astăzi mi-a cumpărat soțul meu unul și am făcut dovleac copt și o plăcintă cu dovleac. Răsfoind blogurile culinare am observat că în perioada aceasta ''se poartă'' rețetele cu dovleac și chiar am dat peste un concurs simpatic pe un blog pe care l-am descoperit recent. Astăzi am mâncat pentru prima dată dovleac copt cu scorțișoară și miere de albine. A fost foarte bun, îmbietor și aromat. Aș mai vrea o bucățică, dar o să mai fac să mănânc pe săturate data viitoare. Jumătate de dovleac l-am copt și cealaltă jumătate am folosit-o la plăcintă. M-a ajutat mult soțul meu, mai ales cu tăiatul dovleacului care este destul de tare. 

Am folosit:


1 kg de dovleac
o linguriță de scorțișoară
câteva cuișoare
miere de albine pentru servit

Cum am procedat:

Am spălat dovleacul, l-am șters de apă, l-am tăiat în două și l-am curățat de semințe. Jumătate din el l-am tăiat în bucăți mai mari, am presărat scorțișoara deasupra și am înfipt câteva cuișoare în dovleac. L-am copt, în cuptorul preîncălzit, aproximativ 2 ore. L-am savurat cald cu miere de albine. Un desert aromat, sănătos și cu puține calorii. Se poate mânca simplu fără niciun adaos de condimente sau miere de albine. Se poate înlocui mierea de albine cu zahărul și se poate consuma atât cald cât și rece. Dovleacul copt  reprezintă o idee mai mult decât simplă pentru un desert delicios sau o gustare în sine.



Să vă fie de bine!
31 octombrie 2012

Tartă cu dovlecei

Dacă vă plac dovleceii, chiar dacă nu suntem în sezonul lor de recoltare, puteți încerca această tartă cu dovlecei. În supermarketuri găsiți sigur, niște dovlecei verzi, mici și frumoși. Dacă nu, puteți încerca această rețetă când o să fie sezonul lor. Eu cumpăr frecvent dovlecei și-i folosesc în mâncare. După cum știți aici, în Italia, se numesc ''zucchini'' și se găsesc pe tot parcursul anului în magazine. Se culeg cât sunt tineri și nu depășesc 20 de centimetri lungime. Se gătesc foarte repede și se pot adăuga cu succes în supe, ciorbe, în plăcinte sau pot acompania diverse mâncăruri pe baza de carne și pește, fiind pregătiți la cuptor, la abur sau la grătar. Sunt săraci în  calorii, conțin vitamine, potasiu, acid folic și magneziu. Pentru această rețetă m-am inspirat de pe blogul Laurei Adamache și am modificat puțin rețeta în sensul că în loc de parmezan am folosit ricotta, în compoziție.

Ingrediente:

425 g de dovlecei
4 ouă 
50 g de ulei (sau unt topit)
125 g de parmezan ras (eu am pus ricotta)
125-150 g de lapte
150 g de făină
1/2 plic de praf de copt
sare și piper

Mod de preparare:

Dovlecei se spală, se șterg de apă și se taie în rondele subțiri de aceeași grosime. Albușurile se separă de gălbenușuri și se mixează pe rând. Gălbenușurile se mixează cu puțină sare până își dublează volumul și se adaugă uleiul, ricotta (în cazul meu), și laptele, amestecându-se bine. Făina cernută și amestecată cu praful de copt se adaugă peste compoziția de gălbenușuri, omogenizând bine. Dacă este prea groasă compoziția se mai adaugă 2-3 linguri de lapte. Se adaugă apoi și rondelele de dovlecei, albușurile bătute spumă și se amestecă ușor, până la încorporarea completă a ingredientelor.  Se condimentează compoziția cu sare și piper și se pune într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, care va merge la cuptor, pentru aproximativ 40 de minute, la foc moderat. Se lasă să se răcească după ce s-a copt suficient (testul cu scobitoarea) și apoi se taie și se servește cu plăcere. Precizez că eu am folosit ricotta pentru că asta mi-a fost mai la îndemână. Voi puteți opta pentru parmezan ras sau cașcaval ras. Cum vă place.

Să vă fie de bine!


Chec Raffaello

După ce am testat rețeta de chec în trei culori, de pe site-ul Rețete ca la mama, i-a venit rândul unei alte rețete  de pe același site să fie testată în laboratorul meu de acasă. Este vorba tot despre un chec, însă un chec raffaello de această dată, foarte gustos, așa de bun că nici nu am avut răbdare să se răcească să mănânc o feliuță. L-am copt într-o formă de guguluf, din silicon. Recunosc că a durat ceva timp pregătirea acestui desert. Chiar dacă este vorba despre un chec, nu este nicidecum un chec simplu și obișnuit, ci un chec rafinat și aromat. După cum sugerează și denumirea, gustul checului  ne duce cu gândul la celebrele bomboane raffaello. Conține nucă de cocos, ciocolată albă atât în compoziție cât și la exterior și cremă de vanilie, în interior. Crema de vanilie mi-a ieșit foarte gustoasă, dar cam moale și de aceea nu se va observa prea tare în interiorul checului. Am de gând să repet rețeta și să folosesc alune de pădure sau migdale în locul cremei de vanilie. În acest fel checul o să se asemene și mai mult cu bomboanele raffaello.

Ingrediente pentru aluat:

5 albușuri
5 linguri de zahăr
350 g de făină
o linguriță de praf de copt
140 g de ciocolată albă
140 g de unt
250 ml de lapte
100 g de nucă de cocos
3 linguri de smântână dulce grasă

Pentru crema de vanilie:

110 ml de lapte
5 linguri de zahăr
2 linguri de amidon alimentar
5 gălbenușuri
2 linguri de lapte praf(eu nu am pus)
o esență de vanilie
2 linguri de smântână dulce grasă

Pentru glazură:

150 g de ciocolată albă
4 linguri de ulei (eu am pus 25 g de unt)
100 g de nucă de cocos

Cum se prepară:

Prima dată pregătim crema de vanilie. Punem 80 ml de lapte împreună cu zahărul pe foc mic. Între timp amestecăm gălbenușurile cu amidonul și esența de vanilie. Adaugăm laptele rece rămas(30 ml), omogenizăm bine amestecul și-l adăugăm în laptele cu zahăr ce se află pe foc. Amestecăm mereu până se îngroașă și apoi luăm crema de foc, adăugăm două linguri de smântână și o acoperim cu folie alimentară să nu formeze  o crustă la suprafață.
Trecem la pregătirea aluatului din albușurile bătute spumă cu zahărul. Peste acestea se adaugă ciocolata topită pe baie de aburi cu untul și apoi făina amestecată cu praful de copt și fulgii de cocos. Încorporăm la final și laptele amestecat cu smântâna dulce. Amestecăm ușor cu o spatulă până la omogenizarea completă a ingredientelor.
Pregătim o formă rotundă, de guguluf în cazul meu, pe care am uns-o cu ulei. Turnăm o treime din compoziție și dăm forma în cuptorul preîncălzit, pentru 10-15 minute. Scoatem apoi forma și turnăm deasupra crema de vanilie cu ajutorul unui poș. Crema nu trebuie să atingă pereții formei, dar dacă e moale așa cum a fost a mea s-ar putea să-i atingă:). Încercați să faceți o cremă de vanilie tare ca rezultatul să corespundă cu cel de pe site-ul de unde am preluat rețeta. Dacă vi se pare prea mult puteți renunța la cremă. Checul este foarte bun și așa.
După ce ați pus și crema de vanilie, adăugați restul compoziției în formă și dați-o la cuptor în continuare pentru 40-45 de minute. Dacă se rumenește prea tare deasupra acoperiți-o cu hârtie de copt udă și stoarsă. Mie mi-a dat ceva emoții acest chec pentru că mă temeam să nu se ardă la suprafață și să rămână necopt la interior.  L-am răsturnat o dată pe farfurie să vad dacă s-a copt și pe cealaltă parte și l-am mai dat la cuptor deoarece nu era copt suficient. Am avut noroc că s-a desprins foarte ușor din forma de silicon și am reușit să-l pun la loc.
După ce se coace checul, îl lăsăm să se răcească, apoi îl scoatem din formă și-l glazurăm cu ciocolata topită pe baie de aburi împreună cu untul. M-am folosit de o pensulă pentru a unge bine toată suprafața checului, iar apoi am presărat fulgii de cocos, din abundență. Puteți găsi o poză cu desertul acesta minunat și pe site-ul Rețete ca la mama dând click aici.


Să vă fie de bine!


30 octombrie 2012

Parmigiana di melanzane

Parmigiana di melanzane este o rețetă specifică Italiei. Își are originea în zona Campania și reprezintă o mâncare pe bază de vinete așezate în straturi, cu sos de roșii, mozzarella și parmezan. Mai poartă denumirea și de Melanzane alla parmigiana sau simplu, Parmigiana. Denumirea de ''parmigiana'' derivă de la locuitorii orașului Parma, ''parmigiani'', și semnifică un mod de gătire a legumelor așezate în straturi. Știu că numele ne duce cu gândul la parmezan, dar nu de la acest cuvânt și-a luat denumirea rețeta. Vinetele se pot înlocui cu alte legume precum dovleceii sau cartofii. De reținut este faptul că legumele se așază în straturi într-o tavă ce va merge la cuptor, exact ca la musaca, numai că nu se pune carne tocată. 

Ingrediente:

3  vinete
200 g de mozzarella
400 ml de suc de roșii(passata di pomodoro)
150 g de parmezan răzuit
busuioc proaspăt
sare, piper
ulei vegetal pentru prăjit
4 linguri de ulei de măsline
2 căței de usturoi

Mod de preparare:

Pentru început se spală vinetele, se înlătură codița și se taie în fâșii subțiri, pe lungime. Se condimentează feliile cu sare pe ambele părți și se pun într-o sită, la scurs. Se pune un capac peste vinete și apoi o greutate pentru a ajuta vinetele să elimine apa în exces. După ce se lasă cam 30 de minute la scurs, se șterg bine de apă cu un șervet de bucătărie și se pun la prăjit în ulei încins. Se scot din ulei pe o hârtie absorbantă pentru a elimina excesul de ulei. Se pregătește sosul. Se călește usturoiul tocat în uleiul de măsline, se adaugă apoi sosul de roșii și busuiocul proaspăt. Se lasă 2-3 minute pe foc, se condimentează cu sare și piper și se dă deoparte.
Se pregătește o tavă dreptunghiulară în care se toarnă puțin sos de roșii. Se așază primul strat de vinete peste, iar apoi câteva linguri de sos de roșii, mozzarella și parmezan răzuit. Se continuă cu un strat de vinete, sos de roșii, mozzarella și parmezan până la epuizarea ingredientelor. Ultimul strat va fi cel de mozzarella cu parmezan răzuit. Se dă tava la cuptor, la 180 de grade, pentru aproximativ 40 de minute. Pentru cei care preferă o variantă mai light a acestui preparat se pot coace feliile de vinete pe grătar în loc să se prăjească în ulei.  Se decorează preparatul final cu busuioc proaspăt. Eu am scos o porție din tavă când încă era fierbinte. Puteți scurge uleiul în exces din tavă. E un preparat cu legume și brânzeturi, dar e destul de caloric.



Buon appetito!
29 octombrie 2012

Turnuleț din vinete

Mi-am pregătit acest turnuleț pentru masa de prânz. Poate constitui o masă în sine sau o gustare pentru cei mai mâncăcioși dintre noi. Am găsit în frigider o vânătă  rătăcită și am zis să o tai în rondele și să alcătuiesc din ea un turnuleț cu roșii, coppa stagionata și cașcaval. Zis și făcut, nu a durat mai mult de 30 de  minute să-mi pregătesc un prânz gustos, sățios și interesant totodată. În loc de coppa stagionata care e un fel de salam uscat și condimentat, puteți folosi bacon, șuncă, prosciutto, etc. Dintr-o vânătă vă ies două, chiar trei turnulețe simpatice.

1 vânătă
2 roșii
câteva felii de bacon (șuncă)
100 g de cașcaval
4 linguri de ulei de măsline
 sare, piper

Cum se prepară:

Se taie vânăta rondele care se condimentează și se rumenesc apoi pe un grătar încins. Se stropesc cu ulei de măsline. Se creează două turnulețe alternând feliile de vânătă cu cele de roșii, cașcaval și șuncă. Se dau la cuptorul încins pentru 10 minute, până se topește cașcavalul. Se servesc calde.



Să vă fie de bine!


Vinete umplute

Agreez tare mult ideea preparării unui fel de mâncare ușor și consistent. Când spun mă refer la două lucruri: unu la mână că nu necesită mult timp de preparare și doi la mână că nu îți pică greu la stomac după ce-l mănânci. Nu îmi plac sub nicio formă preparatele grase, grele, care îți satisfac pofta pe moment, iar mai apoi îți pare rău că le-ai mâncat:). Vinetele permit o gamă destul de variată de preparare. Cu puțină imaginație, talent și voință putem pregăti feluri de mâncare pe bază de vinete, absolut savuroase. Sunt sănătoase, gustoase și sățioase. La vinetele umplute pe care vi le prezint eu nu avem nevoie de prea multe ingrediente, folosim pulpa legumei pentru a le umple și mai adăugăm niște șuncă, un ardei, o ceapă, verdeață și ceva cașcaval. 

Ingrediente:

o vânătă mare
4 linguri de ulei
o ceapă mică
un ardei roșu mic
50 g de șuncă presată (kaizer, prosciutto)
o legătură de verdeață(pătrunjel, mărar)
o roșie
50 g de cașcaval ras
sare, piper

Mod de preparare:

Se spală vânăta, se înlătura codița și se taie în două pe lungime. Se scobește miezul și se taie în bucăți mici. Se călește ceapa tăiată mărunt în uleiul încins, se adaugă miezul de la vânătă, ardeiul tocat, șunca și verdeața tocate. Se lasă puțin pe foc cât să se înmoaie ingredientele folosite, se condimentează cu sare și piper și se umplu apoi vinetele scobite cu această compoziție. Se așază deasupra lor roșiile tăiate felii și se presară cașcavalul ras. Se dau la cuptor, pentru 20 de minute, la foc mediu, până se topește cașcavalul și se înmoaie vinetele. Puteți înlocui șunca presată cu prosciutto, kaizer, bacon, cam ce vă place mai mult sau ce aveți la îndemână prin frigider. 


Să vă fie de bine!

Crap la cuptor cu legume

Mi-am dorit să public această rețetă deoarece face parte din meniul meu; în momentul de față mănânc cel puțin o dată pe săptămână  pește cu legume. Mi-e drag să mănânc pește, mai ales dacă e pescuit de dragul meu soț și e curățat tot de el. Recunosc că nu prea curăț pește și dacă-l cumpăr din magazin îl iau curățat gata. Crapul, dacă e mărișor se curăță foarte greu, are solzii mari, iar șira spinării e foarte tare. Pentru astfel de munci, avem nevoie de bărbați, mai ales de bărbații cărora le place să prindă pește și să-l curețe tot ei. De regulă, pescarii aduc peștele acasă, iar nevestele îl curăță. Ei bine, eu nu mă încadrez în această categorie, din fericire. Nu prea mănânc pește prăjit pentru că mi se pare că îmi bat joc de bunătatea de pește. Îl prefer la cuptor sau la grătar cu legume, mai ales că e și foarte sănătos.

Ingrediente:

un crap(aprox 1 kg)
o ceapă
un ardei roșu
un ardei verde
o roșie
2 morcovi
sare, piper
2-3 căței de usturoi
2 linguri de ulei de măsline
2-3 felii de lămâie
pătrunjel tocat(opțional)

Cum se prepară:

Crapul, curățat și spălat, îl punem într-o tavă care va merge la cuptor. În tavă adaugăm morcovii tăiați rondele, ceapa și ardeii tăiați julien, roșia tăiată felii și usturoiul. Introducem câteva legume și în interiorul peștelui și condimentăm la final cu sare, piper și două linguri de ulei de măsline. Dăm tava la cuptor, la foc mediu, pentru 35-40 de minute. Verificăm peștele din când în când și îl întoarcem de pe o parte pe cealaltă să se pătrundă bine. Nu adăugăm apa în tavă pentru că legumele conțin apă și nu este nevoie. Când servim peștele cu legume adăugăm câteva felii de lămâie și pătrunjelul tocat.


Să vă fie de bine!
28 octombrie 2012

Tartă cu smochine

Îmi plac smochinele proaspete extraordinar de mult. Ultima dată am mâncat într-o dimineață, săptămâna aceasta. Sunt o norocoasă pentru că am avut un smochin în curte care ne-a bucurat cu fructele sale extraordinare o perioadă destul de îndelungată. Partea mai puțin plăcută a smochinelor este că se strică destul de repede și de aceea trebuie consumate sau folosite în prăjituri, mâncăruri și dulcețuri. Prefer smochinele proaspete în locul celor uscate pentru că acestea din urmă conțin o cantitate mult mai mare de calorii. Atât cele proaspete cât și cele uscate sunt hrănitoare, conțin calciu, fier, potasiu și fibre. Avantajul real al smochinelor uscate este că sunt disponibile mereu în magazine. Pentru rețetă m-am inspirat de  la Chez Mazilique, pentru că aici am găsit ce mă interesa pe mine cel mai mult: o tartă cu smochine frumoasă și delicioasă.

Ingrediente pentru aluat:
125 g de făină
25 g de zahăr
110 g de unt
o lingură de lapte

Pentru cremă:
40 g de migdale măcinate
35 g de zahăr
30 g de unt
1 ou

1 kg de smochine proaspete

Mod de preparare:

Se amestecă toate ingredientele pentru aluat cu mâna sau la robot până se strâng într-un aluat care se întinde cu mâinile într-o tavă și se dă la rece pentru jumătate de oră.
Se pregătește crema frangipane (cremă pe bază de migdale folosită ca umplutură la tartele cu fructe) din migdalele amestecate cu zahărul, oul și untul moale. Se toarnă această cremă peste aluatul de tartă și apoi se așază frumos smochinele tăiate sferturi. Se dă tarta la cuptor la 180 de grade, pentru 25-30 de minute.  Se lasă să se răcească și apoi se servește cu plăcere. 

Să vă fie de bine!

Pandișpan cu vișine

Dacă visați la un pandișpan mare, frumos și pufos, e musai să-l faceți din opt ouă. Știți prea bine că dacă folosim mai multe ouă în pandișpanuri, checuri și prăjituri, acestea vor crește mai frumos și vor arăta mai bine. Am folosit pentru această rețetă ouă de țară, proaspete, care conferă preparatului o culoare galbenă, frumoasă. Pandișpanul este o prăjitură foarte cunoscută și ușor de realizat, poate constitui un desert în sine dacă adaugăm ceva fructe în el sau poate reprezenta un blat de tort excelent. 

Ingrediente:

8 ouă
8 linguri de făină
8 linguri de zahăr
8 linguri de ulei
1 esență de vanilie
500 g de vișine
100 g de zahăr
zahăr pudră pentru decor

Cum se prepară:

Gălbenușurile se mixează cu zahărul până își dublează volumul și apoi se adaugă pe rând lingurile de ulei și esența de vanilie. Se încorporează făina cernută, puțin câte puțin și la final albușurile bătute spumă cu un praf se sare. Se amestecă ușor, de jos în sus și se toarnă aluatul într-o tavă rotundă unsă cu unt și tapetată cu făină.  Se presară jumătate din vișinele spălate și curățate de sâmburi. Eu am folosit vișine la borcan, puse de mama mea pentru iarnă. Se dă prăjitura la cuptor, la foc moderat, pentru aproximativ 25-30 de minute. 
Vișinele rămase se curăță, se amestecă cu cele 100 g de zahăr și se pun la fiert pentru câteva minute, până se topește zahărul și se leagă siropul. Dacă folosiți vișine proaspete lăsați-le pentru 15-20 de minute la rece, iar mai apoi puneți-le pe foc. Eu, datorită faptului că am folosit vișine la borcan, acestea aveau sirop în ele și nu a trebuit să le mai las la rece.
După ce se scoate pandișpanul din cuptor se toarnă siropul de vișine deasupra lui și se presară zahăr pudră înainte de servire.


Să vă fie de bine!
27 octombrie 2012

Cheesecake cu afine și zmeură

Știu că nu este sezonul fructelor de pădure, dar le puteți folosi pe cele congelate pentru această rețetă. Tot  congelate le-am folosit și eu, puse la înghețat de mama mea dragă, special pentru mine. Am făcut un sos din zmeură, dar puteți alege alte fructe pentru sos, care vă plac mai mult. Eu am zis că merg foarte bine afinele cu zmeura, doar fac parte din aceeași categorie.  Este un cheesecake care nu necesită coacere, un cheesecake cu brânză de vaci românească, direct de la sursă. Of, cât îmi lipsește uneori brânza noastră de vaci,  pentru a prepara unele mâncăruri și deserturi.

Ingrediente:
250 g de biscuiți digestivi
100 g de unt
500 g de brânză de vaci bine scursă
smântână lichidă pentru frișcă
100 g de zahăr pudră
3 linguri de zahăr 
1 plic de zahăr vanilat
300 g de afine
300 g de zmeură
zahăr vanilat pentru decor

Mod de preparare:

Se fărâmițează biscuiții și se amestecă bine cu untul topit până capătă aspectul unui aluat. Se tapetează o formă detașabilă cu compoziția de biscuiți și se dă la rece pentru 30 de minute. 
Zmeura se pune pe foc împreună cu cele 3 linguri de zahăr și se lasă să fiarbă puțin până se înmoaie fructele și se transformă compoziția într-un sos dens. Puteți da sosul printr-un blender dacă îl doriți mai fin.
Se mixează smântâna lichidă cu zahărul vanilat până se obține o frișcă tare care se amestecă apoi cu brânza de vaci și zahărul pudră. Compoziția rezultată trebuie să aibă aspectul unei creme de brânză, omogenă și fină.
Se întinde crema de brânză peste blatul de biscuiți, se toarnă deasupra sosul de zmeură și la final se pun afinele pe toată suprafața desertului. Se dă cheesecake-ul la rece, pentru 2-3 ore și înainte de servire se presară deasupra puțin zahăr vanilat.


Să vă fie de bine!
26 octombrie 2012

Salată de andive cu ton

Andivele sunt legume foarte hrănitoare și conțin foarte puține calorii. Provin din Belgia și sunt supranumite ''aurul alb'', datorită faptului că sunt bogate în calciu, potasiu, celuloză, beta-caroten și vitamine. Au un gust plăcut, amărui, unora poate li se va părea prea amar, dar acest lucru se poate rezolva dacă le țineți pentru 15-20 de minute în apă cu puțin oțet. Eu le-am mâncat așa pentru că nu mi s-au părut atât de amare, plus că în salată aceasta se folosesc boabe de porumb și iaurt, care mai reduc din gustul amar al andivelor. Andivele se pot pregăti în mai multe feluri, dar cel mai des se folosesc în salate. La prepararea termică, ele își schimbă gustul față de atunci când sunt consumate crude. Sunt considerate delicatese de către bucătarii lumii și tocmai de aceea aceștia se folosesc de frunzele de andive pentru a le umple cu diferite creme de brânză, fructe de mare, sosuri, caviar, etc.

Ingrediente:

2 andive (albe, fără pete)
1 conservă de ton
50 g de boabe de porumb 
100 ml de iaurt light
zeama de la 1/2 de lămâie
o lingură de ulei de măsline
sare, piper
pătrunjel (opțional)

Cum se prepară salata:

Desfaceți andivele frunză cu frunză, clătiți-le cu apă rece și uscați-le bine. Păstrați 2-3 frunze pentru servire, iar pe restul tăiați-le în bucăți mici. Stropiți-le cu zeamă de lămâie pentru a nu se înnegri. Adăugați conserva de ton, boabele de porumb, uleiul de măsline  și iaurtul. Amestecați ingredientele și condimentați cu sare și piper. Frunzele pe care le-ați păstrat, le umpleți cu câteva linguri de salată și presărați deasupra puțin pătrunjel tocat. În loc de pătrunjel puteți opta și pentru ceapă verde tocată. Serviți-le cu plăcere, sunt foarte bune și hrănitoare, așa cum am mai spus.


Să vă fie de bine!

Chec în trei culori

Am văzut acest chec pe site-ul Rețete ca la mama, cu câteva zile în urmă și mi-am propus ca într-o zi să-l încerc și eu. L-am încercat astăzi și a ieșit foarte bun, aromat, interesant. Am înlocuit pudra de ceai verde care era trecută în rețetă cu siropul de mentă. Am mai făcut prăjituri cu mentă și au ieșit foarte bune și tocmai de aceea am apelat din nou la acest sirop. În plus dă și un gust mai bun prăjiturilor. Mi-am adăugat poza și pe site-ul de unde am preluat rețeta, o puteți vedea dând click aici. Nu este un chec foarte greu de făcut, mai greu poate o să vi se pară să turnați aluatul de chec în tavă pe trei rânduri fără să se unească între ele. Reușiți acest lucru cu niște bucăți de carton îmbrăcate în folie de aluminiu. Este explicat mai pe îndelete pe site-ul cu pricina, dacă nu vă descurcați.

Ingrediente:

225 g de făină
6 ouă
170 g de zahăr
120 g de unt
3 linguri de lapte
1 lingură de cacao
3-4 linguri de sirop de mentă
coajă de lămâie 
o esență de vanilie
un praf de sare

Mod de preparare:

Se separă gălenușurile de albușuri, iar acestea din urmă se bat spumă tare ca la bezele cu un praf de sare și cu zahărul adăugat pe rând. Gălbenușurile se mixează și ele puțin și se adaugă treptat peste albușuri, amestecând cu o spatulă. Se adaugă apoi untul topit, lingurile de lapte, pe rand, coajă rasă de la o jumătate de lămâie și esența de vanilie. Se amestecă ușor până la omogenizare și la final se adaugă puțin câte puțin făina cernută. Se împarte compoziția în trei boluri, dintre care în unul se adaugă siropul de mentă, în celălalt lingura de cacao dizolvată în puțină apă fierbinte, iar unul se lasă așa cum este. Dacă folosiți un sirop de mentă mai subțire, mai adaugați 2-3 linguri de făină în bolul cu compoziția de mentă. Toate cele 3 boluri trebuie să aibă aceeași consistență.
Se toarnă pe rând compozițiile într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, în cele trei spații create cu ajutorul unor cartoane acoperite cu folie de aluminiu. 
Eu trebuie să recunosc că m-am chinuit puțin și mă temeam să nu dau greș și să se unească între ele compozițiile. Se dă drumul la cuptor să se încălzească, la 180 de grade și înainte de a băga tava la cuptor, se scot cu grijă cartoanele despărțitoare.
Se lasă tava la cuptor pentru 30-35 de minute, și se încearcă cu o scobitoare checul pentru a vedea dacă s-a copt suficient.
Dacă are tendința de a se rumeni deasupra, se acoperă checul cu hârtie de copt și se dă focul doar de jos în sus, la cuptoarele electrice.
Am schimbat puțin rețeta și a ieșit un chec gustos, colorat și parfumat. Merită încercat și cu alte culori, dar naturale, nu coloranți.

Să vă fie de bine!
25 octombrie 2012

Rulouri fragede cu unt

Vă prezint astăzi niște rulouri din aluat umplute cu unt. Sunt simplu de realizat și foarte gustoase datorită untului din compoziție. Eu sunt de părere că aluaturile cu unt sunt cele mai bune și cele mai fragede. Folosiți cu încredere unt în aluat și veți observa imediat diferența, atât la frământat cât și la savurat. Aceste rulouri se pot umple și cu nuci, alune, migdale, mere, dar eu le-am preferat simple ca să nu alterez gustul untului:).

Ingrediente:

350 g de făină
30 g de drojdie proaspătă
150 ml de lapte
120 g de zahăr
2 gălbenulșuri
coaja de la o lămâie
170 g de unt

Mod de preparare:

Sfărâmați drojdia într-un castron, adăugați laptele călduț(jumătate din cantitatea indicată), 1 lingură de zahăr și 30 g de făină. Amestecați și formați o maia, pe care o acoperiți și o lăsați să crească pentru jumătate de oră.
Cerneți 300 de g de făină într-un vas, adăugați maiaua, gălbenușurile, coaja de lămâie și frământați adăugând pe rând restul de lapte călduț. Aluatul rezultat îl acoperiți cu un șervet și îl lăsați la crescut pentru o oră.
Pregătiți crema de unt, mixând 100 g de unt moale cu 100 g de zahăr. Luați aluatul și întindeți-l cu sucitorul pe o suprafață de lucru presărată cu făină, în prealabil. Formați un dreptunghi din aluat și întindeți crema de unt deasupra. Rulați aluatul formând un cilindru și tăiați din acesta rulouri de 3 cm. Așezați rulourile la distanță unul de celălalt într-o tavă unsă cu 20 g de unt. Lăsați-le  în tavă pentru încă 30 de minute, la crescut, și înainte de a la da la cuptor ungeți-le cu untul topit, rămas (50 de g). Coaceți-le în cuptorul preîncălzit pentru 30 de minute, la foc moderat, până se rumenesc frumos deasupra. Serviți-le calde, cu zahăr pudră deasupra.

Să vă fie de bine!

Griș cu lapte și dulceață de smochine

Nu cred că există cineva în țara asta care să nu fi mâncat măcar o dată, griș cu lapte. În copilărie, în tinerețe sau la bătrânețe este aproape imposibil să nu fi savurat o porție zdravănă de griș cu lapte și dulceață. Eu cel mai recent am mâncat astă-vară, acasă, pregătit de mama mea, cu dulceață de afine. Ce bun a fost! Și îmi amintesc cu drag de weekend-urile pe care le petreceam în liceu acasă la prietena mea, Anca. Ce frumos ne trezea mama ei dimineața cu o porție bună de griș făcut cu lapte de țară, proaspăt muls. Era fierbinte și aromat, bun rău...de tot. Ce vremuri, ce amintiri, ce viață lipsită de griji! Acum ne-a venit nouă rândul să le pregătim familiei și copiilor noștri desertul copilăriei noastre. Mi-am amintit că am griș în casă cumpărat pentru o altă rețetă și am zis să-l folosesc. Așadar n-a durat nici 10 minute să pregătesc griș cu lapte. Eu mi-am păstrat o porție pe care am pus-o la frigider și l-am mâncat rece, de data aceasta, cu dulceață de smochine, făcută tot de mine:).

Ingrediente:

500 ml de lapte
4-5 linguri de griș
3 linguri de zahăr
coajă de lămâie
scorțișoară
dulceață pentru servit

Mod de preparare:

Puneți laptele la fiert, la foc mic, împreună cu zahărul și coaja de lămâie rasă. Puteți pune mai mult zahăr, în funcție de cât de dulce doriți să fie desertul. Când începe să dea laptele în clocot, adaugați pe rând lingurile de griș și amestecați mereu cu un tel, până se leagă toată compoziția. Aveți grijă să nu rămână cocoloașe și să nu să nu se ardă grișul pe foc. Serviți-l cald sau rece cu puțină scorțișoară și dulceață. Dacă doriți să-l serviți rece, puneți-l într-o formă clătită cu apă rece și dați-l la frigider. După ce se răcește, el se încheagă și se poate răsturna pe o farfurie. Simplu ca bună ziua.


Să vă fie de bine!


24 octombrie 2012

Tort cu mere și zahăr caramelizat

Am realizat acest tort de ziua tatei, luna trecută pe 16 septembrie. Căutam pe net, un tort rapid pentru că era târziu deja și se apropia ora întoarcerii tatălui meu de la muncă. Voiam să-i fac o surpriză gustoasă de ziua lui. Așa că am dat peste acest  tort cu mere, și am preluat cu încredere rețeta pentru că nu este prima dată când încerc rețete de pe acest site și îmi ies foarte bine. Este un tort foarte bun și ușor de făcut. Recunosc însă că la partea cu zahărul caramelizat m-a ajutat soțul meu drag și scump:).

Ingrediente:

5 mere
5 linguri de zahăr pentru caramelizare
5 linguri de zahăr pentru compoziție
5 linguri de gem
5 ouă
5 linguri de făină
5 linguri de ulei
5 linguri de apă
1 plic de praf de copt
o esență de vanilie

Pentru însiroparea blatului:
150 g de zahăr
300 ml de apă
o esență de rom

Mod de preparare al tortului:

Cele 5 linguri de zahăr se pun pe foc mic, amestecând mereu până se topește zahărul și începe să facă spumă. Zahărul caramelizat se pune într-o tavă și se întinde pe pereții acesteia cu grijă. 
Merele se curăță de coajă și de cotor și se umplu cu dulceață sau gem la alegere. Se așază în tava cu zahăr caramelizat și se introduce tava în cuptor pentru 10 minute, cât să se înmoaie puțin merele.
Se pregătește între timp compoziția. Ouăle se separă, iar gălbenușurile se bat cu zahărul, uleiul, apa și esența de vanilie. Albușurile se bat spumă cu un praf de sare și se adaugă peste gălbenușuri, amestecând ușor de jos în sus. Făina cernută se amestecă cu praful de copt și se adaugă în ploaie peste ouă. Se omogenizează bine compoziția și se toarnă peste mere în tavă.
Se dă tava din nou la cuptor, la foc moderat, pentru aproximativ 30 de minute. După ce s-a copt frumos se însiropează cu siropul pregătit din apa fiartă cu zahărul și esența de rom. Eu nu am folosit tot siropul, a mai rămas puțin pentru că nu am dorit să fie foarte însiropat. Am lăsat tortul la răcit și apoi l-am decorat cu zahăr pudră și miez de nucă. 


Să vă fie de bine!

Torta al limone

Îmi place bucătăria italiană și tocmai de aceea o să întâlniți pe acest blog mai multe rețete din acest univers culinar inepuizabil. Nu vreau să-i ridic în slăvi pe italieni, dar la capitolul gusturi și arome sunt foarte buni. Știu să folosească ingrediente de calitate pentru preparatele lor și știu să jongleze cu acestea pentru a da savoare unui preparat. V-am prezentat într-o altă postare Torta di mele o rețetă clasică din bucătăria italiană. Ei bine și Torta al limone intră în această categorie, pentru că este o prăjitură simplă și gustoasă. Se  poate prepara în mai multe feluri, aceasta pe care v-o prezint eu astăzi, merge de minune la micul dejun, cu o ceașcă de cafea, ceai sau lapte. 

Ingrediente:

2 ouă
170 g de zahăr
150 g de făină
100 g de amidon din cartofi
1 plic de praf de copt
7 linguri de ulei
50 ml de lapte
1 lămâie
150 g de zahăr pudră
cireșe pentru decor(opțional)

Cum se prepară:

Mixați ouăle cu zahărul și coaja de lămâie până se deschid la culoare, adăugați în ploaie făina cernută  și amestecată cu amidonul și praful de copt, iar apoi subțiați aluatul cu laptele și lingurile de ulei adăugate pe rând. Folosiți o spatulă când încorporați făina și nu mixerul pentru că aluatul o să fie destul de gros până în momentul în care îl subțiați cu laptele și uleiul.
Turnați aluatul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt sau unsă cu unt și făină și dați-l la cuptor pentru aproximativ jumătate de oră, la foc moderat. Nu aș vrea să mă repet, dar e bine să verificați aluatul din când în când până se rumenește frumos deasupra și îl încercați cu o scobitoare. După primele 15-20 de minute se poate verifica deschizând ușa cuptorului. Nu se potrivește la toate cuptoarele, acest timp de coacere, de aceea nu vreau să dați vina pe mine dacă vi s-a ars prăjitura. Dacă s-a ars nu prea o mai puteți salva, dar dacă e crudă o mai puteți băga înapoi în cuptor. 
Scoteți prăjitura din cuptor, lăsați-o să se răcească puțin și pregătiți glazura de lămâie din cele 150 g de zahăr pudră și trei linguri de lămâie pe care le amestecați cu o lingură. Turnați glazura deasupra prăjiturii și decorați-o cu cireșe sau după bunul plac. Eu am mai pus deasupra niște nucă de cocos pentru că mi se părea prea simplu aspectul. Puteți folosi ca decor și feliuțe de lămâie sau coji de lămâie confiate.


Buon appetito!
23 octombrie 2012